Prima Pagina » Sanatate A-Z » Gastroenterologie » Cancer gastric Ingrijirea postoperatorie a bolnavului

Cancer gastric Ingrijirea postoperatorie a bolnavului

Numim perioada postoperatorie intervalul dintre sfarsitul operatiei si completa vindecare a bolnavului. Aceasta perioada dureaza de la cateva zile la cateva luni.

Obiectivele urmarite in ingrijirea postoperatorie:

1. Pregatirea salonului si a patului
Inca din timpul operatiei se pregateste salonul si patul pentru primirea bolnavului. Pentru a-i proteja sistemul nervos, dupa operatie este bine sa fie plasat intr-o camera cat mai izolata, cu putine paturi. Lumina sa fie redusa si difuza; in primele ore se va pastra chiar o stare de semiobscuritate. Daca interventia s-a facut in narcoza si bolnavul doarme in primele ore lumina semiobscura il va ajuta in perioada de trecere la somnul fiziologic. Temperatura din salon nu va depasi 20°C. O temperatura prea ridicata produce transpiratie si o usoara tahipnee, ceea ce contribuie la deshidratarea bolnavului. Patul se pregateste cu lenjerie curata, musama, traversa si se incalzeste cu termofoare electrice sau sticla cu apa calda, care se vor indeparta din pat la sosirea bolnavului pentru a nu-i produce vasodilatatie generalizata cu scaderea consecutiva a tensiunii arteriale sau arsuri.
Langa patul bolnavului se pregateste sursa de oxigen cu umidificator, seringa si substante medicamentoase calmante, cariotonice, pansamente, garou, vata, alcool, punga cu gheata, tavita renala, plosca, urinarul.
2. Transportul bolnavului de la sala de operatie in salon se face cu targa sau caruciorul port-targa. Bolnavul este invelit cu grija, fata va fi protejata cu tifon pentru a fi ferita de curenti de aer si a peintampina complicatiile pulmonare.
3. Ingrijirea bolnavului in perioada postnarcotica. In perioada postnarcotica, pana la revenirea completa a cunostintei, bolnavul va fi supravegheat. El nu poate fi lasat nici-un minut singur, caci dupa narcoza pot surveni complicatii:
– caderea inapoi a limbii;
– tulburari de respiratie si circulatie;
– asfixie.
Cateodata bolnavul are numai greata si face numai eventual eforturi pentru a voma, alteori elimina continutul stomacal: suc gastric, bila, eventual mucozitati faringiene.
Functiile scoartei cerebrale nefiind inca restabilite, bolnavul se poate scula, poate intra in agitatie, incearca sa-si desfaca pansamentul.
4. Asigurarea unei pozitii comode. Pozitia bolnavului aflat inca sub influenta anesteziei va fi cea orizontala, in decubit dorsal fara perna. Aceasta pozitie este favorabila in special pentru bolnavii care au fost operati cu rahianestezie. Pozitia in decubit dorsal fund obositoare, dupa trezirea bolnavului el este asezat intr-o pozitie pe care o suporta mai usor.
Inca din seara zilei in care s-a facut operatia se recomanda pozitia FOWLER. Bolnavul are genunchii flectati (sustinuti pe perna moale, sub regiunea politee), pozitia care asigura relaxarea musculaturii abdominale in scopul atenuarii durerilor locale.
5. Mobilizarea bolnavului. Se face cat mai precoce, gradat, chiar din prima zi dupa interventia chirurgicala (pentru a preveni unele complicatii pulmonare, renale etc.), este necesar mobilizarea membrelor inferioare insotite de miscari de respiratie.
Cu ajutorul unor haturi se va efectua mobilizarea activa in pat; se inlatura astfel contractura peretelui abdominal.
6. Compensarea pierderilor de lichide:
– se administreaza pe cale parenterala solutii hidroelectrolitice cu aport caloric (glucoza 5%, ser fiziologic, clorura de potasiu);
– se administreaza pe cale orala apa sau alte lichide (ceaiuri, compoturi), cu lingurita (600 – 700g).
7. Supravegherea functiilor vitale si vegetative. Se masoara si se inregistreaza zilnic in foaia de observatie temperatura, pulsul, respiratia, T.A., diureza.
8. Asigurarea regimului alimentar. In primele trei – patru zile dupa interventiile intraabdominale nu se vor da lichide indulcite, lapte (prin fermentatie produc balonari).
Dupa rezectie sau anastomoza jejunala regimul va fi constituit astfel:
a) In primele doua zile bolnavul nu va ingera absolut nimic, administrandu-i-se pe cale parenterala solutii cu electroliti si proteine;
b) In ziua a treia i se vor da bolnavului cateva inghitituri de ceai indulcit (l/2 l. in 24 h.);
c) In zilele urmatoare i se vor da treptat oua, iaurt, bulion de carne, in functie de reluarea tranzitului intestinal.

ATENTIE! Dupa rezectia gastrica, bolnavii vor fi alimentati cu cantitati mici de alimente calde, la intervale de doua – trei ore.

9. Combaterea complicatiilor. Complicatiile digestive cele mai des intalnite sunt varsaturile si balonarea postoperatorie.
Varsaturile cedeaza in majoritatea cazurilor repede dupa ingrijirile curente. Camera se aeriseste, in jurul gatului se pun comprese reci. Daca varsaturile nu cedeaza la aceste ingrijiri, la indicatia medicului se administreaza medicamente antivomitive (Emetiral, Torecan, Droperidol) sau prin administrarea de neuroleptice. Cand voma este provocata de staza gastrica, se goleste stomacul prin spalatura gastrica, indepartandu-se in acest fel din stomac o cantitate mare de substanta narcotica, ceea ce dezintoxica organismul si restabileste motricitatea stomacului. Spalatura gastrica se poate repeta la nevoie de doua – trei ori pe zi.

Balonarile datorate parezei intestinului si hipertoniei sfincterelor se combat prin introducerea tubului de gaze, prin administrarea intravenos a solutiei de clorura de potasiu, prin administrarea extractului de lob posterior de hipofiza.
Sughitul se combate prin aplicarea pungii cu gheata pe regiunea epigastrica, prin comprimarea regiunii sino-carotidiene, prin administrarea peros de tinctura de valeriana (3 x 20 picaturi pe zi), prin administrarea intravenos a solutiei de clorura de sodiu (20 – 60 ml. 20 %) sau administrarea de novocaina (1 % – 20 ml.).

Complicatiile pulmonare se previn prin efectuarea gimnasticii respiratorii, masajului la nivelul toracelui, schimbarea pozitiei, mobilizarea precoce, combaterea preoperator a infectiilor (acute sau cronice) cailor respiratorii, prin administrarea de antibiotice, expectorante, aspirarea secretiilor din caile respiratorii.
Evisceratia (se poate produce la sfarsitul primei saptamani dupa interventia chirurgicala, manifestandu-se printr-o durere vie aparuta brusc la nivelul plagii imediat dupa un efort de tuse, stranut, varsaturi) se previne printr-o comprimare moderata a plagii operatorii cu palmele. In cazul in care s-a produs se impune refacerea imediata a straturilor, chirurgicale.
Pregatirea constiincioasa a bolnavului pentru interventie si ingrijirea lui atenta pentru operatie previn majoritatea complicatiilor postoperatorii.

Articole Similare:

Ultima actualizare: vineri, 15 martie, 2013, 13:12 Afisari: 2.488

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *