Prima Pagina » Sanatate A-Z » Geriatrie » Bolile Cardiovasculare in Practica Geriatrica

Bolile Cardiovasculare in Practica Geriatrica

Bolile Cardiovasculare in Practica Geriatrica

Bolile cardiovasculare reprezinta principala cauza de deces la batrani. Ca frecventa ele sunt urmate de bolile neurovasculare si psihice. Ateroscleroza in primul rand, apoi celelalte boli metabolice, obezitatea, diabetul zaharat, guta, se asociaza frecvent tulburarilor cardiovasculare. Restrangerea activitatii fizice, specifica a varstnicului, face ca doua din cele mai importante simptome ale bolilor de inima – dispneea de efort si durerea precordiara – sa lipseasca, sa fie diminuate sau atipice. Unii batrani manifesta ca semn primar de insuficienta cardiaca o stare casectica, pierdere ponderala sau anorexie. Alte ori, infarcte miocardice evolueaza cu simtomatologie abdominala, simuland abdomenul acut, sau cu fenomene cerebrale, simuland accidente vasculare cerebrale. Multi bolnavi cu ateroscleroza vaselor abdominale, mezenterice, ajung in servicii de boli contagioase, cu simptomatologie de enterita.

Infarctul miocardic acut la varstnic

Inima unui varstnic, nu se mai poate adapta la efort. Apare frecvent dispneea la eforturi minime. De aceea la batrani simptomul principal nu este durerea precordiala ci dispneea. Se discuta chiar despre o insuficienta cardiaca latenta a batranului. Infarctul miocardic la varstele inaintate scade ca frecventa. Moartea coronariana scade dupa 70 de ani, dar creste moartea subita vascularo-cerebrala. Deci, desi afectarea aterosclerotica a coronarelor creste, morbiditatea prin infarct miocardic scade. Explicatia probabila consta in selectia prin deces, diminuarea solicitarilor fizice si psihice etc.

Infarctul miocardic este mai frecvent la femeile varstnice decat la barbatii de aceeasi varsta. Dupa o statistica din U.S.A. (Radstein), raportul barbati/femei, este de 6/1 sub 50 de ani, 2/1 peste 50, 1/1 peste 70 si 1/2 peste 80. Interesant este si faptul ca la persoanele varstnice, se gasesc factori de risc mai putini decat la nevarstnici. Hipertensiunea arteriala este cel mai frecvent factor de risc la batrani. Urmeaza diabetul zaharat. In concluzie, la bolnavul varstnic, scade numarul factorilor de risc, frecventa acestora fiind in ordine hipertensiunea arteriala, diabetul zahart si angorul, spre deosebire de bolnavii nevarstnici unde pe primul plan se situeaza obezitatea, fumatul si hiperlipidemia. O alta caracteristica este frecventa infarctelor miocardice mute, descoperite intamplator, pe traseele ECG, si la examenele necroptice.

Tablol clasic al infarctului miocardic la batrani, este inlocuit de tablouri asimptomatice si fruste, de aspecte atipice si simptomatologie de imprumut. Apar astfel infarcte cu tablouri false abdominale, fals cerebrale sau fals pulmonare, care creeaza mari dificultati de diagnostic. Alteori apar tablorui nesemnificative, care sugereaza o suferinta minora: algii toracice, articulare, curbatura, viroze respiratorii etc. Cele mai interesante forme, sunt formele atipice, mute sau silentioase. Durerea, simptomul cardinal din infarctul miocardic clasic (atroce, retrosternala, cu anxietate, cu iradieri precise, fara raspuns la nitriti), este rar intalnita la varstnic.

Absenta durerii s-ar datora scaderii sensibilitatii, dezvoltarii retelei anastomotice, restrangerii activitatii fizice, sau mascarii acesteia de catre insuficienta cardiaca care poate insoti infarctul. Aceeasi explicatie se poate da absentei angorului din cardioatia ischemica, sau a claudicatiei intermitente din arterita aterosclerotica periferica.

O modalitate frecventa este debutul prin astenie marcata, chiar adinamia aparuta brusc. Socul cardiogen, edemul pulmonar acut si insuficienta cardiaca, apar frecvent in infarcte miocardice cu debut nedureros. In absenta durerii, pot apare semne neurologice nespecifice (astenie, ameteala, scurte pierderi de cunostinta, dispneia ca expresie a insuficientei cardiace). Alteori infarctul debuteaza sub forma unui accident vascular cerebral. Cand apare, durerea este atipica, are caracter de jena sau disconfort, alteori este intricata, in special coronaro-osteo-articulara, sau are localizare epigastrica. Mai frecventa decat durerea este dispneea, care de obicei nu este paroxistica.

Se pot intalni si infarcte cu simptomatologie cerebrala: confuzie acuta, disartrie, agitatie psihomotorie, vertije si chiar coma. Simptomele de imprumut cerebrale, digestive (dupa mese copioase), sau din teritoriul arterelor periferice, se datoresc insuficientei circulatorii din teritoriul respectiv. Alteori poate apare un infarct cu debut de insuficienta renala. Mortalitatea in infarctul miocardic acut la varstnic, se datoreste insuficientei cardiace, rupturii de miocard, blocului A – V, socului cardiogen si edemului pulmonar acut. Mortalitatea este mai mare la femei dupa 60 de ani in special in primele 7 zile.

Hipertensiunea arteriala

O ancheta epidemiologica din U.S.A. (1974), arata ca majoritatea femeilor si barbatilor varstnici, au presiunea sistolica superioara valorii de 160 mm Hg, si cea diasolica inferioara valorii de 100 mm Hg. De aici s-a impus termenul de tensiunea arteriala sistolica. Hipertensiunea la varstnici creste la femei cu precadere. La batrani se intalneste obisnuit hipertensiunea arteriala sistolica dar se intalnesc si forme esentiale (sistolo-diastolice). Cu inaintarea in varsta, creste frecventa hipertensiunii sistolice. Atunci cand este prezenta hipertensiunea esentiala (sistolo-diastolica), aceasta arata hipertensivi care au supravietuit si au ajuns la varsta a treia. Hipertensiunea este principalul factor de risc la varstnic, crescand incidenta accidentelor vasculare cerebrale si coronariene.

HTA esentiala, nu este caracteristica varstnicului, ia apare in cursul varstei tinere sau adulte si evolueaza la batrani cu unele caractere clinice speciale. Este o hipertensiune sistolo-diastolica, cu o evolutie mai blanda, cu gravitate moderata. Formele maligne sunt foarte rare. De obicei hipertensiunea se insoteste de ateroscleroza.

Hipertensiunea arteriala sistolica, este adevarata hipertensiunea geriatrica. Tensiunea arteriala diastolica este normala sau putin crescuta. Se asociaza leziunilor difuze de arterio-scleroza. Apar frecvent accidente coronariene si cerebrale. Evolutia este benigna.

Hipertensiunea arteriala secundara sau simptomatica, se intalneste extrem de rar la varstnic. O exceptie o constituie forma mixta, cu componenta renovasculara (placi ateromatoase in arterele renale) si hipertensiunea de origine renala parenchimatoasa (pielonefrita si glomerulonefrita reprezinta 50% din cazuri).

Simptomatologia la varstnic a hipertensiunii arteriale, are unele particularitati:

  • uneori se intalnesc cazuri cu valori tensionale crescute, fara semne clinice;
  • simptomatologia este de obicei nezgomotoasa;
  • apar frecvent simtome nespecifice (cefalee, vertije, palpitatii, tulburari de vedere, nicturie);
  • apar adeseori simptome de suferinta cardiaca: dispnee de efort, disconfort toracic, palpitatii, galop;
  • la varstnicii dupa 70 de ani, apar semne de insuficienta circulatorie cerebrala: insomnii, agitatie, dezorientare.

Semnificative sunt: arterele periferice dure si sinuase, examenul fundului de ochi, calcificarile carjei aortice etc. Complicatiile sunt cardiace, cerebrale si renale, si tin de modificarile aterosclerotice.

Terapeutica. Spre deosebire de trecut, astazi aceasta forma de hipertensiune este tratata corect si continuu. Se urmareste scaderea valorilor tensionale in limite normale. Tratamentul corect reduce proportia aparitiei infarctului miocardic a insuficientei cardiace si accidentelor vasculare cerebrale. Nu se prescrie abuziv calmante si repaus. Nu se prescrie un regim desodat strict, sever. Se urmareste scaderea progresiva ponderata. Tratamentul trebuie sa fie bland si continuu, urmarind scaderea treptata a valorilor tensionale. Se incepe tratamentul cu diuretice, in doze mici si blande (furosemidul se prescrie numai in situatii particulare). Ulterior se poate asocia, tot in doze mici, clonidina, alfa-metil-dopa (bine tolerata dar cu riscuri de depresii), si hidralazina in formele rezistente. Rezerpina se va evita, datorita riscului de depresie, dar se poate prescrie in asociatie cu hidralazina (Hipazin, Adelfan). Betablocantele, daca nu sunt contraindicate (BPOC, insuficienta cardiaca, diabet zaharat), pot fi utile. Blocantii calciului (Nifedipinul) si vazodilatatoarele dau rezultate superioare. Captoprilul este rau tolerat.

Hipotensiunea arteriala

Prin Hipotensiune arteriala se intelege scaderea presiunii sistolice cu mai mult de 20 mm Hg, in trecerea de la decubit la ortostatism. Frecventa creste cu varsta. Nu este o boala, este un sindrom. Se insoteste de astenie psiho fizica, palpitatii, vertije, sincope, caderi, pierderi de cunostinta. Este datorata tulburarilor de reglare neurohormonale a tensiunii arteriale. Se descrie o forma idiopatica si una secundara (arterioscleroza cerebrala, neuropatia diabetica sau etilica).

Arterita cu celule gigante

Arterita cu celule gigante (ARTERITA TEMPORALA SAU ARTERITA HORTON) apare la bolnavii varstnici, dupa 50 de ani si obisnuit dupa 60 de ani. Se localizeaza la bifurcarea carotidei, la nivelul arterelor extracraniene (artera faciala sau temporala). Debutul este insidios prin cefalee, oboseala, anorexie, scadere in greutate, polimialgii reumatice, febra. Caracterul cefaleei este sugestiv: localizare temporara, uni sau bilaterala, cu iradiere in pielea capului si regiunea occipitala. Alteori apare cand bolnavul isi pune capul pe perna, cand se piaptana, se spala pe cap sau isi pune ochelarii. Orice cefalee persistenta, care apare dupa 50 de ani, trebuie sa sugereze si o Arterita Horton (temporala). Local se poate observa tumefactia tegumentului regiunii temporale, reliefarea traiectului arterei temporale, care apare sinuos, cu nodozitati si eritem si tumefactie dureroasa. La parpare apare infiltrarea tesutului, nodozitati indurate si lipsa pulsului. Uneori apare pierderea vederii, alteori dureri la masticatie. Pot apare si simptome articulare si musculare. Se pot intalni simptome cerebrale, neuropatii periferice, claudicatie intermitenta. Nota de gravitate o da involutia cu evolutie catre dementa.

Biopsia arteriala, arata leziuni inflamatorii. Orice febra prelungita la un varstnic, fara cauza aparenta, trebuie sa sugereze si o arterita temporara. Anemia, hiperleucocitoza si cresterea vitezei de sedimentare, completeaza tabloul. Evolutia este cronica de la cateva luni la doi ani sau mai mult. Tratamentul bolii se face cu corticoizi.

Articole Similare:

Ultima actualizare: joi, 28 februarie, 2013, 9:11 Afisari: 221

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *