Prima Pagina » Sanatate A-Z » Cardiologie » Afectiunile Cardiovasculare

Afectiunile Cardiovasculare

Afectiunile cardiovasculareInima, pompa care asigura circulatia sangelui in organism, este un organ musculos, gol pe dinauntru, alcatuit din patru cavitati, doua superioare (atrii) si doua inferioare (ventricule). Fiecare atriu comunica cu ventriculul de aceeasi parte printr-un orificiu prevazut cu valvule ce au functia de supape; valvulele permit circulatia sangelui in sens unic, si anume dinspre atrii inspre ventricule. Orificiul din partea dreapta are trei valvule iar cel din partea stanga numai doua. Unele boli inflamatorii, cel mai frecvent reumatismul, se pot solda cu lezarea acestor valvule: stramtorarea orificiului, stenoza, stanjenindu-se astfel scurgerea sangelui din atriu in ventricul sau impiedicarea etanseitatii in momentul inchiderii valvulelor, insuficienta, ceea ce are ca rezultat revenirea sangelui in sens invers, din ventricul in atriu; uneori ambele tipuri de leziuni se pot asocia.

Inima desfasoara o munca enorma, pentru indeplinirea careia peretii sai musculosi trebuie sa fie foarte bine irigati cu sange oxigenat. In acest scop, imediat dupa plecarea arterei aorte din ventriculul stang, se desprind din ea doua ramuri ce inconjoara suprafata inimii ca o coroana (fapt pentru care au fost numite artere coronare) si care se divid apoi in ramuri din ce in ce mai fine, formand o retea bogata de vase capilare, in jurul fibrelor muschiului cardiac. Lezarea arterelor coronare prejudiciaza hranirea muschiului inimii, asa cum se intampla in bolile cunoscute sub numele de angina pectorala, infarct miocardic, cardiopatie ischiemica cronica.

Oricare dintre elementele anatomice sau functionale pot suferi agresiunea diferitilor factori de imbolnavire, motiv pentru are bolile de inima sunt foarte deosebite intre ele.

In categoria bolnavilor denumiti cardiovasculari, intra toti acei care au semne de imbolnavire din partea inimii si vaselor precum si persoanele carora li se descopera o tulburare sau o leziune a inimii sau a vaselor, fara ca ele sa sufere prea mult, uneori nu au nici o suferinta evidenta.

Simptomele bolilor de inima sunt diferite nu numai in raport cu elementul structural ce a avut de suferit in cea mai mare masura (miocardul, pericardul, valvulele, arterele coronare etc.), ci si in raport cu stadiul in care se gaseste boala, existand deosebiri mari intre stadiul de inceput si cel avansat. Aceasta se datoreste faptului ca inima nu foloseste in toate imprejurarile intreaga forta de care dispune; ea are o importanta rezerva pe care o utilizeaza numai in situatii deosebite, cum ar fi efortul fizic. Asadar, functia inimii este uneori asigurata ca si cum organismul ar fi in stare de sanatate. Acesti bolnavi de inima sunt cunscuti sub numele de compensati sau latenti. Daca modificarile produse de boala depasesc anumite limite, functia inimii se deregleaza si incep sa apara anumite simptome ce atrag atentia asupra imbolnavirii ei.

Un simptom important este dispneea, care inseamna greutatea in respiratie. Bolnavul simte o lipsa de aer ori senzatia ca se sufoca. In aceasta situatie se constata cresterea frcventei si amplitudinii miscarilor respiratorii. Sindromul este intalnit la mitrali si aortici, la hipertensivi, in pericardite si miocardite. Toate aceste boli au o caracteristica comuna: sangele este impiedicat sa parcurga cu usurinta camerele stangi ale inimii si de aceea stagneaza in plamani, micsorand posibilitatile acestuia de a efectua schimburile gazoase, preluarea oxigenului din aer si eliminarea bioxidului de carbon. Stagnarea sangelui in reteaua de vase capilare a plamanilor este accentuata si de faptul ca ventriculul drept, fiind sanatos, trimite spre inima aceeasi cantitate de normala de sange, pe care ventriculul stang, suferind, nu o mai poate impinge in totalitate mai departe. Daca un astfel de bolnav este nevoit sa faca un efort fizic mai mare (urcarea catorva etaje), apare o dispnee intensa si destul de indelungata, care obliga bolnavul sa se opreasca si sa se odihneasca.

Foarte frecvent, dar indeosebi dupa un efort fizic mai mare, pot aparea dureri in partea stanga a pieptului. In unele afectiuni cum sunt angina pectorala, infarctul miocardic si pericardita uscata, durerea toracica este foarte intensa, constiuind simptomul dominant. In angina pectorala si in infarctul miocardic durerea este provocata de irigarea deficitara a muschiului cardiac, iar in pericardita ea apare datorita frecarii intre ele a foitelor pericardice inflamate si ingrosate.

Durerea de inima mai poate fi intalnita si in unele cazuri de crestere a volumului anumitor camere ale inimii, care comprima oasele coloanei vertebrale sau osul stern. Asa se intampla uneori in stenoza mitrala cand dilatarea atriului stang provoaca dureri in spate, in regiunea omoplatului. Insa nu orice durere resimtita in dreptul inimii este cauzata de suferinta acestui organ. De exemplu cresterea exagerata a aerului in stomac sau in intestin, cunoscuta sub numele de aerogastrie sau aerocolie, se poate insoti de dureri localizate in dreptul inimii, dar care in realitate sunt datorate faptului ca punga de aer, uneori foarte mare, apasa pe inima, mai ales cand cel in cauza se culca pe partea stanga.

Inima bate zi si noapte, insa contractiile sale ritmice nu deranjeaza; cand acestea devin perceptibile, se produce o senzatie neplacuta, incomoda, palpitatia.

In mod normal exista un anumit prag al sensibilitatii nervoase. Numai cand acesta este depasit, bataile inimii sunt cunoscute sub forma de palpitatii. Unele persoane manifesta o stare de excitabilitate crescuta a sistemului nervos, datorita faptului ca pragul sensibilitatii este depasit cu multa usurinta. Din aceasta categorie fac parte surmenatii, emotivii, cei care abuzeaza de tutun, cafea alcool, ceai, precum si persoanele care sufera de diferite tulburari ale glandelor cu secretie interna, cei cu retentii gazoase mari in stomac sau in intestin. Toti acestia se plang deseori de palpitatii, desi inima lor nu este bolnava, iar ritmul ei este normal.

Uneori tulburarea cardiaca nu are o importanta  deosebita sau este chiar lipsita de consecinte pentru sanatatea bolnavului. Acesta este cazul batailor de inima care survin mai devreme decat normal, asa-numitele extrasistole, cu conditia ca ele sa fie rare, sa se produca la persoane relativ tinere, fara o afectiune cardiaca confirmata.

La unii cardiaci se tumefiaza, se umfla anumite regiuni ale corpului, in special picioarele. Explicatia este urmatoarea: intr-un numar important de afectiuni lichidele nu mai sunt evacuate suficient din organism, producandu-se infiltratii apoase ale diferitelor tesuturi sau organe, cunoscute sub numele de edeme, ale caror mecanism de producere este complex. Astfel,se stie ca in anumite situatii sangele stagneaza in plamani, datorita faptului ca ventriculul stang nu mai este in stare sa-l impinga in cantitate suficienta spre sistemul arterial. In cazurile mai avansate obstacolul se face simtit si asupra camerelor drepte ale inimii, care pot ceda in fata presiunii pulmonare crescute si vor da nastere unei stagnari a sangelui in sistemul venos general al organismului, compromitand buna oxigenare si avand ca rezultat infiltrarea apoasa a tesuturilor din marea circulatie. Lucrul acesta se poate intampla si in imbolnavirile valvulare din cavitatile drepte sau in unele boli cronice ale plamanilor, deci ori de cate ori se va produce un obstacol in calea intoarcerii sangelui venos. La cardiaci edemele apar de obicei la glezne sau pe partea corpului pe care sta culcat bolnavul; odata cu agravarea bolii ele se extind si in alte regiuni ale corpului.

Exista simptome din partea inimii, in prezenta carora trebuie sa se actioneze de urgenta: sufocarea intensa din edemul pulmonar acut, durerea foarte puternica din infarctul miocardic, pierderea cunostiintei din anumite tulburari ale inimii etc. Ori de cate se constata aparitia izolata a unuia dintre simptomele descrise, se impune o consultatie medicala, pentru a preciza daca acesta apartine sau nu unei tulburari cardiace.

S-a vazut ca dispneea, simptom important pentru diagnosticarea bolnavilor de inima, survine dupa efortul fizic. Fiecare om resimte dupa un efort fizic intens un anumit grad de dispnee, cu atat mai mare cu cat efortul a fost mai intens si mai indelungat. Dar dispneea ce incepe sa-si faca aparitia la eforturi obisnuite sau dispneea disproportionat de intensa dau de banuit asupra unor dereglari in activitatea inimii, pentru precizarea este necesar un consult medical. Nici aparitia de edeme nu inseamna neaparat imbolnavirea inimii. Exista nenumarate afectiuni, boli de rinichi si ficat sau boli produse de lipsa proteinelor din alimentatie, ce pot fi insotite de aparitia edemelor.

Bolile inimii pot fi intalnite la orice varsta, chiar si la nou-nascuti. Fiecarei categorii de varsta ii sunt insa caracteristice anumite forme de imbolnavire. imbolnavirea inimii in a doua copilarie la adolescenti si la adulti tineri sub 30 de ani, are drept cauza obisnuita o afectiune des intalnita si urmata de consecinte foarte serioase: infectia reumatica produsa e un microb, streptococul, care produce boala numita reumatism poliarticular acut. La adulti si la varstnici numarul ridicat al imbolnavirilor datorate bolilor cardiovasculare este atribuit hipertensiunii arteriale, frecvent asociata cu arteroscleroza. Gravitatea hipertensiunii arteriale consta in amplicatiile cardiace, renale si cerebrale, precum si in asocierea cu arteroscleroza si cu degradarea rapida si progresiva a arteriolelor, cum este cazul in forma maligna a hipertensiuni arteriale.

Articole Similare:

Ultima actualizare: sâmbătă, 17 decembrie, 2011, 9:15

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *