Prima Pagina » Medicamente » Antibioticele

Antibioticele

Prin antibiotice s-a inteles initial, substante cu efect antimicrobian, produse de un microorganism si obtinute prin extractie naturala. Ulterior, aproape toate atibioticile, s-au obtinut pe cale sintetica. Astfel termenul de antibiotic si chimioterapic au devenit sinonime. Se mai foloseste si denumirea de substante antimicrobiene. Antibioticile au fost grupate, dupa unele asemanari in ceea ce priveste actiunea, indicatiile, toleranta, formula chimica etc., in mai multe familii: Betalactamine (peniciline si cefalosporine), amino-glicozide, macrolide, tetracicline, cloramfenicol, polipeptide s.a.

Mod de actiune

Dupa modul de actiune se disting antibiotice bactericide si antibiotice bacteriostatice. Cele bactericide distrug germenii, iar cele bacteriostatice impiedica multiplicarea lor, eliminarea lor fiind realizata prin mijloacele de aparare ale organismului. Antibioticile bactericide sunt superioare si sunt indicate in tratamentul de atac al infectiilor acute (septicemii, pneumonii severe), cand mijloacele de aparare ale organismului sunt depasite. Ele sunt indicate si in infectiile prelungite, cronice si ricidivante, prin cure de atac intermitente, precum si in infectiile care evolueaza pe organisme tarate, cu mijloace slabe de aparare, precum si la bolnavii carora li se administreaza corticoizi, citostatice, sau roengenterapie (aparare imunologica deprimata sau inhibata complet). Antibioticele bacteriostatice au dezavantajul – in administrari insuficiente sau suprimate prematur, ca multiplicarea germenilor poate reincepe, putand reapare recidive. Deci trebuie adniinstrate ca durata, o perioada suficient de lunga si in doze adecvate. Sunt indicate, in infectii usoare sau medii.

Clasificarea antibioticelor dupa modul de actiune:

Antibiotice Bactericide:

  • Peniciline (G, V, sau Peniciline semisintetice)
  • Cefalosporine
  • Aminoglicozide

– streptomicina

– kanamicina

– gentamicina

– monomicina framicetina

– tobramicina

– sisomicina

– amikacina

– netilmicina

  • Colimicina
  • Polimixina
  • Pristinamicina
  • Cicloserina
  •  Rifarnicina

Antibiotice  Bacteriostatice:

  • Tetracicline
  • Cloramfenicol
  • Eritromicina
  • Spiramicina
  • Oleandomicina
  • Lincomicina
  • Acid nalidixic
  • Nitrofurani
  • Sulfamide

O alta clasificare a antibioticelor este dupa spectrul de actiune. Din acest punct de vedere, se deosebesc antibiotice cu spectrul larg (Tetraciclina, Cloramfeniconul etc) si antibiotice cu spectrul limitat (Penicilina, Eritromicina etc).

Aparitia rezistentei microbiene

Un dezavantaj deosebit al antibioticelor este aparitia rezistentei microbiene. Pentru prevenirea acesteia, se recomanda prescriere rationala, deci justificata, dozaj optim, evitarea tratamentelor prelungite nejustificat si de rutina, folosirea de asociatii de antibiotice nemotivat. Cunoasterea sensibilitatii la antibiotice a germenului responsabil, reprezinta una din regulile de baza ale antibioterapiei. De aceea, este necesara indentificarea germenului si determinarea sensibilitatii acestuia fata de diferite antibiotice. Operatiunea se numeste Antibiograma.

Antibiograma

Antibiograma nu este intotdeauna realizabila in practica, iar uneori nici nu este necesara. Este in schimb obligatorie in germeni, a caror sensibilitate variaza dupa tulpini si chiar dupa ani (stafilococi, enterococi, bacili gram negativi). Antibiograma nu este necesara in cazul infectiilor cu germeni cunoscuti si a caror sensibilitate la anumite antibiotice este de asemenea cunoscuta (streptococi betahemolitici, pneumococi, spirochete etc). Este obligatorie insa, in infectii severe in special cu germeni mai rar intalniti.

Reguli de baza in terapia cu antibiotice:

  • Un diagnostic corect; aceasta implica prelevarea tuturor probelor pentru izolarea germenului. Nu orice stare febrila, arata o stare infectioasa. Pentru izolarea si identificarea germenului este deci necesara antibiograma.
  • Stabilirea daca antibioticul este indispensabil, inutil sau discutabil. Nu toate infectiile sunt provocate de germeni sensibili la antibiotice, ca de exemplu in imensa majoritate a bolilor virotice. Nu trebuie uitat ca, nici un antibiotic nu este inofensiv.
  • Alegerea antibioticului se face cu rezervele mentionate, pe baza antibiogramei. Este de dorit alegerea unui singur antibiotic, cel mai activ, cel mai putin toxic (daca este posibil bactericid) si cel mai putin expus sa conduca la aparitia rezistentei microbiene.
  • Stabilirea planului terapeutic, care presupune stabilirea dozei optime, ritmul si calea de administrare, durata de administrare.
  • Asocierea si a altor masuri terapeutice. Astfel antibioticele nu pot inlocui tratamentul chirurgical cand acesta este necesar.

Articole Similare:

Ultima actualizare: vineri, 4 ianuarie, 2013, 11:13

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *