Prima Pagina » Corpul Uman » Analizatorul Auditiv

Analizatorul Auditiv

Analizatorul Auditiv

Analizatorul auditiv este organul de simt care asigura perceperea unde lor sonore, orientarea in spatiu si vorbirea ca mijloc de comunicare interumana. Urechea este analizatorul care deosebeste sunetele unele de altele, dand semnificatie lumii sonore care ne inconjoara. Acest organ de simt este format din aparatul de captare si transmitere a undelor sonore (situat in urechea externa si medie) si din aparatul de receptare a sunetelor (situat in urechea interna).

Anatomie

Urechea se imparte in: urechea externa, urechea medie si urechea interna. Receptorii se afla la nivelul urechii interne. Urechea externa este formata din pavilion si conductul auditiv extern. Pavilionul urechii este alcatuit dintr-un schelet fibrocartilaginos invelit in tegument si prezinta pe suprafata sa neregularitati care permit captarea sunetelor si orientarea lor spre conductul auditiv. Conductul auditiv are o lungime de 2,5-3 cm si se intinde pana la membrana timpanului.

Timpanul reprezinta poarta de intrare a sunetelor in urechea medie. Este o membrana fibroasa, groasa si vascularizata, care poate vibra cu 30-30000 cicluri pe secunda la undele sonore primite prin conductul auditiv. Timpanul are rolul de rezonator.

Urechea medie (camera timpanului) este o „mini-toba” de marimea unei aspirine, avand de o parte si de alta doua fete concave, se formeaza intr-o cavitate a osului temporal. Ea este plina cu aer la presiune atmosferica, datorita comunicarii cu naso-faringele prin trompa lui Eustachio. La fiecare inghititura, trompa se deschide si aerul intra in urechea medie, egalizand presiunea interioara cu cea atmosferica. De aceea, guturaiul poate avea ca urmare infectia urechii medii (otita); in conditii de crestere a presiunii exterioare (explozii, tunete, sunetul avioanelor supersonice, difuzoare cu peste 100 decibeli) se impune necesitatea de a deschide gura ori de a inghiti repetat sau de a tipa.

Cele doua membrane rezonatoare ale urechii medii sunt timpanul si fereastra ovala. Mai jos de fereastra ovala se gaseste fereastra rotunda (timpanul secundar).

Transmiterea vibratiilor este realizata de trei oscioare articulate, suspendate de peretii urechii medii prin ligamente si doi muschi. Oscioarele auzului sunt: ciocanul, care este prins pe fata interna a timpanului, nicovala si scarita, care se sprijina pe fereastra ovala. Muschii atasati oscioarelor contribuie la modificarea intensitatii sunetelor. Astfel, contractia muschilor ciocanului poate diminua amplitudinea sunetelor prea puternice. Contractia muschilor scaritei amplifica vibratiile prea slabe. La amplificarea sunetelor mai contribuie si diferenta de suprafata dintre timpan si membrana ferestrei ovale (timpanul este de 17 ori mai mare ca suprafata).

Dincolo de membrana ferestrei ovale, in urechea interna, se gaseste receptorul pentru sunete. Urechea interna se afla intr-o cavitate situata in stanca osului temporal. Este formata din labirintul osos, alcatuit la randul sau din vestibul osos, canale semicirculare osoase si melc osos sau cohlee. In interior se afla labirintul membranos, format din:

  • vestibulul membranos, avand doua vezicule (utricula si sacula) si canalele semicirculare membranoase;
  • melcul membranos sau canalul cohlear.

Melcul osos (cohleea) este un canal osos, spiralat in jurul unui ax numit columela. De la columela porneste o lama osoasa, subtire (lama spirala osoasa), care imparte incomplet cavitatea melcului in doua compartimente, unul superior (rampa vestibulara) si altul inferior (rampa timpanica). Cele doua compartimente contin perilimfa, un lichid cu o compozitie asemanatoare lichidului cefalorahidian, si comunica cu varful melcului prin helicotrema.

Melcul membranos (canalul cohlear) ocupa numai o parte a melcului osos, fiind delimitat de rampa timpanica prin membrana bazilara (continuarea lamei spirale osoase) si de rampa vestibulara prin membrana Reissner. Este un tub rasucit in spirala, ingustat de la varf spre baza si plin cu endolimfa. Membrana bazilara il parcurge in lungime si este formata din aproximativ 50000 de corzi elastice, fibre microrezonatoare, intinse in latimea membranei, una langa alta. Lungimea fiecarei coarde corespunde unui anumit numar de vibratii, ca si coardele unui pian sau harpe. Pe fiecare dintre corzile membranei bazilare se afla grupati mecanoreceptori (receptori pentru vibratii), formand organul Corti. Unele celule, dispuse in arcade, formeaza tunelul Corti, celelalte sunt celule de sustinere, iar cele auditive sunt celule senzoriale ciliate. Aceste celule receptoare auditive sunt inconjurate la baza de prelungirile dendritice ale neuronilor din ganglionul spiral Corti, situat in columela (protoneuronul caii). Extremitatea ciliata a celulelor auditive vine in contact cu membrana tectoria, aflata deasupra organului Corti.

Segmentul de conducere

Axonii neuronilor din ganglionul Corti formeaza ramura acustica a nervului cranian VIII. Acesta face sinapsa cu neuronii din nucleii cohleari pontini (deutoneuronul caii). Majoritatea axonilor deutoneuronilor se incruciseaza in punte si fac sinapsa cu al treilea neuron, in corpul geniculat medial (metatalamus). Din metatalamus, informatia auditiva ajunge la scoarta cerebrala.

Segmentul central

Aria auditiva primara se afla in lobul temporal. Aici se formeaza senzatia de auz. Exista insa si arii de asociatie, localizate cu deosebire in cortexul parietal.

Din impulsurile nervoase, care codifica sunetele receptate, neuronii din cortex incheaga armonii, melodii, zarva etc. Cortexul este dispozitivul integrator care leaga senzatiile auditive de altele vizuale, tactile, musculare etc., realizand o perceptie complexa care este memorata in circuite si mecanisme de retea. In general, perceptiile auditive „imbraca” un obiect vizualizat in notiunile abstractizate logic prin cuvant.

Mecanismul auzului

Membrana ferestrei ovale vibreaza cu frecventa si amploarea transmisa de oscioare. Vibratiile acestei membrane sunt transmise perilimfei din rampa vestibulara si, prin helicotrema, perilimfei din rampa timpanica. Fereastra ovala se bombeaza spre urechea medie si creeaza spatiul necesar vibrarii. Vibratia perilimfei se transmite endolimfei, undele lichidului fiind similare cu cele ale aerului (produse de sunet). Undele endolimfei se abat peste corzile membranei bazilare, care prin miscarea lor vibratorie ridica celulele senzoriale auditive. Cilii acestor celule inclavate in membrana tectoria sunt indoiti, iar celulele auditive sunt excitate. Excitatia se transforma in impulsuri nervoase, care sunt transmise cortexului.

Articole Similare:

Ultima actualizare: vineri, 2 septembrie, 2011, 11:21

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *