Prima Pagina » Sanatate A-Z » Gastroenterologie » Anatomia si fiziologia colonului

Anatomia si fiziologia colonului

Colonul este segmentul tubului digestiv cu rol important in digestia chimului intestinal si formarea materiilor fecale .

A. Anatomia colonului

Colonul este alcatuit din : cec cu apendice , colon ascendent , transvers , descendent , si sigmoid.

Cecul este prima portiune a intestinului gros , cu o lungime medie de 6 cm , latime 7 cm , volumul de 200 – 400 ml. Peretele anterior al cecului vine in raport cu peretele anterior al abdomenului , iar peretele posterior cu muschiul iliac si muschiul psoas prin intermediul peritoneului posterior . Inferior are raporturi cu unghiul format de peretele abdominal anterior si fosa iliaca dreapta . Pe fata postero – mediana in cec , la o distanta de 2 – 3 cm de valva ileocecala se deschide apendicele vermiform , un organ rudimentar , de forma cilindrica si o lungime ce variaza intre 2 – 20 cm .

Vascularizatia cecului si apendicelui : Arterele sunt ramuri ale arterei ileocolice , ramura dreapta a arterei mezenterice superioare care la randul ei se ramifica in : ramura recurenta ileala , artera cecala anterioara si posterioara si artera apendiculara .

Venele sunt afluenti ai venei ileocolice si prin aceasta a venei mezenterice superioare .

Limfaticele dreneaza limfa in ganglionii mezenterici superiori duodeno-pancreatici , trunchiul celiac .

Inervatia se realizeaza prin fibre efectoare care provin din nervul vag si simpatic si fibre receptoare care patrund in maduva prin radacinile posterioare L 1 – T 10 .

Colonul este partea intestinului gros cuprinsa intre cec si rect. Se intinde de la valva ileocecala pana in dreptul celei de-a treia vertebra sacrala unde se continua cu rectul . In traiectul sau formeaza cadrul colic caruia i se disting patru parti : colonul ascendent , transvers , descendent si sigmoid .

Colonul ascendent are o lungime medie de 13 – 15 cm . Proiectat pe peretele anterior al abdomenului , acesta corespunde flancului drept al peretelui abdominal .

Raporturi : Initial este intraperitoneal , apoi se culca pe peretele posterior al abdomenului devenind retroperitoneal .

Anterior, medial si lateral este acoperit de peritoneul parietal prin intermediul caruia vin in raport cu ansele intestinului subtire, amentul mare si prin acesta cu peretele anterioare al abdomenului .

Medial si posterior vine in raport cu muschiul psoas si partea descendenta a duodenului lateral se afla in santul paracolic drept care se intinde din fosa iliaca dreapta pana la ligamentul freno- colic drept . La suprafata colonului ascendent se observa : hausterele si teniile (tenia libera fiind anterior , tenia mezocolica posteromedial si tenie omentala posterolateral) si apendicele epiploice .

Colonul transvers se intinde intre flexura colica dreapta si flexura colica stanga , avand o lungime de circa 40 – 50 cm , o directie oblica si putin ascendenta , formand intre cele doua flexuri o ansa cu concavitatea superioara .

Raporturi : Flexura colica dreapta, retroperitoneana, vine in raport cu fata posterioara a rinichiului drept , partea descendenta a duodenului si partial cu capul pancreasului . Flexura colica stanga, retroperitoneana incruciseaza fata anterioara a rinichiului stang, in partea ei superioara .

Intre cele doua flexuri, colonul transvers este mobil , fiind legat de peretele posterior prin mezocolonul transvers care este legat de curbura mare a stomacului prin ligamentul gastrocoloic .

Lateral flexurile colice se leaga de peretele lateral, respectiv de diafragma prin ligamentul frenocolic drept (sustine marginea lobului drept hepatic si stang) si stang (sustine splina ).

La nivelul colonului transvers, tenia mezocolica este situata posterior sau posteromedial, tenia omentala anterior, iar tenia libera inferior .

Apendicele epiploice sunt numeroase si atasate pe un singur rand in lungul teniei libere .

Colonul descendent are o lungime de 25 cm si se intinde intre flexura colica stanga si pana in fosa iliaca stanga , fiind un organ retroperitoneal.

Raporturi : Anterior cu ansele intestinului si omentul mare ; posterior cu diafragmul , marginea laterala a rinichiului stang ; medial cu colonul inferior al rinichiului stang , ansele jejunale si ileale ; lateral in santul paracolic stang in partea superioara a acestuia se gaseste ligamentul frenocolic stang ; inferior ajunge in unghiul dintre fosa iliaca stanga si peretele anterior al abdomenului .

Colonul sigmoid masoara circa 40 cm si se intinde de la stramtoarea superioara a pelvisului si articulatia iliaca stanga pana la nivelul celei de-a treia vertebre sacrate unde se continua cu rectul .

Este intraperitoneal , mobil prin mezocolonul sigmoid .

Raporturi : Prima parte vine in raport cu peretele lateral stang al pelvisului si formatiunile de la acest nivel ; a doua portiune este situata la barbat in escavatia recto – vezicala , iar la femeie in escavatia recto – uterina , avand o directie transversala spre dreapta a treia parte are un traiect posterior si catre linia mediana continuandu-se cu rectul .

Se deosebeste de restul colonului prin aceea ca cele trei tenii se reduc la nivelul sau la doua benzi late (una anterioara si una posterioara), prin prezenta mai multor apendii epiploici , iar haustrele sunt mai sterse comparativ cu restul colonului .

Vascularizatie si inervatie : Arterele sunt ramuri din artera mezenterica superioara si inferioara .

Artera mezenterica superioara participa la irigatia colonului drept : artera ascendenta , ramura ileocolica , artera colica dreapta si artera colica medie .

Artera mezenterica inferioara participa la irigatia colonului stang prin artera colica stanga si arterele sigmoidene (superioara, medie, inferioara).

In mezocolonul transvers, intre ramura stanga a arterei colice medii si ramura dreapta sau ascendenta a arterei colice stangi se formeaza o anastomoza intre ramura ascendenta a arterei sigmoidiene inferioare si ramura terminala a arterei mezenterice inferioare .

Venele : Insotesc arterele amonime si sunt afluentii venelor mezenterica inferioara si mezenterica superioara , care impreuna cu vena splenica participa la formarea venei porte .

Limfaticele : dreneaza limfa ganglionii epiploici , paracolici , intermediari si in final ganglionii mezenterici superiori si inferiori .

Nervii : Inervata autonoma a colonului este asigurata de fibre aferente simpatice si parasimpatice . Fibrele autonome preganglionare ajuta in plexul celiac , mezenteric inferior si mezenteric superior , iar cele cele post ganglionare simpatice sjung la colon prin plexurile periarteriale .

Plexurile autonome din peretele intestinal sunt in numar de trei : subseros , mienteric , submucos .

B. Fiziologia colonului

Motricitatea colonului contribuie la formarea materiilor fecale prin modificarea presiunii ce determina absorbtia apei si deplasarea continutului spre rect .

Este asigurata de : musculatura circulara (haustrele) si longitudinala (trei fasii de tenia coli ) si influentata de : inervatia intrinseca si extrinseca (simpatica si parasimpatica) si hormonii digestivi .

Continutul cecului se deplaseaza spre colonul proximal pasiv datorita umplerii cu chim venit din ileon . In absortia componentei lichide a chimului intervin miscarile antiperistaltice ; la absorbtia apei si electrolitilor intervin contractiile haustrale . Miscarile de propulsie incep la flexura hepatica , cuprind segmente largi de intestin , deplasand continutul uneori de la un capat la altul prin contractii in masa . Acestea se produc de doua , trei ori pe zi si sunt influentate de reflexul gastrocolic si duodenocolic si de emotii puternice .

Prelucrarea chimica a chimului alimentar in colon .

In decurs de 24 ore aproximativ 400 ml chim se transforma in materii fecale , eliminate zilnic in cantitate de aproximativ 150 g .

Reducerea cantitatii continutului intestinal rezulta din absorbtia apei , din chim , care are loc in special la nivelul cecului si al colonului ascendent mai pot fi absorbite glucoza si sarurile minerale .

Din intestinul gros se elimina zilnic 1000 ml gaze formate din : bioxid de carbon, azot, hidrogen sulfurat, mecaptan, metan, oxigen .

Intestinul gros contine reziduri alimentare de celuloza eliminate prin scaun ; compusi fosfocalcici ; lipide care sunt de natura endogena ; colesterol , lecitina si sterobilina care rezulta din bila ; calciu , fosfor , magneziu , care provin din alimente si epiteliu exfoliat ; fier care este indeosebi exogen .

Culoarea materiilor fecale este determinata de prezenta stercobilinei.

La resturile alimentare se adauga : produse de secretie , leucocite , celule epiteliale descuamate si o mare cantitate de bacterii care se dezvolta in intestin si intervin in procesul de fermentatie si putrefactie , in sinteza vitaminelor din grupul B , acid folic .

Prin procesul de descompunere bacteriana rezulta scatol si indol care contribuie la mirosul materiilor fecale .

Articole Similare:

Ultima actualizare: vineri, 12 aprilie, 2013, 15:35 Afisari: 2.447

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *