Prima Pagina » Sanatate A-Z » Medicina Interna » Cancerul Bronhopulmonar

Cancerul Bronhopulmonar

Definitie

Cancerul bronhopulmonar este o tumoare maligna, cu punct de plecare bronsic.

Etiopatogenie

Constituie una din cele mai frecvente localizari, fiind depasita ca frecventa doar de cancerul gastric (20% din totalitatea tumorilor maligne). Apare predominant la barbati (de 8 – 10 ori mai des decat la femei), in special dupa 40 de ani.

Etiologia nu este cunoscuta, dar exista unele cauze favorizante: fumatul – dupa unele statistici boala aparand de 17 ori mai frecvent la cei care fumeaza peste 20 tigarete pe zi decat la nefumatori, substantele radioactive, gudronul, procesele inflamatorii cronice pulmonare.

Anatomie patologica

Tumoarea este localizata mai frecvent in plamanul drept, in bronhiile mari si lobii superiori. Odata constituita formatiunea tumorala proemina in bronhie, pe care o obstineaza.

Simptomatologie

Simptomele cancerului bronhopulmonar, atat de debut, cat si cele tarzii, sunt in raport cu reactiile pe care le produce tumoarea la nivelul bronhiei (dilatatie, obstructie, infectie) si la nivelul parenchimului pulmonar (atelectazie). Unele infectii pulmonare (pneumonie, abces pulmonar) pot domina tabloul clinic si masca neoplasmul (cancerul). De aceea, orice infectie pulmonara persistenta, recidivanta sau rebela la tratament, la un bolnav – de obicei barbat – peste 40 de ani, trebuie sa sugereze si existenta unui cancer pulmonar.

Debutul este de obicei insidios, manifestandu-se prin tuse precoce, continua, rebela la tratement, expectoratie mucoasa sau mucopurulenta, uneori cu striuri de sange, alteori hemoptizii abundente, dispnee, dureri toracice, la inceput surde, mai tarziu intense si continue. Debutul poate fi si acut, de tip pneumonie sau cu aspect de abces pulmonar.

Se cunoaste si un debut tardiv, in perioada de metastazare, printr-un tablou de sindrom paraneoplazic: tulburari de tip reumatismal (artralgii, degete hipocratice), neurologice (polinevrite), endocrin (acromegalie). Exista doua mari forme: hilara (2/3 din cazuri), cu simptomatologie bogata, in special bronsitica (respiratie dificila, suieratoare – Wheesing), dar nespecifica si periferica; multa vreme asimptomatica, cu manifestari numai radiologice.

In perioada de stare se intensifica simptomele functionale de debut (tusea, expectoratia, durerea toracica) si apar semne generale (paloare, oboseala, pierdere in greutate, inapetenta, febra). Multa vreme starea generala se mentine buna.

Semnele fizice apar tarziu si se datoresc obstructiei bronsice, interesarii pleurei, infectarii teritoriului pulmonar din jur, compresiunii unor formatiuni vecine sau metastazelor.

Semnele radiologice constau de obicei in: opacitate hilara, imagine de atelectazie lobara sau zonala si opacitate rotunda in plin parenchim.

Diagnostic

Bronhoscopia este examenul fundamental, care evidentiaza modificarile mucoasei bronsice si leziunea endobronsica (tumoarea sau stenoza) si care permite aspirarea unor fragmente tumorale sau a secretiei bronsice, in vederea examenului hisjologic.

Diagnosticul se bazeaza pe aparitia insidioasa – la un individ de obicei dupa 40 de ani, mai ales mare fumator – a unor simptome functionale nesemnificative prin ele insele (tuse, expectoratie, dispnee, hemoptizii), dar rebele la tratament si persistente. Aceeasi semnificatie trebuie acordata unor pneumonii si pleurezii rezistente la tratament sau recidivante. Diagnosticul se precizeaza prin examen radiologie, bronhoscopie, biopsie si examenul microscopic al sputei.

Exista deci 4 metode de depistare in stadii precoce: clinica (cu atentie la pneumoniile care se repeta in acelasi lob, la stari febrile neexplicate si V.S.H. crescuta), radiologica, endoscopica si citodiagnostica, vizand sputa. Prognosticul este fatal. Profilaxia presupune lupta impotriva famatului, a poluarii atmosferice, supravegherea conditiilor de lucru in industriile care folosesc substante cancerigene, actiuni de depistare precoce radiologica in masa, tratamentul intens si precoce al tuturor infectiilor bronsice.

Semne de laborator

Unul dintre cele mai importante examene, este cercetarea celulelor neoplazice in sputa, prin recoltarea sputei 3 zile consecutiv (eventual repetare); acest examen permite diagnosticul in 80 – 90% din cazuri, cu 1 – 5 ani inainte ca neoplasmul sa devina evidentiabil cu ajutorul metodelor clasice; de asemenea examenul citologic al secretiei bronsice poate pune in evidenta existenta tumorii; V.S.H. este aproape totdeauna accelerata, indiferent de gradul febrei.

Evolutie

Diagnosticul se precizeaza de obicei tarziu, cand tratamentul este inoperant. Gravitatea rezulta si din faptul ca faza silentioasa dureaza 5 -6 ani, iar cea de latenta clinica, 2-3. Cand diagnosticul s-a stabilit, evolutia este in general rapida, bolnavii sucomband in maximum doi ani de la precizarea acestuia. Complicatiile sunt numeroase, ele precipita evolutia bolii, marind suferintele bolnavilor: procese inflamatorii sau supurative (pneumonii, bronhopneumonie, abces pulmonar, dilatatie a bronhiilor etc.); procese pleurale (serofibrinoase sau hemoragice); compresiuni ale organelor din mediastin prin adenopatie; prinderi ale ganglionilor axilari si supraciaviculari si metastaze la distanta (cerebrale, osoase, hepatice etc.). Moartea se produce prin casexie, hemoptizie masiva, asfixie etc.

Forme clinice

Se cunosc urmatoarele forme mai importante:

  • forma apicala (sindromul Pancoast-Tobias), cu bombarea fosei superclaviculare, dureri insuportabile si semne neurologice;
  • forma hilara (centrala), periferica, pseudopneumonica, mediastinala, pleuretica, metastazanta, supurata;
  • cancerul pulmonar scundar este un cancer metastatic, cu punct de plecare din prostata, san, uter, tiroida, rinichi, stomac, colon, rect. Spre deosebire de cancerul primitiv, realizeaza o imagine radiologica nodulara, de obicei multipla, uneori miliara. Simptomatologia pulmonara este multa vreme muta, metastazele fiind localizate la periferia plamanilor, dominand semnele localizarii primitive (prostata, san, uter etc.). Deznodamantul fatal, survine mai repede decat in cancerul primitiv.

Tratament

Tratamentul chirurgical este singurul eficace (penumonectomii, lobectomii). Majoritatea bolnavilor ajung insa prea tarziu la interventia chirurgicala. Tratamentul medical este indicat in formele inoprabile din cauza metastazelor, varstei inaintate, a complicatiilor etc.

Se folosesc: radioterapia, cobaltoterapia, citostatice (Clafen, Endoxan, Girostan), sub controlul hemoleucogramei; antibiotice pentru combaterea infectiilor si tratament simptomatic dupa caz: calmante ale tusei, hemostatice, analgetice (Algocalmin, Antidoren, Mialgin), vitamine, oxigen etc.

Prezentam orientativ o schema de tratament cu antineoplazice (si antimitotice) utilizata in tratamentul cancerului bronhopulmonar.

  • prima zi Vincristina sau Vinblastina sau Adriblastina, 1 flacon i.v.
  • a doua zi si a treia zi cate o fiola de Ciclofosfamida (Endoxan), in perfuzie sau i.v.
  • a patra zi, Metotrexate 4 comprimate, sau Antifolan o fiola i.m.
  • a cincea zi, o fiola de Ftorafur i.v.

Articole Similare:

Ultima actualizare: joi, 10 ianuarie, 2013, 16:20

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *