Prima Pagina » Sanatate A-Z » Psihiatrie » Anorexia nervoasa

Anorexia nervoasa

Intr-o lume in care femeile sunt mult prea preocupate de aspectul fizic si mult prea obsedate de diete, era inevitabil sa nu apara si tulburari, disfunctii sau mai stiu eu ce nenorociri. Printre acestea, poate cea mai grava si cea mai des intalnita este anorexia.

Anorexia nervoasa este o tulburare de alimentare, care are consecinte grave atat la nivel fizic dar si emotional. Persoanele anorectice sunt usor recunoscute prin acel aspect „piele si os”, dizgratios de slabe, al caror principal tel in viata este acela de a-si pune cat mai mult in valoare sistemul osos.

Este clar ca totul vine de la un dezechilibru la nivel psihic, pentru ca indivizii in dicutie nu se mai percep in mod normal, se vad mereu grasi, desi nu mai au nici un „obstacol” de inlaturat dintre piele si oase. Nu mai au pofta de mancare, iar daca isi calca totusi pe inima si iau o inghititura de hrana apeleaza imediat la diuretice sau isi provoaca voma numai pentru a nu risca o eventuala „depunere” nedorita.

Este trist, este grav, este dureros atat pentru anorectic dar si pentru familia si prietenii sai. Anorexia apare de obicei din lipsa de incredere in propria persoana, de la un discurs de genul „esti gras/a” rostit de catre o persoana semnificativa. De asemenea, aceasta boala poate interveni ca urmare a unui eveniment tragic, un esec personal sau pierderea unei fiinte dragi.

Cel mai dureros este sa ai un prieten sau o ruda anorectica si sa nu o poti ajuta. In zadar vei incerca sa o convingi ca nu este grasa, ca e bolnava, ca daca va continua sa nu manance ar putea chiar muri. Anorecticii cred ca ii mintim, ca suntem invidiosi, etc. Repet: perceptia lor este deformata, ei vad in oglinda un trup obez, desi s-ar putea taia in propriile coaste. Ce putem face – chiar cu riscul de a fi dispretuiti in prima faza – este sa obligam anorecticul sa consulte un medic. Fiecare bolnav are nevoie de o abordare specifica in functie de simptome, de gravitate, de motivele ce au stat la baza aparitiei tulburarii.

Nu inchide ochii la astfel de probleme pentru ca pot fi fatale. Nu judeca oamenii din jurul tau pe baza aspectului fizic pentru ca e posibil ca acestia sa nu faca fata criticilor si sa se autodistruga. Sunt lucruri mult mai importante in viata. Condu-ti existenta dupa valorile adevarate – inteligenta, creativitate, moralitate, credinta, talent artistic, prietenie, etc – si insista ca si apropiatii tai sa faca la fel.

Factori etiologici ai anorexiei

Este clar ca nu exista o singura cauza a acestei boli. Etiologia ei este pluricauzala:

1. cauze sociale
2. cauze psihologice
3. cauze biologice

Cercetarile actuale se concentreaza asupra explicarii factorilor cauzali existenti si cautarea altora noi. Insa este important sa se aprecieze care este ponderea fiecarui factor in etiologia anorexiei nervoase. S-a apreciat ca importanta contributia presiunii sociale prin intermediul mass media exercitata asupra femeilor de a fi slabe.

Factori biologici
Factori genetici

Studii pe familii si pe gemeni au sugerat ca factorii genetici contribuie cu 50 % la dezvoltarea tulburarii de alimentare. Anorexia impartaseste un risc genetic cu depresia clinica.  Aceste date sugereaza ca gene care influenteaza in acelasi timp reglarea alimentatiei, cat si personalitatea si emotiile, pot reprezenta factori etiologici importanti.

Pentru testarea ipotezelor legate de efectele unor gene asupra unui comportament anumit s-au creat mai multe modele de anorexie – implicand supunerea animalelor la diferite stresuri externe, sau folosirea unor soareci transgenici gene knockout.  Aceste modele au sugerat rolul etiologic al axei hipotalamo – hipofizo-suprarenala. Modelele acestea au fost insa criticate pentru faptul ca alimentatia este limitata de catre experimentator si nu de animal insusi, si ca nu pot lua in considerare factorii culturali cunoscuti ca implicati in dezvoltarea bolii.

Factori neurobiologici

S-au gasit corelatii stranse intre neurotransmitatorul serotonina si diferite fenomene psihologice ca starea de dispozitie, somnul, vomitarea, pofta de mancare si functia sexuala. O recenta trecere in revista a literaturii stiintifice a sugerat ca anorexia nervoasa este legata de o perturbare a sistemului serotoninic. Mai cu seama in ariile din creier continand 5HT1A receptor-sistem legat mai ales de anxietate, starea de dispozitie si controlul impulsurilor. Starvatia, se presupune a fi un raspuns la aceste efecte, ca si la reducerea nivelului triptofanului si la metabolismul hormonilor steroizi, care la randul lor poate reduce nivelul serotoninei in aceste arii critice si, in consecinta sa protejeze de anxietate. Din contra studiile receptorilor 5HT2A serotonina, (implicati in regulatia alimentatiei, a starii de dispozitie si a anxietatii) sugereaza ca activitatea serotoninica in aceste locuri este redusa. O problema in aceste cercetari este dificultatea de a deosebi cauza de efect, si ca aceste perturbari in neurochimia creierului pot fi in aceeasi masura si rezultat al starvatiei (state-dependent), si nu numai trasaturi persistente care predispun pe unii la anorexie. Exista, totusi, dovezi ca atat trasaturi de personalitate (ca anxietatea si perfectionismul) cat si tulburarile sistemului serotoninic persista si dupa remisia anorexie, ceea ce sugereaza ca aceste perturbatii ar putea fi factori cauzali.

Studii recente sugereaza de asemenea ca anorexia nervoasa ar putea fi legata de un raspuns autoimun la peptide de melanotrope, care influenteaza apetitul si reactiile la stres.

Factori nutritionali

Deficitul de zinc cauzeaza o scadere a apetitului, care poate degenera in anorexie nervoasa, in tulburari de apetit si mai ales intr-o inadecvata nutritie. Folosirea zincului in tratamentul bolnavilor de anorexie a fost sustinuta din 1979 cand a fost lansata de catre Bakan. Cel putin cinci experimente au aratat ca zincul amelioreaza scaderea ponderala din anorexie. in 1994 un experiment dublu orb si controlat cu placebo a aratat ca administrarea de zinc (14 mg pe zi ) a a dublat rata masei corpului in anorexie. Carenta de alte substante ca de pilda tirozina si triptofanul, precursori ai neurotransmitatorilor monoaminici norepinefrina si serotonina, respectiv, ca si carenta de vitamina B1 (thiamina) poate contribui la acest fenomen de malnutritie indusa de malnutritie/ tulburarea de alimentatie.

Factori psihologici

Numeroase cercetari asupra factorilor psihologici sugereaza ca anumite tendinte in gandire si perceptie pot contribui la mentinerea sau riscul de aparitie a anorexiei.

Tulburare a imaginii corporale despre sine Comportamentul alimentar anorectic este considerat ca provenind din sentimente de ingrasare si de imagine despre sine ca fiind “neatractiv”  si este mentinut de variate tendinte, inclinatii (bias) cognitive care denatureaza evaluarea de catre individ a propriului corp, a alimentelor si nutritiei.

Unul din cele mai cunoscute constatari este ca oamenii suferind de anorexia nervoasa tind sa supraestimeze dimensiunile sau grasimea corpului lor. Un recent articol de revista asupra cercetarii in acest domeniu sugereaza ca aceasta nu este de fapt o problema de perceptie, ci o problema a evaluarii informatiei perceptuale de catre persoana afectata.  Studii recente sugereaza ca persoane cu anorexie nervoasa au o carenta intr- un anumit tip de bias de incredere excesiva in sine care face ca majoritatea oamenilor sa se considere mai atractivi decat sunt considerati (clasificati – “rating” ) de altii in realitate. Dimpotriva, persoanele cu anorexie nervoasa par sa -si judece mai realist propria atractivitate decat persoanele neafectate de AN, adica ele nu poseda acest bias, inclinatie augmentatoare a stimei de sine.

Trasaturi de personalitate:

Persoanele cu anorexie nervoasa au fost gasite ca avand anumite trasaturi de personalitate considerate ca predispozante pentru tulburari de alimentare : un nivel inalt de obsesivitate (avand ganduri intrusive despre alimente, sau despre chestiuni legate de greutatea corporala ), de ascetism, restrictie (capacitate de rezistenta la tentatii), si nivele clinice de perfectionism (cautarea patologica de standarduri personale inalte si nevoia de control) – acestia sunt factorii gasiti cel mai des de catre cercetatori.

Co-morbiditate psihiatrica:

Frecvent exista co- morbiditate : la persoanele cu anorexie nervoasa coexista si alte dificultati psihologice si tulburari psihiatrice. Cele mai frecvente fiind:

* depresia clinica,
* tulburarea obsesiva – compulsiva,
* una sau mai multe tulburari de personalitate: ex. tulburarea de personalitate de limita
* abuzul de substante

In peste jumatate din cazurile de anorexie nervoasa la tinere femei se diagnosticheaza si prezenta in acelas timp de tulburari afective (mai ales depresie) si tulburarea de personalitate de limita (borderline).
Sunt prezente grade inalte de depresie si anxietate, chiar daca nu intotdeauna ele indeplinesc criteriile diagnostice ale unui sindrom specific.

Factori cognitivi

Rezultatele cercetarilor in domeniul neuropsihologiei in anorexia nervoasa nu sunt consecvente in diversele studii si este greu de a diferentia efectele starvatiei asupra creierului de caracteristicile pe termen lung. Totusi, o constatare destul de fiabila este cea a existentei unei slabe flexibilitati cognitive.
Alte studii au sugerat ca anorexia ar fi mentinuta de anumite tendinte deviante (biases) in atentie si memorie.  Bias-urile atentionale par sa se concentreze in special in conceptele legate de corp si dimensiunile corpului -acestea fiind mai evidente la persoanele cu anorexie. Unele studii limitate au gasit ca bolnavii de anorexie au mai mare tendinta de a-si aminti materiale legate decat materiale nelegate de aceste subiecte.

Desi s-au efectuat un numar mare de cercetari in domeniul factorilor psihologici ai anorexiei nervoase,sunt relativ putine ipotezele care incearca sa explice boala in ansamblu.

Profesorul Chris Fairburn de la Universitatea Oxford si colegii, au creat ceea ce se cheama un model “transdiagnostic”  care aspira spre o explicatie a modului in care care sunt mentinute anorexia nervoasa, conditiile inrudite cu ea, ca bulimia nervoasa si tulburarea de alimentare nespecifica ED-NOS. Modelul lor s-a dezvoltat odata cu terapii psihologice. mai cu seama cognitiv – comportamentale si sugereaza care sunt ariile unde clinicienii pot interveni cu tratamente psihologice. Modelul de bazeaza pe ideea ca toate tulburarile majore de alimentare (cu exceptia obezitatii au un numar de tipuri nucleare de psihopatologie:

* perfectionism;
* auto-apreciere scazuta,
* intoleranta la anumite stari emotionale (dificultatea de a reactiona in mod potrivit)
* dificultati interpersonale.

Un caz renumit de comportament cel putin partial anorectic manifestat prin dorinta obsesiva de a mentine o greutate de pana la maximum 50 kg (fata de talia de 172 cm) prin diete excesive si exercitii fizice lungi si intense, a fost imparateasa Austriei, Elizabeta de Bavaria, cunoscuta si sub numele de Sisi sau Sissy. In ultima parte a vietii ea a trait sub impresia acumularii a multor experiente de doliu dupa morti premature si in imprejurari tragice in familia imperiala.

Factori sociali si culturali

Studii socio-culturale au pus in lumina rolul factorilor culturali in aparitia anorexiei nervoase ca “alegere de simptom” . Exemple de factori culturali:

1. promovarea slabirii ca forma ideala feminina in randul natiunilor vestice industrializate, mai ales prin mass media. Un studiu epidemiologic recent efectuat pe 989,871 de locuitori ai Suediei a indicat ca

* sexul,
* originea etnica
* statutul socio- economic

au avut influente considerabile asupra riscului de a se imbolnavi de anorexia nervoasa – cei avand parinti ne-europeni fiind cel mai putin afectati de aceasta boala, iar cei provenind din familii “albe”, instarite, avand riscul cel mai ridicat.

* profesii

Un studiu clasic al lui Garner si Garfinkel a demonstrat ca persoanele avand profesii unde se exercita o deosebita presiune sociala in directia pastrarii unei greutati corporale scazute (ca de pilda, manechinele sau top-models, gimnastele si balerinele, unii interpreti din lumea filmului si a spectacolului) sunt cele mai in risc de a suferi de anorexie nervoasa in cursul carierei lor,  iar cercetari ulterioare au sugerat ca persoanele avand anorexie au avut mai mult contact cu surse culturale care promoveaza reducerea greutatii corporale.

Tratamentul Anorexiei

* Cura de crestere in greutate: Prima linie de tratament pentru anorexia nervoasa se concentreaza pe imediata crestere in greutate – mai ales in cazurile care necesita spitalizare. In cazuri deosebit de grave, se pot aplica ordine de spitalizari fortate acolo unde legislatia o permite. In majoritatea cazurilor persoanele bolnave sunt tratate ambulator, de catre medici, psihiatri, psihologi clinici si alte profesii din domeniul sanatatii mentale.
* Psihoterapia individuala. Un studiu de revista clinica a sugerat ca psihoterapia este o forma efectiva, care poate duce la restaurarea greutatii, reaparitia menstruatiei la paciente, si o ameliorare a functiei psihologice si sociale, in comparatie cu esantioane care au primit numai programe educationale sau simplu suport.
– psihoterapia psihodinamica (de orientare psihoanalitica) – promovata mai ales de Hilde Bruch
– psihoterapia comportamentala:
+ tehnici de reinforcement pozitiv  – in conditii de spital: gratificarea pacientului cu un anumit privilegiu (ex.vizionarea unui program de televiziune, permiterea intalnirii cu un prieten etc) in cazul unui anumit castig in greutate intr-o anumita perioada de timp.
+ psihoterapia comportamentala – cognitiva. Totusi articolul de revista mentioneaza faptul ca exista numai un numar prea mic de experimente controlate randomizate pentru a sustine aceasta recomandare, si nici o forma specifica de psihoterapie nu prezinta un avantaj de ansamblu in comparatie cu celelalte.
* Terapia de familie a fost gasita de asemenea ca un tratament efectiv pentru adolescente cu anorexie,  si mai ales o metoda pusa la punct la Spitalul Maudsley – larg folosita si cu rezultate pozitive de ameliorare clinica in timp.  In anorexie sunt deseori evidente lupte de putere intre fiica si mama, temeri de asumare a rolului adult de sotie si mama, (ingrasarea devenind in ochii pacientei o echivalenta a graviditatii).
* Tratamente medicamentoase, ca SSRI si alte medicamente antidepresante, nu au fost gasite in general eficiente pentru anorexia nervoasa, ori pentru prevenirea relapse-ului. Totusi s-a mentionat rezerva ca nu exista suficiente cercetari adecvate in acest domeniu.

Medicamente antidepresive sunt prescrise de obicei in anorexie, aceasta pentru cura depresiei si anxietatii coexistente. Suplimentarea cu Zinc 14 mg/zi este recomandata ca tratament de rutina in anorexia nervoasa, aceasta dupa ce un studiu a aratat dublarea greutatii corpului dupa inceperea tratamentului cu zinc. Mecanismul de actiune presupus in acest caz ar fi cresterea eficientei neurotransmisiunii in diverse parti ale creierului, inclusiv in amigdala. Dupa un aport adecvat de zinc apare o crestere a poftei de mancare.

* Tratamente de grup. Exista de asemenea terapii de grup in cadrul unor asociatii non-profit si a unor comunitati, care ofera suport si indrumare persoanelor suferind de anorexie si apartinatorilor sau apropiatilor lor.

 

Articole Similare:

Ultima actualizare: miercuri, 2 ianuarie, 2019, 15:54

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *