Prima Pagina » Corpul Uman » Anatomia si Fiziologia Aparatului Respirator

Anatomia si Fiziologia Aparatului Respirator

Anatomia si Fiziologia Aparatului RespiratorAparatul respirator este alcatuit din caile respiratorii si plamani. Caile respiratorii sunt prezentate printr-un sistem de conducte prin care aerul patrunde in plamani. Acest sistem se compune din cavitatile nazale, faringe, laringe, trahee si bronhii.

Cavitatile nazale si faringele formeaza caile respiratorii superioare iar laringele, traheea si bronhiile,caile respiratorii inferioare.

Nasul si cavitatile nazale

Acestea alcatuiesc un organ complex, cu functie respiratorie senzoriala. Exista doua organe strans legate intre ele, atat structural cat si functional si anume : nasul propriu-zis si cavitatile nazale numite si foase nazale. Nasul se reprezinta ca o proeminenta situata in mijlocul fetei si serveste ca organ de protectie pentru fosele nazale. Este alcatuit dintr-o radacina, o baza, un varf, doua fete laterale si trei margini sau muchii.

Laringele

Laringele este un segment al cailor respiratorii superioare care indeplineste doua roluri: conduce aerul catre plamani si reprezinta principalul organ al fonatiei. El se afla in regiunea anterioara a gatului sub osul hioid si inaintea faringelui. Are forma unei piramide triunghiulare prezentand la baza un varf, o fata posterioara, doua fete anterolaterale si trei margini.

  • Baza: indreptata in sus spre faringe, este reprezentata de  catre  orificiul   superior al laringelui.
  • Varful: este indreptat in jos si se continua cu traheea.
  • Fata posterioara formeaza peretele anterior al hipofaringelui si este acoperit de mucoasa faringiana.
  • Fetele anterolaterale: in numar de doua (dreapta si stanga). Marginile sunt in numar de trei, doua posterolaterale si una anterioara.

Traheea

Este un organ fibrocartilaginos, tubular care continua laringele intinzandu-se de la extremitatea inferioara a acestuia pana in mediastin unde se bifurca in cele doua bronhii principale sau pulmonare. Ea prezinta doua neregularitati numite depresiuni si anume depresiunea aortica, produsa la aorta si depresiunea tiroidiana produsa de glanda tiroida. Este un organ elastic, putandu-se alungi sau scurta ca un resort.

Structura traheei:

Este formata din trei tunici: mucoasa, fibroelastica si adventiceea.

Tunica mucoasa  este formata dintr-un epiteliu da tip respirator, pseudostratificat, prismatic, ciliat cu caliciforme si un corion. Tunica fibroelastica reprezinta scheletul de sustinere a traheei si este formata din 15-20 de inele sau arcuri incomplete deschise posterior, constituite din cartilaj lichid. Adventiceea este formata din tesut conjunctiv lax in care se gasesc vase, nervi si formatiuni limfoide.

Bronhiile principale

Bronhiile principale (dreapta si stanga) sunt conducte care rezulta din bifurcarea traheei. Ele reprezinta ultimile segmente ale cailor respiratorii inferioare extrapulmonare si se intind de la ultimul inel traheal, numit si pintenul traheal, pana la hilul plamanilor, unde se impart bronhiile lobare. De la origine fiecare bronhie se imparte in jos, in afara si putin inapoi, catre flandrul respectiv, ambele formand un unghi de 75 grade – 85 grade cu deschizatura in jos. Bronhia principala alcatuieste impreuna cu artera pulmonara si cu venele pulmonare de pe aceeasi parte pediculul pulmonar situat in hilul pulmonar.

Plamanii si pleura

Plamanii (drept si stang) alcatuiesc organele respiratorii propriu-zise, in care au loc schimbarile de gaze dintre organism si mediu ambient. Ei  sunt  asezati  in  cavitatea  toracica de o parte si de alta a mediastinului.

Mediastinul este un sept (perete) sagital, delimitat, anterior de peretele sternocostal, posterior de coloana vertebrala si lateral de fetele mediene ale celor doi plamani iar inferior de diafragm. In mediastin se gasesc: inima si vasele mari, esofagul, aorta, nervii vagi, canalul toracic, ganglionii limfatici si traheea.

Forma plamanilor seamana cu cea a unui trunchi de con care prezinta : baza, un varf, doua fete si trei margini. Baza plamanului sau fata diafragmatica are forma unei suprafete triunghiulare concave, mulandu-se pe bolta diafragmului. Varful plamanului are forma unei bolte rotunjite. Se intinde de la costa a doua in sus depasind orificiul superior al cutiei toracice. Fata costala este convexa si se muleaza pe peretele toracic. Pe aceasta fata se gaseste un sant adanc care imparte plamanul in lobi, numit scizura sau fisura interlobara.

Plamanul stang are o singura scizura care-l imparte in doi lobi : unul superior si unul inferior. Plamanul drept are doua scizuri: scizura mare, interlobara numita si oblica, comuna celor doi plamani si scizura accesorie sau orizontala care se desprinde din partea mijlocie a scizurii oblice. Plamanul drept are trei lobi : unul superior, unul inferior si altul mijlociu.

Fata mediana sau mediastinala: este concava si se muleaza pe formatiunile care se gasesc in mediastin. Pe aceasta fata se gaseste hilul plamanului si niste depresiuni.

Hilul plamanului reprezinta locul pe unde ies si intra elementele anatomice care alcatuiesc pediculul pulmonar: bronhia si venele pulmonare. El are forma unei rachete de tennis cu coada in jos, fiind asezate la jumatatea distantei dintre varful si baza plamanului.

Pe fata mediastinala a plamanului stang se afla o impresiune data de arcul  aortic (santul arcului aortic) si de aorta toracica (santul aortei toracice). Pe fata mediastinala a plamanului drept se afla impresia cardiaca, mai putin adanca decat cea din stanga. Marginea anterioara este  convexa  pe  dreapta  si  concava  pe  stanga  din   cauza  scizurii cardiace. Marginea posterioara este rotunjita, se muleaza pe santul costovertebral. Marginea inferioara este reprezentata de circumferinta bazei plamanului.

Plamanul este alcatuit din doua categorii de formatiuni anatomice distincte: un sistem de canale aeriene intrapulmonare numit arborele bronsic si un sistem de saci in care se termina ramurile arborelui bronsic si care poarta numele de  alveole pulmonare. La acestea se adauga tesutul conjunctiv. Acestea se organizeaza in lobi pulmonari, segmente pulmonare, lobi pulmonari si acini pulmonari.

Arborele bronsic

Arborele bronsic: reprezinta totalitatea bronhiilor intrapulmonare care rezulta din ramificarea bronhiilor extrapulmonare. Bronhiile principale se ramifica progresiv. Bronhia principala dreapta se imparte mai intai in bronhia lobara superioara care merge la lobul superior si in trunchiul bronsic intermediar. La randul lui se imparte in doua ramuri : bronhia lobara mijlocie si bronhia inferioara. Structura peretelui bronhiilor intrapulmonare difera in raport cu calibrul acesteia.

Bronhiile lobare si segmentare: au o structura asemanatoare cu cea a traheei cu deosebirea ca lumenul lor este mai mic iar inelele sunt complete. Bronhiile interlobare au mucoasa de tip traheal iar in corionul acestuia se gasesc glande de tip seromuculos. Scheletul fibrocartilaginos este format din segmente de arcuri de forma lenticulara. Muschiul neted este slab dezvoltat. Adenticea este formata din tesut conjunctiv lax.

Bronhiile intralobare care provin din diviziunea dicotomica a bronhiilor interlobare, au epiteliul mucoasei monostratificat, prismatic sau cubic, corionul este lipit de glande. Scheletul cartilaginous lipseste fiind inlocuit de un inel musculos.

Bronhiile terminale au o structura mult mai simpla. Epiteliul lor este cubic sau usor turtit, lipsit de cili si de celule caliciforme. Corionul este slab dezvoltat.

Bronhiile respiratorii sau acinoase se caracterizeaza prin faptul ca peretele lor este prevazut din loc in loc cu alveole pulmonare.

Lobul pulmonar

Lobul pulmonar reprezinta unitatea structurala si functionala a segmentelor pulmonare respective a plamanului. Mai  multi  lobi  pulmonari  formeaza  un segment pulmonar care  are aeratie si vascularizatie proprie. Lobul pulmonar este legat de arborele bronsic prin bronhiola intralobulara care provine din diviziunea dicotomica a bronhiilor interlobulare. Alveolele pulmonare sunt in numar foarte mare, circa 200 de milioane pentru ambii plamani.

O alveola pulmonara este o formatiune veziculoasa care seamana cu un sac mic globules si care prezinta un orificiu ce se deschide in canalul sau aductul alveolar. Structura peretelui unei alveole este deosebit de complexa. Este alcatuit dinauntrul in afara, dintr-un epiteliu alveolar asezat pe o membrana bazala si o strama conjunctiva.

Epiteliul alveolar este alcatuit din trei tipuri de celule alveolare care nu sunt altceva decat aspecte morfologice si functionale diferite ale uneia si aceleasi celule. Acestea sunt :

  • celulele alveolare mici cu diametrul intre 4 – 6μ cu un nucleu voluminos;
  • celule alveolare mari cu diametrul intre 8 – 12μ de forma poliedrica;
  • celule alveolare libere cu diametrul de 15μ care sunt fie fixate in epiteliu fie pe cale de desprindere.

Membrana bazala pe care se afla epiteliul alveolar este subtire, constituit din micromolecule glicoproteice. Ea se aplica pe membrana bazala a capilarului sanguin pe care se aseaza celulele endoteliale. Stroma peretelui alveolar este formata dintr-o substanta fundamentala glicoproteica in care sunt incluse fibrele conlunctive, celule conjunctive si capilarele sanguine.

Spatiile dintre lobulii pulmonar  sunt umplute cu tesut conjunctiv lax format din fibre de colagen si elastice in care se gasesc elementele celulare, vase sanguine care alcatuiesc circulatia sanguina functionala si nutritiva, limfatice pulmonare si terminatii nervoase.

Pleura

Plamanii sunt inveliti in niste membrane seroase care se numesc pleure. Rolul acestora este de a asigura alunecarea plamanilor pe peretii cavitatilor in care se gasesc in timpul miscarilor respiratorii. Pleura este alcatuita din doua foite care se gasesc in continuare una cu cealalta si care formeaza un sac inchis. Foita care inveleste peretii cavitatii toracice se numeste pleura parietala iar cea care inveleste plamanii se numeste pleura viscerala.

Articole Similare:

Ultima actualizare: luni, 17 decembrie, 2012, 16:39

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *