Prima Pagina » Corpul Uman » Genetica » Bazele Genetice ale Plantelor Autogame

Bazele Genetice ale Plantelor Autogame

Speciile autogame au in general flori hermafrodite, organele sexuale ajungand in acelasi timp la maturitate (homogamie). Ele se reproduc prin autogamie naturala, adica prin unirea a doi gameti sexuali diferiti, dar identici genetic, formati pe acelasi individ, cel mai adesea in aceeasi floare. Un mare numar de specii se reproduc prin autopolenizare. Sunt considerate autogame speciile la care fecundarea straina nu depaseste in mod obisnuit 4%, cum sunt: graul, orzul, ovarul, orezul, inul, mazarea, soia, fasolea, tutunul, tomatele s.a. Incidenta alogamiei la speciile autogame depinde de genotip, factorii de mediu si interactiunea dintre acestia. Procentul tinde sa creasca in conditiile care favorizeaza, mai ales, perioada prelungita de inflorire si de deschidere a florilor.

Mecanismele care asigura autogamia pot fi riguros fixate la speciile cleistogame, la care florile nu se deschid inaintea polenizarii. Anterele, situate la nivelul stigmatului, asigura polenizarea in interiorul corolei. In aceasta categorie de specii, mentionam violetele si  numeroasele specii floricole spontane de primavara, care emit si flori de vara, cleistogame, mai mici, destinate sa produca seminte.

In numeroase cazuri, florile fara a fi cleistogame, nu se deschid decat dupa ce fecundatia a fost realizata; este cazul graului unde inflorescentele sunt inchise in glume, iar florile in glumele, a caror deschidere se realizeaza tardiv. La fel, in cazul inului, fecundatia are loc inaintea deschiderii florilor. Un alt dispozitiv floral, il prezinta leguminoasele autogame, la care, in carena este inchis pistilul, inconjurat de cele zece stamine. La Solanaceae, la tomate, florile sunt aparent casmogame, adica floarea lor poseda o corola deschisa in momentul fecundarii, insa pistilul, in cursul cresterii sale, trece prin tubul format din anterele sale.

Dupa cum am mai mentionat, descendentii proveniti de la plantele autogame homozigote, sunt identici din punct de vedere genetic, toate variatiile sunt datorate modificatiilor. In natura se pot intalni rar linii pure; cultivarele autogame sunt in majoritatea cazurilor constituite dintr-un amestec de linii pure. Datorita autogamiei, ele prezinta o omogenitate si o stabilitate mai pronuntata decat cultivarele alogame.

Articole Similare:

Ultima actualizare: vineri, 21 decembrie, 2012, 16:47

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *