Prima Pagina » Corpul Uman » Sistemul Osos » Alcatuirea Scheletului

Alcatuirea Scheletului

Alcatuirea ScheletuluiOasele, in numar de 223, legate intre ele prin articulatii, alcatuiesc scheletul. Ele se grupeaza in: scheletul capului, scheletul trunchiului si scheletul membrelor. Cea mai mare parte sunt perechi, cele neperechi fiind asezate in pla­nul de simetrie bilaterala a corpului.

Scheletul capului

Este alcatuit din 22 oase dintre care 8 formeaza craniul cerebral (neurocraniul)  ce contine encefalul, iar 14 formeaza craniul visceral sau fetei.

Craniul cerebral, cu capacitate-medie de 1400-1500 cm3, are forma unui ovoid cu partea posterioara mai voluminoasa si prezinta o baza si o bolta. Dintre oasele care-l alcatuiesc, 4 sunt mediane si neperechi: frontal, etmoid, sfenoid, si occipital, iar 4 sunt perechi si asezate lateral: oasele temporale  si parietale.

Osul occipital are o portiune verticala si una orizontala care inconjura ori­ficiul occipital; prin acesta canalul vertebral se continua cu cutia craniana. Pe portiunea orizontala se gasesc 2 condili occipitali, prin care se face articulatia cu prima vertebra cervicala — atlas.

Scheletul trunchiului

Scheletul trunchiului este format din coloana vertebrala (sira spinarii), ster­nul, coastele, pelvisul (bazinul) si articulatiile dintre ele. Din cauza lega­turilor functionale pe care le are cu membrele inferioare, pelvisul va fi studiat   impreuna cu acestea.

Coloana vertebrala

Este scheletul axial situat in planul median posterior al corpului. In alcatuirea ei intra 33—34 ver­tebre.

Vertebra tip are doua componente: una anterioara, corpul, avand forma aproape cilin­drica -si una posterioara — arcul vertebral, deli-mitandu-se intre acestea orificiul vertebral.

Arcul este legat de corpul vertebrei prin doi pediculi vertebrali, iar intre corpurile vertebrale sa gasesc discurile inter vertebrale, formatiuni fibro-cartilaginoase, care articuleaza corpurile vertebrale si permit indoirea coloanei vertebrale.Prin suprapunerea orificiilor vertebrale se formeaza canalul vertebral ce adaposteste ma­duva  spinarii.

Arcul vertebral si pediculii prezinta proe­minente numite apofize; Exista doua feluri de apofize:

  • unele  servesc  pentru insertia  muschi­lor;   astfel  sunt:   o   apofiza  spinoasa,   situata dorsal si doua apofize   transverse,   situate lateral ;
  • altele servesc articulatia corpurilor ver­tebrelor intre ele — apofize articulare — si sunt situate  pe  partile  laterale   ale   arcului,  doua superioare si doua inferioare.

Marginea superioara si cea inferioara a fiecarui pedicul prezinta cite o adancitura. Prin suprapunerea celor doua adincituri de la arcurile a doua vertebre succesive se formeaza de fiecare parte cite un orificiu inter vertebral, prin care ies  nervii  spinali.

Intre vertebrele ce alcatuiesc regiunile coloanei vertebrale exista unele deosebiri. Astfel, primele doua vertebre ale regiunii cervicale (7) prezinta modificari determinate de articulatia craniului la coloana vertebrala. Prima vertebra numita atlas nu are corp; este de forma inelara. Pe ea se fixeaza, in doua cavitati articulare, cei doi condili occipitali.

A doua vertebra numita axis prezinta pe fata superioara a corpului sau o proeminenta numita dinte, care patrunde in partea anterioara a inelului atla­sului. In miscarea de rotire a capului, craniul impreuna cu atlasul se roteste in jurul dintelui axisului.

Vertebrele toracale (12) prezinta pe partile laterale ale corpului fatete de articulare pentru coaste,  doua superioare si doua inferioare.

 Vertebrele lombare (5) sunt cele mai voluminoase, iar apofizele transverse lipsesc. Se gasesc in schimb niste apofize care reprezinta resturi de coaste.

 Regiunea sacrala are cele 5 vertebre sudate, formind osul sacrum. Fata posterioara, convexa, a osului sacrum este prevazuta cu creste rezultate din fuzi­onarea apofizelor vertebrelor sacrale. Pe fata anterioara si posterioara se vad 4 perechi de orificii prin care ies ramurile nervilor sacrali. Pe laturi, osul sacrum se articuleaza cu oasele coxale.

 Coccisul este un os mic rezultat din fuzionarea a 4—5 vertebre coccigiene; el reprezinta un vestigiu al cozii.

Coloana vertebrala prezinta, in plan sagital, 4 curburi:curburile fizio­logice: cervicala, toracala, lombara, sacrala, iar in plan frontal o usoara curbura laterala la nivelul membrului superior care, pentru dreptaci este orientata cu convexitatea spre dreapta, iar pentru stangaci cu convexitatea spre stinga.

Aceste curburi corespund unor necesitati mecanice, de sustinere a capului, toracelui si abdomenului, precum si necesitatii de a amortiza loviturile primite in talpa in timpul mersului, care astfel se reduc si nu se pot propaga pina la masa nervoasa din craniu. De asemenea, curburile usureaza mentinerea pozi­tiei de echilibru si determina rezistenta la presiune mai mult decit daca coloana vertebrala s-ar prezenta ca o tija dreapta.

Sternul este un os lat, median si impar, situat in partea anteri­oara a toracelui. De partea superioara mai latita se articuleaza claviculele, iar pe marginile laterale prezinta 7 fete articulare in care se prind primele 7 perechi de coaste; segmentul sau inferior, numit apendice xifoidian, ramane multa vreme cartilaginos.

Primele 7 perechi sunt coas­te adevarate, urmatoarele 3 perechi sunt coaste false. Ultimele 2 perechi nu ajung la stern, neavind cartilaje costale; ele se numesc flo­tante (libere). Fiecare coasta se articuleaza dorsal cu 2 corpuri vertebrale alatura­te si cu apofiza transversa a vertebrei corespunzatoare ca numar.

Portiunea toracala a coloanei vertebrale impreu­na cu sternul si coastele alcatuiesc cutia toracica ce este separata de abdomen prin diafragma. Ea prezinta 3 diametre; longitudinal, transversal si antero-poste-rior, care se modifica in timpul miscarii respiratorii.

Scheletul membrelor

Scheletul membrelor superioare este format din 2 parti:

a)  Centura scapulara. este partea care leaga membrul superior de tor ace si este formata din cite doua oase de fiecare parte: clavicula, situata anterior si scapula , (omoplatul), situata posterior.

Spre deosebire de alte vertebrate, la om osul coracoid este sudat cu corpul scapulei.

b)  Partea libera sau membrul superior propriu-zis are 3  segmente: bratul, antebratul si mana.

Scheletul bratului este alcatuit din humerus.

Scheletul antebratului este format din 2 oase: radius si ulna (cubitus). Aceste doua oase sunt solidarizate intre ele printr-o membrana conjunctiva puternica — membrana interosoasa.

Scheletul mainii este constituit din oasele carpiene, metacarpiene si falange. Oasele carpiene in numar de 8 sunt oase .scurte, asezate pe doua randuri. Ele formeaza un jgheab deschis spre palma, prin care trec tendoanele, vasele de singe si  nervii, dinspre antebrat spre mana.

Scheletul membrelor inferioare este format,   de asemenea din 2 parti:

a)      Centura   pelviana   formata dintr-un singur os — osul coxal, de fiecare  parte care provine  din sudarea a trei oase primitive ilion, ischion  si  pubis.   Cele  doua   oase coxale   se   articuleaza posterior cu sacrum  si anterior, intre ele,  la nivelul simfizei pubiene. Impreuna formeaza   pelvisul (bazinul),  care la   femeie   este    mai   larg  si  mai scund.

b)      Scheletul membrului inferior liber  format  din  scheletul coapsei, al gambei si al   piciorului.

– Scheletul coapsei este alcatuit din femur, cel mai lung os din corp. In partea anterioara a genun­chiului se gaseste rotula. Este de forma unei lentile plan-convexe si cuprinsa in grosimea tendonului unui muschi numit  cvadriceps.

– Scheletul gambei este format din 2 oase fibula (peroneul) si tibia, legate intre ele, ca si la ante­brat, printr-o membrana interosoasa.

– Scheletul piciorului este format din oasele tarsiene, in numar de 7 (dintre acestea citam doua: astragalul ce formeaza glezna si calcaneul — osul calcaiului), oasele metatarsiene si  falangele.

 Piciorul, adaptat pentru statiunea bipeda, are o constructie in bolta atat in sens longitudinal cat si in sens transversal. In acest mod greutatea corpului este distribuita prin aceste bolti catre punctele de sprijin ale piciorului pe sol. Aceasta, impreuna cu existenta pieselor osoase mici articulate, asigura elastici­tatea necesara pentru diferitele faze ale miscarii.

Articole Similare:

Ultima actualizare: sâmbătă, 23 martie, 2013, 11:37 Afisari: 170

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *