Prima Pagina » Sanatate A-Z » Gastroenterologie » Cancerul Colorectal si Genetica Moleculara

Cancerul Colorectal si Genetica Moleculara

Carcinogeneza este un proces complex, format din mai multi pasi, in  care o multitudine de greseli trebuie sa se intample, iar ordinea lor sa fie cea care trebuie pentru a transforma o celula normala intr-una maligna. Un numar mare de gene sunt implicate in mod normal in reglarea echilibrului dintre crestere celulara si turn-over, moarte celulara, replicarea ADN-ului si repararea greselilor de transcriere. Alterarea acestui fin echilibru dintre oncogene, ce promoveaza proliferarea tumorala a celulelor, si gene supresoare tumorale, ce inhiba proliferarea celulara excesiva, duce la dezvoltarea celulelor maligne si la extinderea lor.

Toate celulele organismelor complexe au ADN, care este identic cu cel intalnit la zigoti. La nivelul ADN-ului pot survenii mutatii, ce pot fi transmise generatiei urmatoare, insa aceste defecte survin foarte mult si in mod spontan pe durata cresterii, dezvoltarii si intretinerii unui tesut sau unui organ. Chiar si in ciclul de maturare a unei celule normale exista o sansa destul de mare de aparitie a unei mutatii genetice spontane, insa majoritatea acestora nu vor afecta celula purtatoare. Prin urmare, geneza unui cancer, necesita o serie de accidente independente succesive.

O celula normala poate sa detecteze greselile de la nivelul propriului ADN si deasemenea poate sa le si repare, insa daca ea este foarte afectata, mai degraba initiaza programul de sinucidere programata, numit apoptoza. In momentul in care o celula nu reuseste sa recunoasca si sa corecteze greselile de la nivelul ADN-ului si continua sa se multiplice, acumularea de produse genetice necorespunzatoare in interiorul celulei poate duce in cele din urma la o proliferare.

Exista doua tipuri de instabilitate genetica: la nivel cromozomial sau la nivelul ADN-ului. Pierdera materialului cromozomial, rezulta in momentul in care cromozomii nu se divid simetric in timpul mitozei, astfel incat celula fiica primeste ambele copii cromozomiale, iar celula cealalta nu primeste niciuna. Acest proces se numeste pierderea heterozigozitatii (LOH) si este asociat cancerului colo-rectal cu cel mai prost prognostic.

Instabilitatea genetica localizata la nivelul ADN-ului este reprezentata de aparitia unei sau a mai multor benzi suplimentare. Acest fenomen este denumit instabilitate microsatelita (MSI) si este o caracteristica intalnita la cancerele colonice ereditare non-polipozice.

Modelul Adenom-Carcinom:

Acest model a fost imaginat de Vogelstein in 1988, dupa ce a identificat o serie de mutatii genetice aparute la celule din diverse stadii ale cancerului colo-rectal. Acest model multi-step, al carcinogenezei, este descris ca o acumulare de evenimente genetice, pierderi ale inhibitiei cresterii celulare, proliferari si dezvoltari clonale. Mutatii genetice si pierderi de gene au fost observate si includ gena APC, MMC, K-ras, DCC si p53.

Mutatiile genei APC, implicata in controlul adeziunii si comunicarii intercelulare, sunt intalnite in  60% din polipii adenomatosi si chiar in cancerul colo-rectal, fapt ce dovedeste implicarea lor in stadiile precoce ale carcinogenezei. Gena se gaseste pe bratul lung al cromozomului 5q si este legata si de Polipoza adenomatoasa familiara. Intre 20% si 50 % din cei cu cancer colo-rectal prezinta defecte la nivelul genei APC.

Mutatiile genei K-ras, care in mod normal joaca rol de semnal intracelular si de stimulator al diviziunii celulare, apar in in cazul adenoamelor si crcinoamelor de dimensiuni mai mari. Cam 50% din carcinoamele colo-ractale si un procent similar din adenoamele mai mari de 1 cm prezinta mutatii la nivelul genelor ras. In contrast, mai putin de 10% din adenoamele mai mici de 1 cm au aceasta mutatie.

Deletia genei supresoare tumorale DCC, este implicata in progresia de la un polip benign  spre o conditie maligna. Ea este prezenta la 47% din adenoamele tardive si 73% din carcinoame, dar este intalnita in mai putin de 13% din adenoamele in stadii incipiente si intermediare, indicand faptul ca alterarea acestei gene are loc tarziu in oncogeneza. Acest defect altereaza interactiunile normale celula-celula sau celula-matrice, importante in cresterea si diferentierea celulara.

Mutatia genei p53, care este printre cele mai frecvente muattii prezente la nivelul cancerelor umane, este deasemenea foarte frecventa si in cancerele invazive ale colonului, dar rara in adenoame. Este localizata pe cromozomul 17p.

Pe langa aceste modificari, s-a observat o pierdere semnificativa a gruparilor metil din ADN ce are loc in stadiile incipiente ale tumorilor colo-rectale, fapt ce contribuie la instabilitatea genomului.

In viitor, alterarile genetice cu potential reversibil pot conduce spre noi strategii terapeutice ale patologiei neoplasmice.

Articole Similare:

Ultima actualizare: marți, 1 noiembrie, 2011, 15:56 Afisari: 74

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *