Prima Pagina » Sanatate A-Z » Medicina Interna » Alergia

Alergia

Alergia reprezinta ansamblul manifestarilor cunoscute sub denumirea generica de hipersensibilitate, cu rezultat al conflictului antigen-anticorp, cu eliberarea unor substante iritante (histamina, serotonina, aminoacizi etc.) pentru organism. Aceste manifestari tin de anumite particularitati individuale, deoarece tulburarile apar numai la anumite organisme aflate in contact cu substante fata de care majoritatea indivizilor se comporta normal.

Doua notiuni trebuie retinute:

  • notiunea de idiosincrazie, care desemneaza o intoleranta a organismului fata de anumite substante la primul contact, deci fara o prealabila sensibilizare;
  • notiunea de anafilaxie (fenomen specific alergiei), care este o reactie dramatica, brutala, imediata, a organismului, la contactul cu alergenul.

Manifestarile alergice

Manifestarile alergice sunt provocate de eliberarea de histamina datorita conflictului antigen-anticorp. Efectele histaminei constau in:

  • contracturi ale musculaturii netede, care explica constrictia bronsica, colicile abdominale, biliare etc.;
  • vasodilatatia capilara, care explica roseata, edemul, hemoragia, colapsul.

Fenomenele   de   hipersensibilitate   se   produc   in   anumite   conditii.  Contactul sensibilizant se face prin inocularea unor doze mici, uneori infime, de antigen (alergen), de regula de natura proteica, dar si polizaharidica. Dupa un timp de incubatie, de latenta, de 8 – 14 zile – timp necesar formarii anticorpilor, se instaleaza o stare de hipersensibilitate ce dureaza luni sau ani, perioada in care omul nu este bolnav. Boala clinica nu apare decat la al doilea si la urmatoarele contacte cu antigenul respectiv. Dupa sensibilizarea organismului cu un anumit alergen, manifestarile alergice pot aparea si la contactul cu alte alergene, ca urmare a crearii tonusului alergic.

Reactia de hipersensibilitate

Reactiile de hipersensibilitate pot fi: tardive, aparand la 1 – 2 zile de la contactul cu alergenul; se vorbeste in aceste cazuri de alergie tisulara, anticorpii neaparand in sange; in cadrul reactiilor tardive se situeaza reactiile cutanate de tip eczematos, unele alergii medicamentoase, unele alergii infectioase, si in particular alergia la tuberculina;

Reactiile imediate, atunci cand apar la 5 – 30 de minute de la contactul cu antigenul; dintre acestea se mentioneaza:

  • fenomenul Arthus: infiltratie a tesutului celular, urmata de edem, hemoragie si escara; apare dupa infectarea subcutanata a unor antigene, la animale de experienta deja sensibilizate;
  • socul anafilactic: manifestari dramatice, care constau in frison, paloare, colaps, dispnee astmatiforma, diaree, varsaturi, uneori sincopa si chiar moarte; apare dupa introducerea intravenoasa a unui antigen, la persoane sensibilizate;
  • boala serului: tumefactii ganglionare, febra, hipertensiune, edeme alergice, dureri si tumefactii articulare; apare la 8 – 12 zile de la infectarea serului si ar trebuie sa fie considerata ca o reactie intarziata; totusi, tulburarile care survin sunt de acelasi, tip cu cele aparute in reactiile imediate; se manifesta dupa administrarea unui ser care trebuie sa persiste in organism pana ce se formeaza anticoipii pentru a aparea conflictul antigen-anticorp; se poate preveni prin desensibilizare dupa metoda Bersredka. Se administreaza la inceput 1/4 ml ser, dupa o ora 1 ml, iar dupa 3 ore doza totala.

 Accidentele serice de tip anafilactic se trateaza administrand, de urgenta, subcutanat, 0,5 – 1 ml adrenalina 1 mg si antihistaminice de sinteza; colapsul necesita perfuzii cu noradrenalina, iar formele severe de boala a serului reclama terapia cu corticoizi.

Alergia inglobeaza mai multe stari de hipersensibilitate, in care terenul si factorul ereditar joaca un rol hotarator. Sensibilizarea se face prin contacte mici si repetate, timp indelungat, cu antigene naturale (vegetale, animale si chimice), cel mai adesea antigene incomplete, care patrund si in celule, producand anticorpi tisulari de un anumit tip. Persoanele sensibilizate reactioneaza printr-o intradermoreactie pozitiva la antigenul respectiv. Boala se declanseaza de obicei spontan, prin contact cu antigenul venit in atingere cu suprafetele sensibilizate; uneori poate fi declansata si de agenti fizici (frig, soare) si chiar de stimuli sau noxe psihice).

Atopia

Bolile clinice care intra in categoria “atopiei” sunt:

  • febra de fan: stranuturi repetate, cu lacrimare, care apar sezonier, prin sensibilizarea la polen;
  • rinita alergica: sinonima cu precedenta, dar nesezoniera si provocata de alte alergene;
  • bronsita alergica: semne de bronsita, cu caracter astmatiform;
  • astmul bronsic etc., alergii pulmonare parenchimatoase, dintre care cea mai cunoscuta este infiltratul pulmonar eozinofilic, caracterizat printr-un infiltrat pulmonar care dispare rapid si prin eozinofilie de peste 10% in sange;
  • alergii digestive, sanguine, hepatice, cardiovasculare, renale, cutanate etc.; dintre manifestarile cutanate mai cunoscute mentionam: urticaria (eruptie pruriginoasa), constand in placi albe sau rosiatice (fugace), si edemul Quincke (edem intins, localizat de obicei la fata, alb, circumscris, nepruriginos si fugace).

Mecanismele fundamentale ale conflictului imunologic (Gell si Coombs) sunt: anafilaxia (tipul I), citoliza (tipul II), complexele imune solubile (tipul III) si hipersensibilitatea intarziata (tipul IV).

Anafilaxia este produsa de IgE (regiune) in mucoasa respiratorie si gastrointestinala (reactii anafilactice dupa seroterapie, penicilina, ruperea unui chist hidatic, alergii locale). Eliberarea unor substante active (histamina, serotonina, bradichinina) produce permeabilitatea vasculara, prurit, edem, spasmul musculaturii netede, hipotensiune.

–  Citoliza sau citotoxicitatea apare prin actiunea unor anticorpi asupra unor antigene din structura membranelor celulare sau asupra unor celule pe care s-a fixat un antigen, (orodus Tninrnlii’an- arui. -krvgj yi sa pudic materializa prin: anemie, trombopenie, leuco-penie autoimuna, tireotoxicoze, glomerulonefirita acuta si cronica, anemie pernicioasa.

–  Complexele imune solubile antigen-anticorp, care apar intra- sau extra-vascular, deermina boala serului, boala lupica, poliartrita reumatoida, glomerulonefrite acute, hepaite cronice, vascularite alergice, reactii la droguri (penicilina, sulfamide), fenomenul Arthus.

Hipersensibilitatea intarziata este produsa fie de un antigen exogen, fie de un auto-antigen tisular sau organic. Limfocitele detin rolul principal. Fenomenul imun este de tip celular. Apare in tuberculoza, dermatite de contact, respingerea homogrefei si unele boli autoimune (tiroidite). La om, aceste 4 mecanisme nu apar in stare pura, ci asociata, cu preponderenta unuia dintre ele.

Boli autoimune

Bolile autoimune sau prin autoagresiune apar cand structuri proprii organismului (celule, tesuturi) devin antigene, deci autoantigene, declansand formarea de anticorpi – in acest caz autoanticorpi. Organismul devine astfel victima propriilor sale celule. Conflictul este autoantigen-autoanticorp, iar bolile provocate poarta denumirea de autoimune.

Aparitia autoanticoipilor in diferite procese infectioase determina ivirea unor simptome noi si o evolutie deosebita. In multe cazuri, cauza primara care a determinat formarea anticorpilor poate trece neobservata, in timp ce boala noua ia aspectul unei afectiuni “autointretinute” prin autoagresiune, cu evolutie cronica sau puseuri succesive.

Odata conflictul imunologic initiat, procesul autoimun nu se stinge, se cronicizeaza. Prin distrugeri celulare cu eliberare de antigene nucleare si citoplasmatice, apare un nou raspuns autoimun. Suferinta este indelungata, cu remisiuni si recaderi, caracteristica bolilor autoimune, spre deosebire de reactiile alergice, care au un caracter autolimitat.

Bolile autoimune sunt provocate deci de antigene proprii organismului si se caracterizeaza prin:

  • predispozitie genetica: apar in grupuri familiale, la rude apropiate, mai frecvent la femei;
  • leziuni histologice caracteristice: acumulare de limfocite si plasmocite, depozitare locala a complexelor imune si complementului, fibroza progresiva;
  • punerea in evidenta a autoanticorpilor;
  • hiperimunoglobulinemii;
  • raspuns favorabil la corticoizi si imunodepresoare.

Cele mai frecvente boli autoimune sunt: boala lupica, poliartrita reumatoida, dermatomiozita, sclerodermia, hepatita cronica lupica, tireotoxicoza, mixedemul primar, anemia Biermer, boala Addison etc.

Etiologie

Din punct de vedere etiologic se descriu mai multe forme de alergie:

  • la alergene inhalante: polen, praf de camera, peri si scuame de animale, fulgi de pasari domestice;
  • la mucegaiuri;
  • infectioasa (microbi, virusuri, toxine, microbiene);
  • la alergene alimentare (oua, lapte si derivate, peste, crustacee, fragi, capsuni, zmeura etc.);
  • la medicamente (peniciline, sulfamide, aminofenazona etc.).

Diagnostic

Anamneza este fundamentul diagnosticului. Se interogheaza bolnavul asupra caracterului tulbuarilor, daca sunt sezoniere (febra de fan), daca apar acasa (praf de camera), in legatura cu substantele sau animalele (pisici, caini, etc.) cu care vine in contact etc.

Indexul leucopenic consta in numarul leucocitelor inainte de ingerarea alergenului banuit (bolnavul fiind pe nemancate) si apoi de mai multe ori in ora care urmeaza; diminuarea numarului leucocitelor cu 1 000 ar indica o sensibilizare.

Testele cutanate (cutireactia si intradermoreactia) sunt utile in decelarea alergenelor de contact, inhalate, bacteriene si micotice. Sunt mai putin utile in alergiile alimentare. Pot aparea reactii imediate (dupa 5 – 30 de minute apare o papula urticariana) sau tardive (dupa 1 – 4 zile se iveste o papula eritematoasa, fara reactie urticariana).

Pentru diagnosticul alergiilor alimentare se porneste fie de la alimentele consumate de bolnav – administrandu-se o puternica doza din alergenul banuit, fie de la un regim simplu alcatuit din alimente mai putin alergizante (legume, orez), adaugandu-se la fiecare doua zile un nou aliment, pana ce apar fenomenele alergice.

Tratament

Terapia antialergica implica:

Profilaxia tulburarilor prin evitarea contactului cu alergenul sensibilizant (praf de camera, polen, etc), curatirea camerei in care locuieste bolanvul (aerisire cu fereastra deschisa, aspirare cu aspiratorul, curatire cu o carpa umeda, interesand toata camera inclusiv peretele). Se recomanda uneori parasirea zonei respective o luna si jumatate pe an.

Desensibilizarea (hiposensibilizarea) reprezinta unul din tratamentele de baza si consta in injectarea subcutanata bolnavului, a antigenului, in doze progresiv crescande. Se produc astfel anticorpi circulanti (anticorpi blocanti) care neutralizeaza antigenul care patrunde ulterior in organism, evitand astfel contactul cu anticorpul fixat pe celule. Hiposensibilizarea specifica are valoare mare in febra de fan, astmul bronsic, etc. Actioneaza prin producerea de anticorpi blocanti, scaderea eliberarii de histamina si reducerea formarii de (imunoglobulina E) Ig.E. Poate fi utila si in rinita prin praf de camera, si polinoza. De exemplu, hiposensibilizarea la polenul alergizant, se face prin injectarea in doze crescande de extracte de polen. Se folosesc curent trei concentratii: 100 P.N.U., 1000 P.N.U., si 10000 P.N.U. Se folosesc si extracte depozit (Allpyral). Dupa aceeasi metoda se poate actiona si cu estracte de fungi, sau de praf de camera (situatie in care problema este mai complicata).

Tratamentul cu cromoglicat de sodiu, poate aduce uneori beneficii importante. Se administreaza 6 saptamani, 10 mg de cromoglicat (Intal, Lomudal). Metoda este utila si in astmul bronsic.

Antihistaminicile de sinteza – antagonisti ai histaminei – actioneaza in special impotriva efectelor histaminei la nivelul muschilor netezi si impotriva permeabilitatii celulare efect al histaminei. Dintre numeroasele preparate existente se numara: Benadryl (50 mg doza la adult), Clorfenaxamin (50 mg la adult), Piribenzamin (50 mg), Neoantergan (25-50 mg), Tavegyln (pirolidina), Dimetanfenergan (25-50 mg), Tacaryl (8 mg), Feniramina (50 mg x 2), Periactil, Peritol (4 mg), Actidil (2,5 mg), Atarax (25 mg).

Prin aceasta metoda se obtin rezultate bune in febra de fan, rinita aperiodica, urticaria si edemul angioneurotic precum si in unele reactii alergice postmedicamentoase. Se obtin rezultate mediocre in astmul bronsic, edemele alergice, dermatitele medicamentoase, etc.

Corticoterapia, actioneaza antialergic, prin efectul sau antiinflamator si antihistaminic. Unii autori o prefera hiposensibilizarii specifice. Se administreaza Metilprednison acetat “depot” (depomedrol 40-80 mg la 1-3 saptamani), Triancimolon (Kenalog 40 mg la 30-45 zile), Volon-A 40 si Diprophos comprimate de betametazona (Glucocorticoid de sinteza) 0,5 mg, fiole de 1 ml (4 mg solutie), intravenos, intramuscular sau intraarticular. Durata de actiune  este  de   30-45  zile.   Sunt  utile   si  preparatele   cortizonice   cu   actiune   locala (hidrocortizon, dexamethason etc).

Corticoterapia este utila in toate bolile alergice: Astmul bronsic, in special in starile de rau astmatic, boala serului, unele alergii medicamentoase.

Desensibilizarea nespecifica este depasita astazi (autohemoterapie, peptonoterapie, gamaglobuline, piretoterapie prin lapte, vaccin T.A.B).

In polipoza nazala recidivanta este de obicei oblicagoriu tratamentul chirurgical.

Reactiile alergice la medicamente sunt stari morbinde frecvente si se intalnesc de obicei dupa administrare de penicilina, aspirina, luminai, piramidon etc. Hiposensibilizarea specifica este utila doar in reactiile dupa penicilina iar procedeul comporta riscuri.

Tratamentul socului anafilactic se face cu medicatie antisoc: adrenalina 0,3 ml solutie l% im., repetata dupa 30 min, corticoizi in doze mari sub forma de hemisccuccinat de hidrocortizol, 200 mg in perfuzie. Antihistaminicile de sinteza si oxigenoterapia sunt discutabile ca valoare.

Articole Similare:

Ultima actualizare: vineri, 28 decembrie, 2012, 13:05

2 Discutii la Alergia

  1. Dora 29/08/2017 at 13:49

    unde pot sa gasesc diprophos comprimate..va rog !

    Răspunde
  2. rodica 07/05/2013 at 17:18

    Intoleranta la histamine este sinonima cu intoleranta alimentara?

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *