Prima Pagina » Sanatate A-Z » Farmacologie » Antibiotice Polipeptidice – Polimixine

Antibiotice Polipeptidice – Polimixine

Cuprind doua grupe de substante:

a) polimixinele – active pe bacili gram negativ: E. coli, Klebsiella, Salmonella, Pasteurella, Bordetella, Enterobacter.

b) bacitracina – activa pe coci gram pozitiv: streptococi, stafilococi; bacili gram pozitiv: Clostridii, bacil difteric si pe coci gram negativ: gonococi, meningococi.

Caracteristici:

  • au structura lipopeptidica;
  • altereaza membrana citoplasmatica a bacteriilor gram negative ireversibil, avand actiune bactericida absoluta;
  • au toxicitate sistemica mare (sunt nefrotoxice, neurotoxice, produc dezechilibre eletrolitice, paralizia musculaturii striate), de aceea se utilizeaza sistemic doar in infectii foarte grave cu bacili gram negativ.

Farmacocinetica:

Polimixina E sulfat nu se absoarbe dupa administrare orala (nu apar efecte sistemice). Dupa administrare i.m. (20000-40000 UI/kg/zi) realizeaza concentratii plasmatice de 1-8 mcg/ml. T1/2 plasma tic este de 4-6 ore. Distributie iu tesuturi buna, cu concentrare la nivelul membranelor celulare; in creier si LCR realizeaza concentratii ineficace terapeutic. Eliminarea se face predominat renal cu tendinta la cumulare in insuficienta renala.

Farmacodinamica:

Mecanismul de actiune este bactericid absolut (datorita moleculei ce contine o portiune lipofila si una hidrofila, se insera intre lipidele si proteinele membranei citoplasmatice bacte­riene pe care o altereaza ireversibil).

Spectrul antimicrobian cuprinde:

  • baci ii gram negativ: E. coli, Klebsiella pneumoniae, Enterobacter, Salmonella, Pasteurella, Bordetella;
  • Pseudomonas aeruginosa este sensibil la concentratii mai mari. Putini sensibili sunt Proteus si Serratia.

Rezistenta se instaleaza lent (apare prin modificarea membranei celulare bacteriene externe care nu mai permite patrunderea antibioticului la membrana citoplasmatica).

Farmacotoxicologie:

Produce reactii adverse de tip toxic, de aceea se foloseste foarte rar sistemic. Are potential nefrotoxic mare. La doze mari (2,5 mg/kg) administrate i.m. produce proteinurie, cilindrurie, hematurie, scade filtrarea glomerulara si creste azotemia. Poate produce ne­croza tubulara acuta. Fenomenele sunt reversibile ia oprirea tratamentului. Toxicitatea renala creste ia asociere cu alte antibiotice nefrotoxice (aminoglicozidice).

Poate produce tulburari electrolitice: hiponatremie, hipocloremie, hipopotasemie. Are efect neurotoxic manifestat prin vertij, tulburari de vedere, parestezii periorale. Produce paralizia musculaturii striate cu oprirea respiratiei (din aceasta cauza, polimixina nu se asociaza cu medicamente curarizante, aminoglicozide, care prezinta c& asemenea efect paralizant neuromuscular si cu se administreaza la bolnavi cu miastenia gravis).

Are efect iritant local, cu aparitia de dureri la locul injectiei i.m. La aplicare topica poate produce senzatie de arsura, intepatura, edem local. La folosirea abuziva poate favoriza dezvol­tarea suprainfectiilor micotice, sau selectionarea de tulpini bacteriene rezistente.

Contraindicatii:

  • miastenia gravis;
  • asocierea cu alte deprimante ale placii motorii: curarizante, aminoglicozide;
  • insuficienta renala.

Farmacoterapie:

Indicatiile terapeutice ale polimixinei sunt: oral in dispepsii colibacilare la sugari si copii si in dizenteria colibacilara; sub forma de aplicatii locale in otita externa, ulcere corneene, infectii oculare; profilactic si curativ, local in interventii chirurgicale; ca aerosoli In infectii traheobronsice cu bacili gram negativ; intrarahidian in meningite cu Pseudomonas aeruginosa, H. influenzae, S. coli; sistemic numai in infectii grave, (care nu raspund la aminoglicozide) cu bacili gram nega­tiv sensibili (Enterobacteriaceae, Pseudomonas aeruginosa); eventual se face asocierea cu cotrimoxazol pentru cresterea eficacitatii.

Farmacografie:

Dozarea se face in unitati: 10000 UI contin 1 mg polimixina B. Preparatele de uz topic (solutii, unguente) contin asocieri cu bacitracina, neomicina (pentru largirea spectrului de actiune). Solutiile pentru administrare intrapleural, intraarticular, aerosoli contin 10000-100000 UI/ml.

Oral se administreaza fractionat, la 8 ore, in dozele:

  • 100000-200000 UI/kg/zi pentru sugari;
  • 750000-1,5 milioane UI/zi copii pana la 2 ani;
  • 1,5-2,25 milioane UI/zi copii 2-5 ani;
  • 3-4 milioane UI/zi pentru copii mai mari de 5 ani si adulti. I.m. si i.v. dozele recomandate sunt 15000-25000 UI/zi.

In insuficienta renala se reduc dozele.

Colistina

Farmacocinetica:

Absorbtie dupa administrare orala foarte redusa; nu se absoarbe prin mucoase. Dupa ad­ministrare i.v. realizeaza concentratii plasmatice mai mari; T1/2 dupa administrare i.v. este aproximativ 3 ore. I.m. realizeaza concentratii plasmatice mai mici.

Se acumuleaza in membranele celulare. Nu trece in creier si LCR. Eliminarea se face renal, cu realizarea unor concentratii urinare mari (concentratia urinara dupa administrare i.m este de aproximativ 20 de ori mai mare decat concentratia sanguina realizata in administrare pe aceasta cale si de aproximativ 10 ori mai mare, comparativ cu con­centratia plasmatica realizata dupa administrare i.v.)

Farmacodinamica:

Spectrul antimicrobian si mecanismul de actiune sunt similare polimixinei B.

Farmacotoxicologie:

Asemanator polimixinei B, dar efectele adverse sunt mai reduse ca frecventa si intensitate.

Farmacoterapie:

Pentru utilizare orala si topica se foloseste sulfatul de colistina, indicat in:

a) oral: – gastroenterite cu germeni sensibili; pregatire pentru interventii chirurgicale pe colon

b) topic: – instilatii articulare si oftalmice; spalaturi vezicale; injectii intraarticulare si pleurale (dupa punctie evacuatorie);

Pentru utilizare injectabila i.m. sau perfuzii i.v. se foloseste metansulfonat de sodiu, indicat in infectii severe: septicemii, endocardite, infectii urinare cu bacili gram negativ sensibili cand alte antibiotice sau chimioterapice nu sunt eficace.

Farmacografie:

Oral, adulti si copii peste 12 ani 1,5-3 milioane UI la 8 ore. Copii 1-12 ani 1 milion UI la 8 ore. Sugari 100000 UI/kg/zi la 6-8 ore. Prematuri si nou-nascuti 50000 UI/kg/zi la 6-8 ore. Local sub forma de: comprese, pulverizari, instilatii, injectii intraarticulare, intrapleurale solutii cu 1 milion UI colistina si 20-50 ml solutie ser fiziologic. Im., adult 60000-150000 UI/kg de 2-3 ori/zi. Pentru perfuzii i.v., aceeasi doza in 3 perfuzii zilnice.

In insuficienta renala se reduc dozele cu 35% sau 50% pentru un clearence al creatininei de 5-20 ml/min si respectiv 5 ml/min.

Bacitracina

Caracteristici:

  • este un antibiotic natural produs de Bacillus subtilis, care cuprinde un amestec de polipeptide, principalul component fiind bacitracina A;
  • spectrul antibacterian cuprinde coci gram pozitiv (streptococi, stafilococi); bacili gram pozitiv (bacii difteric, clostridii) si coci gram negativ (meningococ, gonococ);
  • are actiune bactericida de tip degenerativ;
  • se utilizeaza exclusiv local, deoarece are nefrotoxicitate mare.

Farmacodinamica:

Mecanismul de actiune este bactericid prin impiedicarea formarii peretelui bacterian.

Spectrul antibacterian cuprinde:

  • bacterii gram pozitiv (coci si bacili): stafilococi, streptococi, clostridii, bacii difteric;
  • coci gram negativ: gonococ, meningococ;
  • Treponema palidum.

Rezistenta bacteriana se instaleaza lent.

Farmacotoxicologie:

Are nefrotoxicitate crescuta, de aceea un se foloseste in administrare sisemica.

Farmacoterapie:

Se utilizeaza local sub forma de :

  • unguente (pentru aplicare locala sau pe piele: eczeme infectate, ulcer cutanat infectat, plagi traumatice si chirurgicale infectate),
  • pulberi sau solutii.

Preparatele locale contin asocieri de bacitracina polimixina sau/si neomicina (de regula continutul in bacitracina este 500 U la 1g).

Articole Similare:

Ultima actualizare: vineri, 12 aprilie, 2013, 9:38 Afisari: 31

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *