Prima Pagina » Sanatate A-Z » Fiziokinetoterapie » Actiunea Fiziologica a Hidroterapiei

Actiunea Fiziologica a Hidroterapiei

Actiunea Fiziologica a Hidroterapiei

Aceasta actiune se manifesta local si general. Local, citam reactia dermo-vasculara, actiunea fiziologica a factorilor hidrici si termici se exercita prin intermediul tegumentului. Pielea este primul organ de intalnire cu factorii hidrici. Prin structura sa caracteristica – vasta retea vasculara si de receptori nervosi – se pot obtine multiple si variate raspunsuri, reactii locale si generale.

Aceste raspunsuri tegumentare fata de agentii hidrici reflecta reactivitatea generala a organismului, despre care stim ca poate fi proprie fiecarui individ, de unde si hiper-, hipo- sau” normo-reactivitatea. Nu s-a putut testa printr-o proba precisa de laborator reactivitatea organismului, in orice caz, bolnavul are subiectiv senzatia de caldura, iar obiectiv apare roseata pielii. Aceasta se poate aprecia prin proba Dalmady (Sturza), care consta din apasarea cu policele pe tegumente timp de 3 secunde; dupa ridicare ramane o pata alba, 3-5 secunde (normoreactivi). La hiporeactivi pata alba dispare dupa 8-9 secunde (reactia slaba), iar la hipereactivi dispare foarte repede (1-2 secunde). In concluzie, aceasta reactie locala se numeste si reactie dermovasculara si este bine sa fie cunoscuta, caci difera la copil, adult, batran, barbat sau femeie, om sanatos sau bolnav, dealtfel tegumentul a constituit pentru clinicieni sediul simptomelor atator afectiuni, chiar daca organele in suferinta erau situate la mare distanta, aceasta putandu-se explica numai prin vasta retea vasculara si nervoasa ce leaga metameric (zonal) organele cu tegumentul (zonele metamerice Tarin-Head).

Fenomenele de provocare sunt reactii generale, de acutizare a unora dintre fenomenele clinice, in legatura cu folosirea mai putin bine dozata a agentului hidric sau cu lipsa de raspuns normal a organismului bolnav. Este reactia balneara sau vechea “criza balneara” cunoscuta din vechime in legatura cu folosirea apelor minerale.

Sa vedem, pe scurt, actiunea procedurilor hidro- si termoterapice asupra diferitelor aparate si sisteme:

Actiunea asupra aparatului cardio-vascular

Actiunea asupra aparatului cardio-vascular poate ca este una dintre cele mai importante actiuni. Ea se refera la circulatia periferica si la cord.

a) Actiunea asupra circulatiei periferice (cordul periferic): bogata retea vasculara tegumentara, care dupa Hutchinson constituie un adevarat cord periferic, reactioneaza sub actiunea excitantului cald sau rece in 3 faze:

–  Vasoconstrictia este faza initiala, care este mai lunga sub actiunea recelui. Poate aparea “pielea-de-gaina”, provocata de contractia muschilor erectori ai perilor, ca reactie pentru a impiedica pierderea de caldura, prin micsorarea suprafetelor de radiatie a pielii. Aceeasi vasoconstrictie apare si sub actiunea excitantului cald, dar este de foarte scurta durata, uneori aproape nesesizata macroscopic (pletismografia, capilaroscopia o confirma).

–  Vasodilatatia activa este faza in care se produce o inrosire (hiperemie) a tegumentului (roz-rosiatic), sub actiunea aceluiasi excitant, cald sau rece. Este de durata mai lunga, si este cea mai importanta dintre faze, motiv pentru care cautam s-o prelungim cat mai mult la hidroterapie.

–  Vasodilatatia pasiva sau paralitica urmeaza de obicei celei precedente, daca actiunea factorului excitant se prelungeste sau daca este prea brutal. Tegumentele capata o culoare rosie violacee sau marmorata (de exemplu: cand se sta mult afara in ger “se invineteste de frig”). Este reactia pe care nu o dorim si trebuie s-o evitam in hidroterapie, constituind indicatia ca trebuie intrerupta procedura.

Aceste reactii nu sunt insa numai locale. Ele pot antrena si modificari circulatorii la distanta, care se produc dupa anumite legi studiate si enuntate de diferiti cercetatori, si anume:

Legea reactiei consensuale (Ottfried-Miiller), dupa care reactia dermovasculara locala cuprinde intreaga suprafata a tegumentului. De exemplu: raceala de la picioare iti da senzatia de frig, cu frison si “piele de gaina” pe tot corpul.

Legea reactiei antagoniste (Dastre-Morat) da explicatia antagonismului existent intre circulatia periferica (tegument, mucoase) si circulatia profunda la nivelul organelor interne. Astfel ne explicam de ce o vasodilatatie periferica (exemplu ventuzele, in congestia pulmonara) produce o decongestionare (vasoconstructie) profunda (a plamanului, in exemplul de mai sus).

Legea Hauffe: ca o exceptie de la reactia antagonica, Hauffe a aratat ca sunt unele organe – coronarele, vasele cerebrale, renale, bronsice etc, – care reactioneaza consensual, si nu antagonic fata de excitantul termic utilizat (sunt organe cu circulatie termino-terminala). De exemplu, aplicarea de caldura locala pe lombe face ca vasele si musculatura sa reactioneze consensual, de unde practic folosirea caldurii locale in colica renala; sau o baie calduta la maini da reactii consensuale coronariene, de unde prevenirea si chiar oprirea unei asemenea crize prin aceasta procedura. Tot astfel este explicata si actiunea pungii de gheata in hemoragiile cerebrale. Kiricinschi merge mai departe si arata ca reactia consensuala se produce metameric, cuprinzand toate organele situate pe aceeasi zona metamerica (exemplu, caldura pe regiunea hepatica combate colica hepatica s.a.m.d.).

b)  Actiunea asupra cordului: cordul nu ramane indiferent fata de excitantul termic. Astfel, recele precordial calmeaza si usureaza munca inimii (accelereaza frecventa cardiaca etc.), iar procedurile fierbinti obosesc cordul. Totul este insa in functie de starea miocardului si a coronarelor.

c) Actiunea procedurilor asupra sangelui: compozitia sangelui este deviata spre acidoza prin procedurile reci si spre alcaloza prin procedurile calde (datorita hiperventilatiei ce scade CO2). Coagulabilitatea creste in procedurile calde si invers in cele reci.

Actiunea asupra respiratiei

Recele – dupa o inspiratie profunda si o pauza scurta -mareste frecventa respiratorie. Procedurile calde declanseaza, de la inceput, o respiratie frecventa si superficiala. Zona care influenteaza cel mai mult respiratia este ceafa, probabil prin apropierea sa de bulb.

Actiunea asupra musculaturii

Procedurile reci au efect stimulent asupra musculaturii striate si netede; ele mentin totusi si elasticitatea fibrelor musculare – sunt deci tonizante. Procedurile calde sunt relaxante. Ele au un efect antispasmodic, de unde si indicatia lor in colici.

Actiunea asupra sistemului nervos

Aplicatia de rece scade sensibiilitatea nervoasa si are un efect anestezic. Recele a fost unul dintre primele mijloace anestezice folosite in chirurgie. (Larey, celebrul chirurg al lui Napoleon, a folosit la maximum acest procedeu anestezic). Kelenul, utilizat astazi, da refrigeratie locala si anestezie. Caldura are un efect excitant in procesele acute si este analgezica in procesele inflamatorii cronice.

Actiunea asupra metabolismului

Procedurile reci determina o crestere a metabolismului printr-un consum mai mare de oxigen. Procedurile calde produc cresteri metabolice mai usoare prin consum de glucide si lipide. Procedurile indiferente nu modifica metabolismul.

Actiunea asupra termoreglarii

Omul, ca fiinta homeoterma, are o temperatura constanta (36 – 37°). Mentinerea acestei constante fiziologice se face prin mecanismul de ter-moreglare, care isi are sediul in tuber cinereum si este de doua feluri: chimic si fizic. Termoreglarea chimica consta in intensitatea proceselor metabolice (de arderi), din organism, atunci cand acesta se afla intr-un mediu rece.

Termoreglarea fizica intra in actiune cand organismul se afla intr-un mediu cald si cand are loc evaporarea lichidelor de la suprafata tegumentului care, conform legii fizice, se face cu scadere de temperatura. Transpiratia – care produce evaporare – poate uneori determina chiar scaderi brutale de temperatura, de unde si posibilitatea unor “congestii” a frigore. De aici,o regula practica: sa stergem, sa uscam tegumentele transpirate.

Tot in termoreglarea fizica mai intervin doua fenomene: radiatia si convectia, prin care organismul pierde caldura daca temperatura sa este mai mare decat a mediului inconjurator. Se mai adauga o serie de factori de mediu – ca presiune, umiditatea, miscarea aerului, care pot influenta termoreglarea.

Se stie cat de mult contribuie curentul de aer la evaporare (o temperatura de 40° in aer uscat se suporta mai bine decat 30° in aer umed). Procedurile hidrice pot influenta termoreglarea (frictiunile, dusurile etc:) ca si unele substante (alcoolul). Consumul de alcool duce la vasopareza, impiedica redresarea vasculara la rece (adica vasoconstrictia reflexa nu se mai produce cand alcoolicul iese in frig), motiv pentru care alcoolici fac usor pneumonii galopante sau chiar ingheata. Tesutul adipos mai bogat constituie un bun izolator termic, dupa cum racirea corpului este mai rapida acolo unde exista o suprafata mai mare fata de volum (de unde si indicatia bailor reci de durata mai scurta la copii, care racesc mai usor).

Antrenementul are un rol foarte important. Procedurile reci, frictiunile, dusurile au un bun efect stimulent vascular, care se apreciaza printr-o prompta vasoconstrictie reflexa la schimbarea de mediu, de aceea, la cei care le practica racelile sunt mult mai rare: ei au devenit astfel oameni “caliti”.

Actiunea asupra secretiilor

Secretia sudorala: in mod normal exista o eliminare de apa prin teagumente, nesesizabila, numita perspiratio insensibilis. Caldura transforma perspiratia in transpiratie (sudoare). Procedurile calde cresc sudatia (baile de nisip, namol, aer cald, baile de lumina ea). Sudatia se poate mari prin ingerarea unui pahar cu apa rece (metoda Priessnitz), care actioneaza conform reactiei antagoniste (Dastre-Morat, producand o vasoconstrictie tegumentara, care potenteaza transpiratia.

Secretia renala: circulatia renala reactioneaza consensual cu tegumentul. In consecinta, procedurile calde stimuleaza diureza (termofor, diatermie, comprese calde). Secretia gastrica reactioneaza antagonic: caldura pe abdomen reduce secretia gastrica, invers raceala epigastrica. In schimb, ingestia de bauturi calde, creste secretia gastrica. Secretia biliara este mai putin studiata. Se obtin cresteri prin aplicatii reci, dar si calde, de scurta durata.

Articole Similare:

Ultima actualizare: luni, 4 martie, 2013, 12:56 Afisari: 24

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *