Prima Pagina » Sanatate A-Z » Boli Infectioase » Adenovirusurile

Adenovirusurile

FAMILIA ADENOVIRIDAE

Clasificare:

Familia Adenoviridae cuprinde agenti implicati in afectiuni ale tractului respirator, gastrointestinal si afectiuni oculare, grupati in genurile Mastadenovirus si Aviaadenovirus. Pentru patologia umana prezinta importanta genul Mastadenovirus, incluzand 6 grupe delimitate in functie de tropism.

Caractere comune

Morfologie:

Virionii au dimensiuni cuprinse intre 70-90 nm. si sunt lipsiti de anvelopa.

Structura:

Genomul viral – ADN dublu catenar, liniar, cu o proteina terminala (TP) atasata covalent la fiecare dintre capetele 5′ ale celor doua catene.

Capsida – simetrie icosaedrica, find compusa din 252 de capsomere dintre care :

  • 12 pentone care prezinta proiectii exterioare denumite fibre. Fibrele contin antigene specifice de tip;
  • 240 hexone – contin antigene comune de grup.

Replicare:

Proteinele din componenta fibrelor reactioneaza cu receptorii specifici de pe suprafata celulelor tinta, facilitand penetrarea virusului in celula prin endocitoza.

Virusul lizeaza vezicula de endocitoza, dupa care se produce decapsidarea si migrarea genomului viral spre nucleul celulei. Concomitent cu decapsidarea se produce inhibarea sintezei proteice a celulei gazda (efect citotoxic al proteinelor din pentone si fibre).

Replicarea ADN are loc in nucleu sub actiunea ADN-polimerazei virale. Proteinele capsidale sunt produse in citoplsama si apoi migreaza in nucleu, unde are loc asamblarea particulei virale. In cursul acestui proces, prin erori de asamblare, cantitati variabile de proteine capsidale, particule virale defective se acumuleaza intracelular sub forma de incluziuni intranucleare. Eliberarea virionului din celula se face prin degenerescenta si liza acesteia.

Patogeneza:

Adenovirusurile prezinta tropism epitelial. Infectiile se realizeaza pe cale digestiva sau aeriana. In cazul infectiilor oculare transmiterea se poate face prin apa (piscine) sau maini murdare. Dupa replicarea la nivelul portii de intrare, se produce diseminarea prin contiguitate, apoi pe cale limfatica si sanguina (viremia) urmate de determinari in diferite viscere. Aceste diseminari viscerale sunt mai probabile in cazul pacientilor imunodeprimati. Exista posibilitatea unor infectii latente ale tesuturilor limfoide adenoidiene, amigdaliene. Aceste infectii latente se pot reactiva prin factori imunosupresori sau infectii supraadaugate (cu alti agenti).

Sindroame clinice:

Febra faringo-conjunctivala: asociere de faringita si conjunctivita pe fond general febril. Se manifesta cel mai frecvent sub forma de epidemii in colectivitati de copii.

Afectiuni respiratorii acute:

  • febra, tuse, faringita, adenpoatii cervicale cu manifestare epidemica ;
  • pneumonii virale – rar ;
  • laringite, bronsiolite, sindroame “pertusis-like”.

Conjunctivite: inflamatie conjunctivala palpebrala si bulbara, uneori cu aspect nodular, Keratoconjunctivita epidemica – favorizata de factori iritativi locali (corpi straini intraoculari)

Gastroenterite: cauzate de serotipurile din grupa F – episoade de diaree la copii

Infectii generalizate: la pacientii imunocompromisi – pneumonii, hepatite si alte determinari viscerale.

Raspuns imun:

Imunitatea umorala este reprezentata de :

  • anticorpi anti-antigen comun de grup care apar la aproximativ 1 saptamana de la debut si persista pana la 1 an;
  • anticorpi anti-antigen specific de tip a caror persistenta este mai indelungata (ani de zile).

Raspunsul imun mediat celular este foarte intens.

Diagnostic de laborator:

Izolarea se face din materii fecale, exsudat faringian, exsudat conjunctival, urina.

Examen direct. Se realizeaza prin microscopie electronica, imunomicroscopie electronica, imunofluorescenta, ELISA. Aceste procedee sunt indicate in special in cazul tipurilor 40 si 41 care nu sunt cultivabile in culturi celulare.

Cultivare. Se realizeaza in culturi de celule diploide umane, diagnosticul bazandu-se pe observarea efectului citopatic : aglomerari de celule mari, rotunjite cu acidifierea concomitenta a mediului.

Diagnosticul se bazeaza pe identificarea antigenelor specifice de grup (reactia de fixare a complementului, imunofluorescenta, ELISA) si de tip (seroneutralizare, hemaglutinoinhibare).

Serologia. Diagnosticul se bazeaza pe decelarea anticorpilor specifici prin :

  • Hemaglutinare;
  • Hemaglutino-inhibare (cu anti-seruri specifice de grup si de tip).

Profilaxie:

Profilaxia specifica prin vaccinare nu este de uz curent. Exista in prezent un vaccin viu atenuat, cu administrare orala, ce contine adenovirusurile tip 4 si 7.

Articole Similare:

Ultima actualizare: miercuri, 7 noiembrie, 2012, 9:38

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *