Prima Pagina » Sanatate A-Z » Dermatologie » Angiomatoza bacilara

Angiomatoza bacilara

Angiomatoza bacilara este o infectie bacteriana sistemica pe care o dezvolta subiectii imunocompromisi. Angiomatoza bacilara a fost descrisa pentru prima data la pacientii cu SIDA. Este determinata de Bartonella hen­selae si Bartonella quintana, bacili gram-ne­gativi, initial clasificati in specia Rochali­maea, in genul Ricketsii.

Se transmite prin contactul cu pisici, dar si ectoparaziti. Se caracterizeaza prin proliferare vasculara cu producerea de leziuni de tip angiomatos, atat la nivel cutanat, cat si cu diseminare viscerala. Leziunile cutanate (tumori vascu­lare numeroase, papulo-noduli rosii, violacei sau de culoarea pielii, durerosi) se insotesc de febra, frisoane, greata, varsaturi.

Extin­derea la nivelul ficatului determina pelioza hepatica bacilara. Diagnosticul se pune prin evidentierea germenului in hemoculturi sau biopsii tisulare, utilizand coloratia Warthin-Starry. Tratamentul de electie se face cu macrolide sau chinolone.

Diagnostic pozitiv:

Diagnosticul pozitiv va fi sustinut de rezultatele examenului anatomo-patologic si de evidentierea gramezilor de bacili agregati, in urma colorarii frotiurilor prin metoda Warthin-Starry. Bacilul B. henselae poate fi obtinut prin culturi. Investigatiile moleculare pot evidentia secventele specifice de AND microbian, din produsele biologice recoltate. B. henselae este usor de izolat din sangele infectat. Bacteria creste satisfacator pe medii artificiale cu agar-sange de iepure, incubate intr-o atmosfera de dioxid de carbon, la 37 grade C, timp de 30 de zile.

Diagnostic diferential:

Angiomatoza bacilara tegumentara trebuie diferentiata de sarcomul Kaposi si de alte angioame (tumora vasculara benigna) si granuloame piogene (generatoare de puroi) . Examenul histopatologic al leziunilor tegumentare elucideaza intotdeauna etiologia. Leziunile din angiomatoza bacilara cutanata pot fi confundate cu verucile peruane. Pacientii cu HIV/SIDA pot prezenta simultan, atat leziuni caracteristice sarcomului Kaposi cat si leziuni de angiomatoza bacilata cutanata.

Manifestari:

Pacientul prezinta la nivelul tegumentului, noduli vasculari (leziuni de angiomatoza), papule (leziuni tegumentare solide, de mici dimensiuni) sau diverse formatiuni tumorale de mici dimensiuni. Dimensiunea tumoretelor variza, putand forma mase pediculate mari, exofitice (vegetante) . In mod uzual, toate aceste formatiuni patologice ale pielii au o coloratie rosiatica sau purpurie, asemanatoare cu cele din sarcomul Kaposi. Sarcomul Kaposi este un tip de tumora cutanata maligna care se caracterizeaza prin aparitia unor noduli ros-albastrii. Aceasta patologie este frecventa la persoanele care sufera de infectie HIV/SIDA. Radioterapia constitue o optiune terapeutica in cea mai mare parte din cazuri.

Leziunile din angiomatoza bacilara au o localizare tegumentara diversa, putand afecta si mucoasele. Pielea din zona respectiva poate prezenta ulceratii, iar osul din profunzime poate fi invadat si distrus. Infectia cu patogenul B. henselae disemineaza mai ales la pacientii care prezinta un deficit al imunitatii celulare (deficit de limfocite T) .

 Boala generalizata se manifesta prin febra persistenta, dureri abdominale, scadere ponderala si stare generala alterata (indispozitie) . Infectia lezeaza primordial ficatul, splina, maduva osoasa si ganglionii limfatici; pacinetii infectati cu virusul HIV pot prezenta tulburari neurologice si leziuni cerebrale, care se remit in urma tratamentului cu antibiotice. De obicei, infectia diseminata nu se insoteste de leziuni tegumentare. Datorita afectarii hepatice, pacientii prezinta durere in timpul palparii abdominale (pelioza hepatica) . Computer tomografia (CT) si rezonanta magnetica nucleara (RMN), evidentiaza multiple leziuni nodulare hepatice, de dimensiuni variabile.

Tratament Angiomatoza bacilara:

Leziunile tegumentare se pot vindeca in urma instituirii unui tratament cu antibiotice. Pot fi utilizate antibiotice macrolide, tetracicline si agenti antituberculosi. In urma cercetarilor de laborator, s-a demonstrat ca B. henselae raspunde favorabil la majoritatea antibioticelor.

 Eritromicina poate fi utilizata in doza zilnica de 2 grame, cu administrare orala, timp de 21 de zile. In cazul recaderilor, terapia se va prelungi suplimentar, administrandu-se chimioterapice care penetraza compartimentul intracelular: eritromicina 2 grame/zi, ciprofloxacin 1, 5 grame/zi si doxicilina 200 mg/zi. Pacientii care sufera de pelioza hepatica (chisturi cu sange in ficat, ce se pot rupe si cauza hemoragie interna), vor primi tratament cu antibiotice pe cale intravenoasa.

In situatia in care, boala a diseminat (bacteriemie), terapia se va prelungi pe o perioada cuprinsa intre 2 saptamani – 2 luni, prin administrarea de eritromicina (2 grame/zi) sau de chinolone (ciprofloxacin 800 mg/zi) .

Daca pacientul prezinta un status imunocompetent, leziunile cutanate se pot remite spontan. Ciprofloxacina va fi administrata cu precautie la femeile gravide sau la cele care alapteaza.

Articole Similare:

Ultima actualizare: joi, 24 noiembrie, 2011, 7:02

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *