Prima Pagina » Corpul Uman » Aparatul Locomotor

Aparatul Locomotor

Aparatul LocomotorMiscarea reprezinta una dintre caracteristicile de baza ale materiei vii. Necesitatea aparitiei ei a constituit-o gasirea de noi surse de hrana, de oxigen, precum si, probabil, parasirea vechilor habitate imbibate cu produsi de excretie.
Organismele mai putin evoluate o realizeaza cu ajutorul expansiunilor citoplasmatice temporare, numite pseudopode, sau prin formatiuni specifice, cum sunt cilii si flagelii.
Vietuitoarele complexe se misca prin intermediul colaborarii stranse dintre trei componente: sistem nervos, sistem osteo-articular si sistem muscular. Impreuna formeaza aparatul neurolocomotor.
Sistemul nervos detecteaza parametrii fizico-chimici ai Mediului, elaborand totodata un raspuns adecvat fiecarei situatii in parte. Acesta este concretizat printr-un stimul, care produce contractia sau relaxarea unui manunchi de fibre musculare.
Sistemul osteo-articular constituie, in primul rand, scheletul pe care se insera muschii, iar in al doilea rand, un sistem de parghii, care se dplaseaza in functie de forta ce actioneaza asupra elementelor sale.
Sistemul muscular reprezinta componenta efectoare, care, prin activitatea sa, raspunde stimulului nervos si pune parghiile scheletice in miscare.

Aparatul locomotor este alcatuit din sistemele care participa, pe de o parte, la sustinerea corpului, iar pe de alta parte la locomotie sau la deplasarea diferitelor segmente ale acestuia.In alcatuirea aparatului locomotor intra oasele si articulatiile care formeaza sistemul osteoarticular, cu rol pasiv in miscare, si sistemul muscular, format din muschi reprezentand organe active ale miscarii.

Exista si oase, cum ar fi rotula, care se gasesc in grosimea unui tendon (tendonul cvadricepsului femural). Aceste oase se numesc sesamoide. Exista, de asemenea, si oase alungite, cum ar fi coastele si clavicula, la care predomina lungimea, dar care nu prezinta diafiza si epifize, asa cum au oasele lungi.

Oasele prezinta suprafeje articulare cu cele vecine, acoperite de un cartilaj articu¬lar hialin; de asemenea, prezinta apofize si tuberozita|i pe care se prind muschii, cauzate de tracfiunea acestora asupra oaselor, santuri §i fosete determinate de presiuni exercitate asupra osului.

Structura osului:

Prin arhitectura sa, osul este adaptat functiei de a rezista la presiune si tractiune, supunandu-se principiului “cu material putin, maximum de rezistenta”. La nivelul corpului oaselor lungi (diafiza) se remarca, in centru, canalul central, care adaposteste maduva osoasa, rosie la fat (formeaza hematii), galbena la adult (depozit de grasimi), cenusie la batrani (fara functie).

In jurul canalului central se afla o zona de tesut osos compact, care are in structura sa sisteme hawersiene (osteoane), unitati morfo-functionale ale tesutului osos. In central osteonului se afla canalul Hawers (vizibil la microscop), care contine tesut conjunctiv si vase de sange. In jurul canalului Hawers sunt dispuse 5 – 30 lamele osoase concentrice, intre care se afla cavitati numite osteoplaste, in interiorul carora sunt adapostite osteocitele.

In afara tesutului osos compact se dispune periostul, o membrana conjunctivo-vasculara cu rol in cresterea osului in grosime si in refacerea tesutului osos la nivelul fracturilor. Periostul este alcatuit din fibre conjunctive si este bogat vascularizat si inervat. La exterior prezinta o patura fibroasa, iar la interior o patura osteogenica, cu rol in formarea tesutului osos. La locul de unire a diafizei cu epifiza, oasele tinere prezinta cartilajul de crestere, responsabil de cresterea in lungime a oaselor, care inceteaza in jurul varstei de 20 de ani.

Epifizele au in structura lor tesut spongios in interior si tesut compact la periferie. Tesutul spongios este format din lamele osoase care se intretaie si delimiteaza spatii numite areole, pline cu maduva rosie. Areolele sunt echivalentul canalului central din diafiza oaselor lungi. Oasele scurte au la interior tesut spongios, cu areole, iar la exterior tesut compact.

Oasele late au in interior tesut spongios, numit diploe, iar la exterior o patura de tesut compact. Dupa cum am vazut, in canalul central al diafizei oaselor lungi, ca si in areolele osului spongios din interiorul oaselor scurte si late, se afla maduva osoasa.

Ea prezinta trei varietati: rosie, galbena si cenusie. Maduva rosie are rol hematopoietic; la adult, se afla in tesutul spongios din interiorul oaselor scurte si late, cat si in interiorul epifizelor oaselor lungi. Maduva galbena se gasese in canalul central din diafizele oaselor lungi ale adultului si este bogata in tesut adipos (rol de rezerva). In oasele persoanelor in varsta exista maduva cenusie, fara rol functional.

Articole Similare:

Ultima actualizare: luni, 27 august, 2012, 7:38

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *