Prima Pagina » Sanatate A-Z » Hematologie » Anemiile

Anemiile

Anemiile

Definitie

Anemiile sunt boli caracterizate prin scaderea hemoglobinei sau a numarului de hematii sub valori normale (4,5 milioane eritrocite cu 90% hemoglobina, la barbati si 4 milioane eritrocite cu 80% hemoglobina, la femei). Principala consecinta a anemiei o constituie scaderea concentratiei de oxigen in sange.

Deoarece organismul nu-si reduce consumul de O2, scaderea O2 in sange este compensata prin cresterea debitului cardiac si a vitezei de circulatie si printr-o mai buna utilizare a sangelui de catre tesuturi. Compensarea poate fi suficienta in repaus, dar nu si la efort. De aceea apar palpitatii, tahicardie si dispnee. Maduva hematopoietica este stimulata de anemie. Raspunsul maduvei consta in aparitia semnelor de regenerare (reticulocite in numar mare), cu conditia sa nu existe o carenta de factori necesare hemotopoiezei (fier, vitamina B12). Anemii rezulta din ruperea echilibrului dintre distrugerea si producerea eritrocitelor. Dezechilibrul poate aparea in conditii foarte variate.

Clasificare

Clasificarea anemiilor se poate face dupa diferite criterii. Unul dintre acestea este valoarea globulara. Anemia cu un indice de culoare in jurul lui 1 se numeste normocroma; cand indicele de culoare scade sub 0,8 se numeste hipocroma, iar cand depaseste 1,1 hipercroma. Anemiile normocrome se intalnesc in hemoragiile acute si sindroamele hemolitice, cele hipocrome in carente de fier, iar cele hipercrome, in carenta factorului antipernicios (vitamina B12).

Dupa dimensiunea eritrocitului se deosebesc: anemii microcitare (de obicei hipocrome), normocitare si macrocitare (anemia pernicioasa).

Cea mai rationala clasificare este cea patogenica. Aceasta grupeaza anemiile in anemii rezultate din distrugerea sau pierderea excesiva a eritrocitelor si anemii rezultate din hiperfunctia maduvei osoase. In prima categorie sunt cuprinse anemiile prin pierderi excesive de eritrocite (posthemoragica) sau datorite functiei excesive a macrofagelor (splenomegalie) si anemiile hemolitice (cu defecte genetice sau dobandite). In a doua categorie intra: anemiile prin scaderea productiei de eritrocite (anemiile megaloblastice, anemiile hipo-plazice si anemiile mieloftizice) si anemiile prin scaderea productiei de hemoglobina (anemii hipocrome feriprive).

Simptomatologia generala a anemiilor: in cazul anemiei acute predomina ametelile, tulburarile de vedere, dispneea, paloarea intensa, tahicardia, hipotensiunea arteriala si, uneori, lipotimia sau colapsul. In anemia cronica, pe primul plan se situeaza paloarea pielii si a mucoaselor, vizibila mai ales la palme, buze, unghii si mucoasa bucala, tulburarile nervoase, astenie, tulburari de memorie, ameteli, cefalee, tendinta la lipotimie, semnele cardiovasculare (palpitatii, dureri precordiale, dispnee), tulburarile digestive (anorexie, flatulenta sau constipatie), amenoreea si tulburarile menstruale la femeie. Examenul de laborator precizeaza gradul de scadere a eritrocitelor si a hemoglobinei, valoarea globulara, anomaliile eritrocitelor etc.

Cauze

Este provocata de o abundenta hemoragie externa sau interna. Cauzele principale sunt hemoragiile traumatice si hemoragiile medicale: diateze hemoragice, hemoragii digestive (melena, hematemeza), genitale (in special la femei), uneori hemoptizii si hematurii abundente si exceptional, epistaxis. Simptomele care apar in primele ore nu se datoresc anemiei (care apare mai tarziu), ci reducerii volumului de sange circulant. Anemia apare cand afluxul de lichide din tesuturi trece in patul vascular pentru compensarea masei sanguine, diluand elementele figurate ale sangelui.

Simptome

In prima faza de scadere a masei sanguine, dupa o pierdere mare de sange, bolnavul este palid, prezinta transpiratii reci, puls mic si frecvent, hipotensiune arteriala, dispnee, neliniste, senzatie de sete, ameteli. Daca hemoragia continua, se instaleaza colapsul vascular (oligurie, prabusire a tensiunii arteriale, cianoza, extremitati reci), in faza de anemie apar semnele obisnuite (sindromul anemic). In prima faza, urmarirea pulsului si a tensiunii arteriale este mai importanta decat numarul hematiilor si determinarea hemoglobinei. In timpul hemoragiei examenele de laborator arata cresterea hematiilor, a hemoglobinei, hematocritului, leucocitoza si trombocitoza. Dupa cateva ore se produce afluxul de lichide tisulare in vase, ceea ce determina scaderea hemoglobinei si a hematiilor. Anemia este normocroma si reticulocitele cresc dupa primele 48 de ore. Criza reticulocitara anunta instalarea fazei de reparatie.

Tratament

Tratamentul anemiei acute urmareste oprirea hemoragiei prin hemostaza chirurgicala si combaterea starii de colaps. Pentru refacerea rapida a masei sanguine, cel mai bun mijloc este transfuzia de sange. Se administreaza in medie 1 litru sange: primii 500 ml rapid (15 minute), iar restul, in perfuzie obisnuita. Tratamentul se continua cu administrarea de fier pe cale orala (sulfat feros, Tonofer) si regim bogat in proteine si vitamine.

Articole Similare:

Ultima actualizare: vineri, 1 februarie, 2013, 10:31

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *