Prima Pagina » Sanatate A-Z » Boli Infectioase » Campylobacterioza

Campylobacterioza

CampylobacterCampylobacterioza este o infectie intestinala din grupul antroponozelor provocata de Campylobacterul fetus, ce se transmite de la animale si se caracterizeaza clinic prin sindrom de intocxicatie cu afectarea tractului digestiv si posibilitatii de generalizare a procesului.

Pentru prima data Campylobacterul a fost depistat de la oameni in 1947, iar 1972 s-a stabilit, ca el poate provoca bacteriemie si diaree la copiii mici. Actualmente s-a confirmat, ca acest microorganism joaca un rol important in provocarea maladiei diareice la oameni.

Familia campylobacteriilor include 3 tipuri, dintre care campylobacter fetus cu subtipurile (fetus, intestinalis coli, jejuni), ce se elimina de la oameni. De regula, cauzeaza maladia la oameni C. jejuni (C. jejuni, C. coli, C. laridis), mai rar – C. fetus.

Denumirea campylobacter inseamna microb indoiat. El este un microorganism mobil, fara spori si destul de rezistent in mediul ambiant. In sol, apa, lapte la o temperatura de +4°C el rezista cateva saptamani, iar in carnea congelata – cateva luni. Este foarte sensibil la uscaciune, actiunea razelor solare, temperaturi ridicate si diferiti dezinfectanti.

In calitate de sursa de infectie pentru om sunt animalele si pasarile, mai frecvent domestice (ovine, bovine, caprine, porcine, iepuri de musca, gaini, curci, rate, caini, pisici etc), mai rar rozatoarele mici si alte animale salbatice.

Animalele infectate cu campylobacter mai des pier ori raman purtatoare de acesti germeni pe un timp indelungat, eliminand microbi in mediul ambiant. La sacrificarea animalelor cu continutul intestinal poate fi infectata carnea. La vacile mulgatoare campylobacterul poate nimeri in lapte, in rezultatul mastitelor provocate de acest germen.

Molipsirea oamenilor are loc, de regula, in rezultatul consumului produselor de carne si lapte neprelucrate insuficient termic, de asemenea si dupa consumul legumelor si fructelor nespalate. Mai poate avea loc transmiterea infectiei pe cale hidrica ori prin contact direct cu animalele ce sufera de diaree Campylobacterioasa.

Transmiterea acestei infectii de la om se intampla rar, in unele cazuri se molipsesc mamele de la copiii bolnavi. La gravide este posibila infectarea fatului pe cale transplacentara. La aceasta infectie sunt receptive toate grupele de varsta, insa preponderent se molipsesc copiii pana la 5 ani, indeosebi nou-nascutii.

Mai des sunt afectati de Campylobacterioza persoanele cu imunitatea scazuta, cu stari de imunodeficienta celulara, cu patologii asociate grave (alcoolism, narcomanie, diabet zaharat, tumori maligne etc), de asemenea dupa gastrectomie si terapie cu imunodepresante.

Maladia evolueaza mai frecvent sub forme sporadice, uneori sub forma de eruptii epidemice. In literatura sunt descrise epidemii hidrice de campylobacterioza prin apa contaminata cu excrementele animalelor sau prin laptele consumat nefiert ori nepasteurizat. Nimerind in tractul digestiv cu produsele ori cu apa infectata agentul patogen ataca mucoasa intestinului subtire, mai rar a celui gros, si duce la aparitia simptomelor clinice.

In caz de patrundere a unei doze mari de bacterii, mai cu seama, intr-un organism slabit de alte patologii asociate ori cu imunodeficienta celulara, se dezvolta faza generalizata cu diseminarea agentului patogen in diferite organe si formarea microabceselor multiple. La gravide in formele generalizate campylobacterul patrunde prin intermediul placentei si provoaca avortari, nasteri timpurii ori afecteaza fatul intrauterin.

Maladia debuteaza acut dupa perioada de incubatie, ce dureaza 1-6 zile, mai frecvent 1-2 zile. Dupa evolutia clinica se subdivizeaza urmatoarele forme de campylobacterioza: gastrointestinala, generalizata (septicemica), cronica si subclinica (purtatori de germeni).

In majoritatea cazurilor campylobacterioza decurge asemanator cu o infectie intestinala, adica cel mai frecvent se intalneste forma gastrointestinala. Ea se incepe cu o perioada prodromala de 1-2 zile, care se caracterizeaza prin simptome de intoxicatie ca: slabiciune generala, cefalee, dureri de muschi si articulatii, frisoane insotite de ridicarea temperaturii pana la 38°C. Ulterior se asociaza greturi, voma, dureri in regiunea epigastrica a abdomenului.

Durerile in abdomen pot fi intense si cu caracter colic, ce favorizeaza enterocolita. Mai frecvent maladia decurge sub forma de gastroenterita sau enterita acuta, rar – enterocolita. Pe fundalul durerilor abdominale apare scaunul lichid, abundent, apos, spumos si cu miros fetid. Ulterior peste 2-3 zile de la debutul diareei in scaun pot aparea mucus si striuri de sange, deoarece poate fi afectat si intestinul gros, iar durerile abdominale au un caracter de colice.

Uneori scaunul in cantitati mari, repetat de multe ori poate favoriza deshidratarea si demineralizarea organismului cu aparitia socului hipovolemic, care necesita masuri urgente si intensive de tratament. Destul de greu suporta aceasta deshidratare copiii mici. La o parte din bolnavi forma gastrointestinala de campylobacterioza poate decurge cu dezvoltarea ileitei terminale, mezadenitei, artritei reactive, exantemelor si a diferitor cardiopatii.

Forma generalizata se intalneste mai frecvent la copiii pana la un an si mai rar -la adultii slabiti. Aceasta forma, de regula, decurge grav, cu o bacteriemie generalizata si o afectare multipla de organe. La bolnavi se determina o intoxicatie masiva cu ascensiuni de temperatura pana la 40-41 °C, frisoane zguduitoare, transpiratii abundente, inhibitie si dereglari periodice ale constiintei.

In majoritatea cazurilor se mai observa dureri abdominale, la o parte – voma, diareea, scaderea progresiva a masei corporale, anemia. Pe acest fundal apar semne de pneumonie, peritonita, abcese in ficat si creier. Microabcese mai pot aparea in rinichi si miocard. Sunt descrise meningite campylobacteriene si endocardite. Daca cu asa stare bolnavii nu se adreseaza imediat la medic, maladia rapid se complica cu socul toxiinfectios si are sfarsit tragic.

Forma subclinica se caracterizeaza prin lipsa simptomelor clinice, insa din organism timp de 2-3 saptamani, uneori pana la 3 luni, se elimina campylobacterul cu masele fecale.

Forma cronica de campylobacterioza decurge ondulatoriu cu slabiciune generala, temperatura subfebrila, transpiratii, moleseala, dereglarea somnului si a poftei de mancare, pierderea din masa corpului. Periodic la bolnavi apar dureri in abdomen, greturi, vome, diaree. Pe fundalul acestei stari mai apar artrite, cheratite, conjunctivite, mai rar tromboflebite, endocardite, empiema pleurei, uneori se ivesc semne meningiene. Campylobacterioza cronica este mult asemanatoare cu o septicemie cronica de origine cocica.

Diagnosticul si tratamentul acestei maladii se efectueaza in sectiile de boli infectioase.

In profilaxia Campylobacteriozei o mare importanta are respectarea regulilor sanitaro-veterinare in privinta ingrijirii pasarilor si animalelor, de asemenea si in intreprinderile de prelucrare a produselor animaliere si de realizare a lor.

Persoanele, care ingrijesc de animalele bolnave, trebuie sa-si spele sistematic mainile cu apa si sapun, sa poarte haine de protectie, sa nu manance si sa nu bea apa in timpul lucrului. Se interzice categoric sa se consume laptele crud ori carnea semifiarta de la animalele bolnave. Persoanele care ingrijesc animalele bolnave ori lucreaza la intreprinderile de prelucrare a produselor animaliere trebuie sa respecte strict regulile de igiena personala.

Legumele si fructele pot fi consumate numai dupa spalarea lor riguroasa, iar sursele de apa potabila trebuie sa fie bine protejate de impuritati animaliere. Mai bine de consumat apa fiarta.

Cei care ingrijesc de bolnavii de Campylobacterioza, de asemenea trebuie sa respecte riguros regulile de igiena personala. Excrementele de la bolnavi trebuie dezinfectate.

Articole Similare:

Ultima actualizare: luni, 2 aprilie, 2012, 5:31

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *