Prima Pagina » Sanatate A-Z » Farmacologie » Amfenicoli

Amfenicoli

In aceasta grupa se incadreaza substante naturale, cloramfenicol (produs de Streptomyces venezuelae) si substante de sinteza, tiamfenicol, antibiotice clasice, care insa in prezent au utilizare terapeutica restransa din cauza reactiilor adverse grave: deprimarea maduvei hematoformatoare ireversibil. Spectral antibacterian este larg.

Cloramfenicol

Farmacocinetica:

Cloramfenicolul baza se absoarbe bine oral, avand o biodisponibilitate variabila 75-90%. Concentratia plasmatica atinsa dupa administrarea unei doze unice de 500 mg este maxima dupa 2-3 ore, fiind de aproximativ 8-15 mcg/ml. Cloramfenicolul patentat administrat oral, atinge concentratii plasmatice mai joase, iar con­centratia maxima se realizeaza mai lent, deoarece cloramfenicolul baza activ, se desface treptat prin hidroliza in intestin.

Cloramfenicolul sodiu succinat administrat i.v., atinge o concentratie plasmatica maxima de 10-25 mcg/ml dupa 1-2 ore de la inceputul perfuziei (pe masura hidrolizei si eliberarii cloram­fenicolului baza). Concentratiile active terapeutic sunt cuprinse intre 10-25 mcg/ml. Peste 25 mcg/ml apar reactiile adverse toxice. Legarea de proteinele plasmatice medie (aprox. 50%). T1/2 este 1,5-5 ore la adulti si copii mai mari de o luna, 15-24 ore la prematuri.

Are liposolubilitate mare, cu difuziune buna si rapida in toate tesuturile, inclusiv in lichidul cefalorahidian (realizeaza concentratii de 30-50% fata de cele plasmatice, atunci cand menin­gele este neinflamat). Traverseaza placenta, realizand ia fat concentratie egala cu cea materna. Epurarea se face predominant prin metabolizare glucuronoconjugare). Metabolitul inactiv se elimina renal prin secretie tabulara.

O parte se elimina renal netransformat (5-35%), realizand concentratii eficiente terapeutic. Insuficienta renala nu modifica semnificativ eliminarea antibioticului; insuficienta hepatica duce la cresterea T1/2, a nivelului plasmatic activ si toxic.

Farmacodinamica:

Mecanismul de actiune este bacteriostatic; prin fixare pe subunitatea 50S a ribozomilor bacterieni, inhiband sinteza proteica microbiana.

Spectrul antimicrobian este larg si cuprinde:

  • bacili gram negativ: E. coli, Klebsiella, Proteus, Enterobacter, Haemophilus influenzae, Salmonella, Brucella, Friedländer; Pseudomonas aeruginosa este rezistent.
  • coci gram pozitiv; stafilococ auriu penicilinazosecretor;
  • coci gram negativ: gonococ, menigococ;
  • rickettsii.

Rezistenta bacteriana se instaleaza lent. Poate aparea pentru:

  • bacteriile gram negative (E. coli, H. influenzae); este mediata plasmidic si este-datorata unei acetiltransferaze constitutiva (antibioticul acetilat nu se poate fixa pe subunitatile ribozomale). Este transferabila intra si interspecii si are caracter multiplu (germenii rezis­tenti la cloramfenicol devin rezistenti si la streptomicina, tetraciclina, sulfamide); rezis­tenta poate aparea si prin scaderea permeabilitatii membranei microorganismelor (Proteus, Klebsiella);
  • bacteriile gram pozitive (Staphilococcus aureus), datorita prezentei unei acetiltransferaze indusa de prezenta antibioticului.

Farmacotoxicologie:

Gravitatea reactiilor adverse produse de cloramfenicol este mare, ceea ce ii restrange utili­zarea terapeutica:

  • Reactii adverse hematologice:
  1. deprimarea hematopoezei: anemie aplastica, leucopenie, agranulocitoza, trombocitopenie; manifestarile clinice constau in hemoragii si infectii. Fenomenul este irever­sibil si poate apare in cursul tratamentului sau dupa incetarea lui la diferite intervale de timp. Este favorizat de cure prelungite si repetate, fiind independent de doza. Mecanismul probabil este de natura idiosincrazica.
  2. anemie (benigna), insotita de leucopenie si trombocitopenie; normalizarea tabloului sanguin se face la 1-3 saptamani dupa oprirea tratamentului;
  • reactii adverse la nivelul aparatului digestiv:
  1. diaree, varsaturi, dureri la defecatie ( doze mari, 2-3 g/zi);
  2. hemoragii intestinale (la doze mari in tratamentul de atac al febrei tifoide);
  3. enterita stafilococica severa manifestata prin diaree, hipotensiune cu tendinta de co­laps, soc (apare dupa 3-5 zile de administrare a cloramfenicolului);
  4. pe mucoase produce : glosite, stomatite, limba neagra, anorectite; pot sa apara si dupa oprirea administrarii si sunt frecvente la subnutriti, anemici, femei, copii.
  • tulburari neuropsihice de ordin toxic: nevrita optica, confuzie mintala, delir.

Reactiile adverse toxice (sunt dependente de doza, durata tratamentului, concentratia plasmatica peste 25 mcg/ml). Fenomene toxice acute, de tip „sindrom cenusiu” apar la concentratii plasmatice 40-200 mcg/ml. Riscul este mare la nou-nascuti si se manifesta prin anorexie, voma, distensie abdominala, diaree cu scaune verzi, tahipnee, cianoza, colorarea cenusie a pielii, letargie. Moartea survine la 3 zile dupa debutul simptomelor. Fenomenul este datorat deficitului de epurare hepatica prin glucuronoconjugare si renala.

Interactiuni:

  • inductorii enzimatici ca fenobarbitalul cresc epurarea cloramfenicolului prin metabolizare;
  • cloramfenicolul este inhibitor enzimatic si creste concentratia plasmatica pentru anticoagulante cumarinice, fenitoina, sulfamide antidiabetice.

Contraindicatii:

  • nu este indicat in infectii cu germeni sensibili la alte antibiotice si chimioterapice;
  • nu se fac serii repetate de tratament.

In cursul tratamentului se fac examene hematologice si se opreste administrarea la primele semne de deprimare medulara.

Farmacoterapie:

Este antibiotic de rezerva, utilizat in infectii grave pentru care nu exista alta alternativa tera­peutica: febra tifoida; meningite, laringotraheite (la copii), pneumonii (la adulti) cu H. influenzae; abcese cerebrale (cu bacterii anaerobe); septicemii de origine abdominala (asociat cu amikacina); tifos exantematic, bruceloza, ca alternativa a tetraciclinelor; infectii cu stafilococ penicilinazo-pozitiv.

Farmacografie:

Adulti, oral 2-4 g/zi; copii 50-100 mg/kg/zi impartit in 4 prize (administrare la 6 ore). Doza totala la adult (pentru o cura de tratament) nu trebuie sa depaseasca 25 g, iar la copii 700 mg/kg, iar durata tratamentului nu trebuie sa fie mai lunga de 14 zile. Local, unguente 1-2%. I.v. doza zilnica la adulti 1-2 g in 3-4 prize (la 6-8 ore).

Tiamfenicol

Este un analog al cloramfenicolului la care gruparea ¾NO2 a fost inlocuita cu ¾SO2CH3.

Are avantajele:

  • realizeaza concentratii mari in urina si bila;
  • riscul anemiei aplastice este mic.

Articole Similare:

Ultima actualizare: vineri, 12 aprilie, 2013, 9:30 Afisari: 14

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *