Prima Pagina » Sanatate A-Z » Obstetrica Ginecologie » Avortul, o Disputa Ideologica sau Dreptul la Viata?

Avortul, o Disputa Ideologica sau Dreptul la Viata?

Avortul, o Disputa Ideologica sau Dreptul la ViataProblematica avortului, cu aspectele implicate de catre acesta, ce cuprind dreptul la viata, dreptul la alegere, sanatatea individuala, efectele asupra moralitatii societatii au susccitat mai ales in a doua jumatate a secolului XX discutii  foarte aprinse. Evident ca aceste discutii nu puteau fi finalizate altfel decat sub forma unor legi care sa reglementeze acest aspect foarte delicat. Insa aici apare, de fapt, problema cea mai complicata, si anume, definitivarea unei legi care sa respecte o serie de condtii considerate necesare de catre cele doua mari grupuri de opinie implicate in aceasta polemica, si anume sustinatorii posibilitatii de alegere si sustinatorii dreptului la viata.

         Aceasta problema nu este nici pe departe una care sa fi captat atentia publicului si a specialistilor doar in contextul anilor 50 – 60 ai secolului XX. In ceea ce priveste problematica avortului in Stalele Unite ale Americii, inca din 1800 avortul nu era considerat un delict, o astfel de interventie putand fi obtinuta in primele luni ale sarcinii, daca fatul nu dadea semne de miscare. Acest lucru s-a mentinut pana in 1821, cand Connecticut, un stat predominant catolic a scos inafara legii avortul in cazul in care  miscarile fetale erau perceptibile. Curand o serie de state adopta aceasta lege si tot acum incep sa apara exceptiile legale, cum era cea din legislatia New York-ului care prevedea posibilitatea realizarii unui avort in cazul in care viata mamei era pusa in pericol. In anii urmatori tot mai multe state americane adopta legislatii restrictive in ceea ce priveste avortul. Cu toate acestea, la inceputul XIX se inregistreaza in S.U.A. aproximativ 1 avort la 6 nasteri.

         Un pas istoric este facut in 1873, cand, o data cu Legea Comstock adoptata de catre Congres, avortul este declarat ilegal. Acest moment este unul extrem de important pentru controversa moderna in ceea ce priveste avortul avand in vedere in special motivele pentru care cele doua tabere sustin sau nu practicarea avortului. Din perspectiva sustinatorilor dreptului de alegre si a catorva feminsti, legile impotriva avortului erau punctul culminant al unei ideologii care promovau activitatile casnice drept ceva ce acapara automat tot timpul liber al femeilor, in special al femeilor din clasa de mijloc. Aceasta perspectiva era spijinita si de faptul ca, pana in 1900, femeile din clasele de jos si imigrantele erau cele care efectuau astfel de interventii, si nu femeile protestante, necasatorite, din clasa de mijloc.

         Pe de cealalta parte, cei care se opuneau avortului, sustineau ca acesta fusese interzis doar pentru a salva femeile de ele insele, prin faptul ca procedurile initiale de avort expuneau femeile la riscuri si chiar la moarte. Un alt argument  pro-viata  se baza pe dorinta de a proteja nu doar mama, ci si fetusul, care, potrivit celui de-al Paisprezecelea Amendament beneficia de aceleasi drepturi ca si mama. De asemenea, interzicerea avortului avea ca motiv si scaderea ratei natalitatii, in paralel cu cresterea profiturilor obtinute de pe urma unor astfele de practici.

         Chiar daca in urmatoarea perioada de 50 de ani  nu au mai fost aduse modificari majore la legislatia in ceea ce priveste avortul, in atentia opiniei publice sunt aduse o serie ce cazuri care nu puteau fi solutionate prin reglementarile existente la momentul respectiv. Tot in aceasta perioada incep sa ia nastere atat organizatii ce sustineau alegerea cat si organizatii care sustineau dreptul la viata. Primele care isi fac simtita prezenta in societatea civila americana sunt organizatiile pro-alegere, printre care Asociatia Pentru Studiul Avortului, Asociatia Nationala pentru Indepartarea Legislatiei Antiavort sau Organizatia Nationala pentru Femei. Impactul acestora asupra societatii americane duce la relaxarea legislatiei anti-avort in 18 state ameriane, fiind introduse noi exceptii in realizarea acestei proceduri, unele state mergand pana la a considera avortul o procedura ce tine de alegerea personala. In acelasi timp, miscarile pro-viata, sustinute ideaproape de Biserica Catolica condamna aceasta procedura, definind-o ca fiind o crima ce se pedepseste cu excomunicarea oricarui catolic implicat intr-o astfel de procedura.

         In 1973 insa, odata cu hotararea data in cazul Roe vs. Wade, politica avortului capata o noua perspectiva in Statele Unite ale Americii. Astfel, decizia luata de catre judecatorul Harry Blackmun stabilea dreptul constitutional la avort, dezmembrand 46 de legi anti-avort si intarind 4 legi pro-avort din statele cu legislatie relaxata in ceea ce priveste aceasta practica. Aceasta decizie a pus in garda asociatiile ce sustin deptul la viata, actiunile acestora fiind tot mai vizibile in peisajul american. Mai mult unele dintre actiunile sustinatorilor ferventi ai acestei cauze au degenerat chiar in incendierea clinicilor si uciderea  unora dintre doctorii care efectuau astfel de interventii.

         Chiar si acum, dezabaterea in ceea ce priveste avortul este mai degraba definita de confruntarea dintre sustinatorii pro-alegere si cei care sustin dreptul la viata, mai degraba decat o chestiune de opinie publica. In jurul celor doua tabere au inceput sa se cristalizeze tot mai multe grupuri de interese. Astfel, alaturi de sustinatorii posibiltatii de alegere, inafara de gruparile traditionale feministe care sustineau aceasta cauza se vor regasi acum  de aceasta parte a baricadei si o serie de grupuri de interes ale medicilor si chiar grupari religioase ca bisericile protestante liberale sau evreii reformati.

         De partea sustinatorilor dreptului la viata sunt marea majoritate a organizatiilor catolice, activistii ce apara drepturile  fundamentale ale omului cat si o multitudine de organizatii medicale ce apara dreptul la viata.

         Aceasta disputa s-a mentinut in acesti parametri si in contextul politic al S.U.A.  de dupa 1990, inregistrandu-se  insa o usoara tendinta spre politicile pro-alegere o data cu desemnarea lui Bill Clinton in functia de presedinte al S.U.A.. In prezent in Statele Unite ale Americii se pare ca se va mentine aceeasi atitudine in ceea ce priveste avortul, pentru ca presedintele ales in 2008,  Barack Obama, s-a declarat un adept al politicii pro-alegere in ceea ce priveste avortul, cu specificarea ca el va duce o poltica de diminuare a numarului de avorturi inregistrate, avnd in vedere ca din 1973 si pana in momentul de fata in S.U.A. s-au inregistrat peste 40 de milioane de avorturi.

         In ceea ce priveste parcursul acestei probleme in spatiul romanesc starea de fapt a lucrurilor a trecut de la o extrema la alta pe parcursul a mai putin de 50 de ani. Astfel, pana in 1957, in tara noastra era interzis avortul, cu exceptia celui care avea indicatii medicale. Incepand cu 1957 si pana in prezent au fost aplicate patru decrete, aparute la intervale diferite de timp. Un prim decret a fost Decretul nr. 463/1957 care legifera ceea ce se numea avortul la cerere. Conform prevederilor din decret, intreruperea cursului normal al sarcinii se putea efectua la cererea femeii insarcinate, iar interventia prin care se realiza acest lucru trebuia sa aiba loc numai in institutii medico-sanitare de stat.

         Un al doilea decret care a adus modificari institutiei avortului in Romania este Decretul 770/1966. Experienta anilor 1957-1966 a aratat faptul ca prin legalizarea avorturilor a crescut numarul acestora si, consecutiv, s-au produs efecte demografice negative. In aceste conditii, se emite Decretul 770 din 29 septembrie 1966, schimbandu-se totodata si dispozitiile Codului Penal referitoare la avort. Astfel, art.482 definea infractiunea de avort ca fiind intreruperea prin orice mijloace a cursului sarcinii efectuata cu consimtamantul femeii insarcinate se pedepsea cu inchisoare corectionala de la 1 la 3 ani si interdictie corectionala de la 1 la 3 ani. Decretul 770/1966 permitea avortul terapeutic efectuat in primele trei luni pe baza unor stricte indicatii medicale si numai cu totul si cu totul exceptional accepta sacrificarea produsului de conceptie si pana la sase luni. In ciuda prevederilor drastice din Decretul 770/1966, scopurile urmarite nu au fost realizate. Este drept ca, pentru un scurt interval de la aplicarea sa, s-a constatat o usoara ameliorare a natalitatii, care insa nu a fost  decat consecinta faptului ca sistemul ilicit de practicare a avorturilor delictuale nu fusese pus in functiune.

         Faptul ca promulgarea acestui decret nu s-a asociat cu o imbunatatire corespunzatoare a conditiilor socio-economice a dus la o scadere a natalitatii si mai pronuntata, pe langa faptul ca potentialul biologic al femeilor apte de a fi insarcinate a scazut in urma deceselor post-avort, cat si a sechelelor determinate de multiplele manevre avortive folosite. In loc ca aceasta situatie, cu multiplele implicatii pe care aceasta le avea pe plan national, sa fie temeinic analizata pentru a rezulta o imbunatatire a conditiilor socio-economice, s-a promulgat un al treilea decret ale carui restrictii au depasit cu mult cele anterioare, si anume Decretul 441 din 26 decembrie 1985. In cazul acestui decret, avortul are posibil doar in una dintre cele sase exceptii stabilite de catre lege.

         Aceste regelementari s-au mentinut pana in 1989, cand, printre primele masuri luate de catre CPUN dupa Revolutie a fost Decretul din 26 decembrie (al patrulea), care abroga Decretele 770/1966 si 441/1985 si articolele 185-188 din Codul Penal privind avortul.

         Astazi, Romania are una dintre cele mai lejere legislatii din Europa in ceea ce priveste avortul, aceasta interventie putand fi efectuata la cerere pana in a treia luna de sarcina, indiferent de motivatia avortului, chiar varsta la care o tanara poate solicita un avort scazand pana la 16 ani. Dupa cea de-a treia luna de sarcina exista o serie de exceptii, in care, la recomandarea medicului inca se mai poate efectua un avort.

         Odata cu adoptarea acestei legislatii numarul de avorturi inregistrate in Romania a crescut dramatic in conditiile in care natalitatea este scazuta, iar populatia Romaniei este considerata una destul de imbatranita. Mai mult, dupa cum a dovedit experienta ultimelor luni exista o serie de aspecte grave care nu sunt inca reglementate, existand inca o multitudine de deficiente in sistem.

         Cu toate acestea, opinia publica, infuentata in special de forta mesajelor transmise  de catre gruparile pro-alegere din Statele Unite ale Americii, are tendinta sa considere legislatia anti-avort romaneasca una destul de rigida. La acest fapt se adauga si felul in care avortul este privit de cele mai multe ori, si anume drept un tratament la care este supus un pacient si nu uciderea unei fiinte umane cu drepturi depline aflata intr-o forma incipienta de dezvoltare. Dat fiind acest fapt, autoritatile publice, dar si cele medicale nu au intreprins actiuni ferme de diminuare a acestei practici. Ba mai mult, dupa cazul fetitei de 11 ani care a ramas insarcinata in urma unui viol, voci din afara spatiului romanesc au indraznit sa afirme ca legislatia romaneasca anti-viol este una prea dura, recomandand relaxarea acesteia, fapt ce a dus la aprinse dispute intre activistii romani ce sustin dreptul la viata (22 de organizatii) si ministrul sanatatii care dorea sa propuna modificarea legii avortului in vigoare.

         Daca este sa privim felul in care aceste doua politici s-au desfasurat in cele doua state in decursul timpului putem observa ca, in primul rand, diferentete cele mai mari sunt de natura ideologica si socio-economica. Reglementarea avortului in S.U.A a inceput treptat, pornind de la legalitatea acestuia, trecand prin interdictie si ajungand la o legalizare partiala si la dreptul constitutional de a face un avort in cele din urma, pe cand in Romania problema atinge cele doua solutii extreme. Daca inainte de 1950 avortul este interzis cu desavarsire din motive politice si de moralitate, dupa 1989 se produce o relaxare totala a legislatiei in domeniu, acum un avort fiind obtinut fara prea mari ingradiri legale. Aceste solutii sunt adoptate prin prisma a doua ideologii diferite, pe de o parte lupta grupurilor de interse in democratie in contextul politic al S.U.A, de cealalta parte aparentul conformism romanesc sub un regim comunist, dublat dupa 1989 de o libertate de alegere prost gestionata.

         Acest fapt face ca, in ambele societati problema avortului sa fie in continuare o chestiune arzatoare la masa discutiilor, in S.U.A manifestata sub forma disputei ideologice dintre sustinatorii alegerii si cei a dreptului la viata, in Romania fiind o discutie intre organizatiile care sustin dreptul la viata, autoritatile publice care ar trebui sa reglementeze satisfacator aceasta chestiune, si ca o terta parte, o populatie saraca si needucata, pentru care avortul nu reprezinta decat „un tratament” pentru o problema aparent fara solutie.

Articole Similare:

Ultima actualizare: miercuri, 19 decembrie, 2012, 15:24

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *