Prima Pagina » Alimentatie si Diete » Biomicroelementele

Biomicroelementele

Biomicroelemente

Fierul

Este un oligoelement aflat in organism in cantitati de 3-5 g, cu rol foarte important – mai mult de jumatate din cantitatea lui intra in structura hemoglobinei, mioglobinei si a enzimelor ferice, formand fierul hemic, care participa la transportul oxigenului de la plamani la tesuturi. Restul fierului este legat in complexe proteice de transport (transferina) si de depozitare (feritina si hemosiderina).

In ceea ce priveste asimilarea fierului, aceasta este destul de redusa, variind intre 5 si 10%. Deoarece absorbtia se face sub forma de fier bivalent, iar in alimente cea mai mare parte se afla sub forma trivalenta, pentru reducerea lui este nevoie de prezenta acidului clorhidric si a vitaminei C. Tulburarile digestive si absenta vitaminei, precum si prezenta acidului oxalic, excesul de celuloza impiedica asimilarea fierului.

Desi organismul face mari economii de fier prin reutilizarea lui, pierderile zilnice care se realizeaza prin descuamarea tegumentelor, urina, prin transpiratie sunt in jur de 1,2-1,5 mg la barbati si de 2,0-2,5 mg la femei, la care se adauga si pierderile prin sangele menstrual. Carenta fierului duce la aparitia anemiei feriprive. Avand in vedere coeficientul mic de absorbtie, pentru evitarea anemiei feriprive ratia zilnica trebuie sa furnizeze 12-25 mg fier pentru barbati si 15-25 mg pentru femei.

Dintre produsele alimentare, cele mai bogate in fier sunt carnea (macra), ficatul, splina, inima, preparatele din carne, pestele, legumele (frunzele), fructele, fasolea, lintea.

Cuprul

Cantitati mici de acest biomicroelement sunt in toate tesuturile, iar cantitati mai mari – in ficat, rinichi, inima, creier. In organismul unui adult se gasesc 100-150 mg de cupru. Coeficientul de utilizare digestiva este de 30-40%.

Ca si fierul, cuprul intra in structura unor enzime sau le stimuleaza activitatea. El favorizeaza absorbtia fierului din intestin si mobilizarea lui din depozitele tisulare. Insuficienta de cupru provoaca anemie hipocroma (microcitara), asemanatoare cu cea feripriva. Necesarul de cupru este de 2 mg/zi.

Alimentele bogate in cupru sunt carnea, pestele, leguminoasele uscate, nucile. Cuprul mai poate patrunde in organism sub forma de element poluant, provenit din utilaje, ambalaje, substante fungicide.

Cobaltul

Cobaltul este prezent in vitamina B12, care ia parte la procesul de hematopoieza si in celelalte procese metabolice in care este implicata ciancobalamina. Se considera ca este un antagonist al seleniului. Cantitatea necesara nu este bine precizata.

Zincul

In organismul unui adult se gasesc 2-3 g de zinc, din care 60% intra in structura muschilor, 20% – in sistemul osos si piele si 20% – in restul organismului. Coeficientul de absorbtie digestiva al zincului este foarte variabil: de la 10 pana la 80%, depinzand de multi factori (starea nutritionala a organismului, tipul de alimente consumate etc.).

Zincul intra in structura multor enzime, prin intermediul carora participa la eliminarea bioxidului de carbon transportat de hematii, la procesele de oxidoreducere, la sinteza proteinelor, la mobilizarea vitaminei A din ficat. Ratia alimentara zilnica pentru adulti este de 15-20 mg. Sursele principale sunt carnea, pestele, legumele si fructele.

Manganul

Manganul este cofermentul arginazei, enzima necesara pentru formarea ureei. El intervine in procesele de fosforilare oxidativa, in sinteza colesterolului si a acizilor grasi.

Absorbtia manganului in organism este redusa. Necesarul zilnic pentru un adult este de 3-5 mg. Sursele alimentare sunt mai ales derivatele cerealiere, legumele, fructele.

Iodul

Este un biomicroelement care intra in structura hormonilor tiroidieni, cu rol in procesele metabolice eliberatoare de energie. Din cele 30-50 mg existente in organism, cea mai mare parte se concentreaza in glanda tiroida.

Hormonii tiroidieni produsi sunt eliberati in sange pe masura necesitatii organismului. Scaderea concentratiei acestor hormoni altereaza hipofiza, care, prin intermediul hormonului tireotrop, stimuleaza glanda tiroida ca sa formeze si sa elibereze o noua cantitate de hormoni, restabilind astfel concentratia normala in sange. In carenta de iod, glanda tiroida isi mareste volumul si se hipertrofiaz a, aparand gusa. Starile fiziologice si conditiile de mediu, care maresc cheltuiala de energie a organismului, determina un consum mai mare de hormoni tiroidieni.

Necesitatea de iod pentru un elev va fi de 100-150 mcg, iar pentru un adult – de 100-200 mcg. O importanta deosebita in asigurarea organismului cu iod o are compozitia apei si a hranei ingerate.

Fluorul

In organismul uman se gasesc cantitati foarte mici de fluor, localizate in intregime in oase si dinti. Actiunea cariopreventiva a fluorului se explica prin formarea fluoroapatiei, care e cu mult mai rezistenta la actiunea acizilor formati la suprafata dintelui ca urmare a fermentatiei glucidelor ramase pe dinti.

Efectul cariopreventiv este mare, daca se asigura aportul adecvat in perioada de formare a dintilor. Ratia zilnica de fluor este de la 0,5-1,5 pana la 2,5 mg. Asupra organismului actioneaza negativ atat insuficienta sarurilor de fluor (caria dentara), cat si surplusul lor (fluoroza). Alimente cu continut bogat in fluor sunt pestele de apa sarata, scoicile, insa cea mai importanta sursa de fluor este apa potabila.

Articole Similare:

Ultima actualizare: vineri, 8 martie, 2013, 15:04 Afisari: 23

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *