Prima Pagina » Sanatate A-Z » Medicina Interna » Bronhopneumonia

Bronhopneumonia

Definitie

Bronhopneumonia este o afectiune pulmonara acuta, frecventa la batrani, indivizi tarati si copii si cu mai multe focare diseminate in ambii plamani.

Etiopatogenie

Etiopatogenia este variata, agentul patogen fiind reprezentat de germenii saprofiti ai cailor respiratorii – pneumococ, stafilococ, hemofil, streptococ, bacilul Friedlander, care actioneaza separat sau asociati. Apare de obicei la copii, batrani, bolnavi, cronici, cu insuficienta cardiaca, hepatite cronice, diabet zaharat, nefrita cronica, supuratii cronice, neoplazii diverse etc. De cele mai mutle ori, un germne initial – cel mai adesea un virus (gripal, adenovirus, virusul rujeolei, al tusei convulsive etc.) – declanseaza boala pe care se grefeaza bacterii de suprainfectie (pneumococ, streptococ etc.), care-i confera caracterul specific. Boala, initial virotica, scade fortele de aparare ale organismului si exacerbeaza flora saprofita. Infectia este favorizata de frig, umiditate, denutritie, alcoolism, deformari toracice, boli cronice etc.

Anatomie patologica

Anatomia patologica arata leziuni lobulare multiple, avand in centru o bronhie, raspandite in ambii plamani, separate de plaje de parenchim pulmonar normal. Leziunile conflueaza uneori (se unesc), ocupand aproape un lob, ca in pneumonie.

Simptomatologie

Debutul bolii este uneori brutal, dar de obicei insidios, fiind caracterizat prin febra (care creste progresiv), frisoane repetate (adeseori pot lipsi), dispnee cu caracter polipneic, tuse uscata chinuitoare, astenie si adinamie pronuntata. in perioada de stare, care apare de obicei inca din ziua a doua, starea generala se altereaza, astenia si adinamia sunt extreme, uneori apar agitatie si delir. Febra se mentine ridicata, dar neregulata, oscilanta.

Dispneea este fenomenul dominant. Este polipneica, uneori ducand la asfixie. Tusea se insoteste de expectoratie mucopurulenta, uneori striata de sange. Apare cianoza fetei si a extremitatilor, iar pulsul este mic si tahicardie.

Doua elemente frapeaza in evolutia bronhopneumoniei: variabilitatea simptomelor prezentate – care se schimba de la o zi la alta, in raport cu resorbtia unui infiltrat si aparitia altuia – si discordanta dintre starea generala grava a bolnavului si absenta sau discretia semnelor fizice, constand de obicei in raluri bronsice sau suberepitate diseminate in ambii plamani. Examenul sputei si al sangelui arata modificari similare cu cele din pneumonie. Examenul radiologic indica umbre multiple, cu contururi difuze de dimensiuni reduse, in cele doua campuri pulmonare.

Evolutie

Evolutia este variabila, dar mai indelungata si mai grava decat a pneumoniei, putand dura mai multe saptamani. Sub influenta tratamentului, febra scade progresiv.

Formele clinice

Formele clinice sunt numeroase, citand ca mai importante:

  • Forma supraacuta, cu stare generala foarte alterata, dispnee cu asfixie, cianoza intensa, febra mare si frecvent fenomene de encefalita. Evolutia duce deseori la moarte.
  • Bronhopneumonia batranilor, cu aspect subacut, crestere moderata a temperaturii si expectoratie mucopurulenta sau hemoptoica. Boala continua sa fie una dintre cele mai frecvente cauze de deces la persoanele in varsta.

Diagnostic

Diagnosticul este sugert de debutul mai putin brusc, afectarea severa a starii generale si de semnele fizice reduse.

Tratament

Tratamentul (igienodietetic si simptomatic) este asemanator aceluia din pneumonie.

Tratamentul etiologic, antiinfectios, variaza dupa agentul patogen. in infectiile cu penumococ si streptococ B-hemolitic – Penicilina G, Ampicilina, Tetraciclina, Eritromicina, Septrin, Cefaloridina. In infectiile cu Str. viridans, pe langa antibioticele enumerate, este activa si Streptomicina (1 g/zi, in 2 prize, la 6 ore).

In infectiile cu stafilococ, antibiograma este obligatorie, evolutia este grava, neprevizibila, cu abcese si empieme. Se incepe tratamentul cu Penicilina (12 – 24 milioane u.i./24 de ore) si se continua dupa sosirea antibiogramei cu antibioticele la care germenul este sensibil: Penicilina, Ampicilina, Eritromicina sau mai ales, Oxacilina (3-6 g/zi, oral timp de 10 – 30 de zile), Meticilina (4 -l2 g i.m., 10 – 30 de zile), Kanamicina sulfat (1 g/zi, in 2 prize la 6 ore, timp de 10 – 15 zile), Rifampicina sau Novobiocina. In cazurile deosebit de grave se foloseste tripla asociere: Penicilina G + Meticilina (sau Oxacilina) + Kanamicina sulfat.

In infectiile cu Haemophilus, se administreaza, timp de 8 – 10 zile, pe cale orala, Ampicilina (antibiotic de electie), Cloramfenicol, Eritromicina sau Tetraciclina.

In infectiile cu bacil Friedlander, antibiograma este obligatorie, iar evolutia grava, prelungita, frecvent cu aparitia de abcese pulmonare. Se administreaza timp de 10 – 20 de zile Streptomicina (1 g/zi), Kanamicina sulfat (1 g/zi) sau Gentamycin (150 – 180 mg/zi), uneori Septrin, Colistina, Cefaloridina. Alteori, se asociaza Streptomicina cu Tetraciclina. In practica, frecvent nu se poate izola germenul. De aceea tratamentul se incepe cu Penicilina G (1 600 000 – 3 200 000 u./zi) sau cu Ampicilina (3 g/zi). In formele severe se prescrie asocierea Penicilina + Kanamicina sulfat (1 g/zi). Daca ameliorarea nu survine in 3 – 4 zile, tratamentul va fi schimbat. Dupa ce se elimina posibilitatea unei tuberculoze, a unui neoplasm bronsic sau empiem toracic, se administreaza asocierea Oxacilina (4 g/zi) + Gentamycin (240 mg/zi).

Se mai poate folosi asocierea Meticilina (6 g/zi) sau Cloxacilina (4 g/zi) + Kanamicina sulfat (1 g/zi) sau Colistina (8 000 000 u./zi.). In lipsa acestora se asociaza Solvocilin sau Reverin (1,2 g/zi) + Kanamicina sulfat, sau Streptomicina (1 g/zi) sau Cloramfenicol (3 g/zi) + Kanamicina sulfat sau Streptomicina (1 g/zi).

La batrani se administreaza de la inceput aceste asocieri: Penicilina G + Kanamicina sulfat (sau streptomicina), Ampicilina sau Tetraciclina injectabila (Reverin, Solvocilin). Daca nu se obtine rezultate in 4 – 5 zile, se administreaza asocierea: Oxacilina + Genamycin; in cazuri usoare – Eritromicina (3 g/zi) sau Septrin (2 g/zi).

In toate situatiile durata tratamentului va fi de cel putin 7 zile (10 – 14 zile). Bronhopneumoniile de suprainfectie cu piocianic – forma foarte grava – se trateaza cu asocierea Carbenicilina (12 g/zi) + Gentamycin (24 mg/zi, timp de 7 – 14 zile, sau Colistina + Polimixina B.

Articole Similare:

Ultima actualizare: joi, 10 ianuarie, 2013, 17:22

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *