Prima Pagina » Sanatate A-Z » Gastroenterologie » Cancerul de Esofag

Cancerul de Esofag

Generalitati:

Cancerul EsofagianNeoplasmul esofagian reprezinta aproximativ 15% din cancerele digestive. Histologic, majoritatea sunt carcinoame epidermoide. Este mai frecvent intalnit la barbati (raport barbati/femei = 3/1), varsta medie de aparitie fiind de aproximativ 60 – 65 de ani.

Cele mai frecvente doua tipuri de cancer esofagian sunt numite dupa tipul de celule care devin maligne:

Carcinomul scuamos: cancerul care apare in celulele scuamoase, celulele subtiri, plate care tapeteaza esofagul; acest tip de cancer este frecvent intalnit in portiunile superioare si mijlocii ale esofagului, dar poate sa apara oriunde pe lungimea acestuia, fiind numit si carcinom epidermoid.
Adenocarcinomul: cancerul care apare in celulele glandulare (secretorii), care produc si elibereaza fluide, cum ar fi mucusul;  adenocarcinomul se formeaza de obicei in portiunea inferioara a esofagului, in apropierea stomacului.

Factori favorizanti:

Dintre factorii favorizanti certi enumeram:

  • fumatul;
  • consumul de alcool;
  • factori alimentari: deficitul proteic, aport redus de vitamine A, B si C,
  • exces de nitrozamine, carente de zinc si molibden.

Alte conditii: consum de lichide excesiv de fierbinti (ceai), expunerea la radiatii ionizante, agenti infectiosi (Papiloma-virus), factori genetici.

Exista si o serie de stari patologice care predispun la aparitia cancerului esofagian:

  • esofagul Barrett;
  • cancere din sfera ORL;
  • megaesofagul;
  • diverticulii esofagieni;
  • stenozele postcaustice;
  • stenozele peptice.

Morfopatologie:

Morfopatologic se descriu mai multe aspecte:

  • localizarea cea mai frecventa este in 1/3 inferioara (peste 50%) si doar 20% in 1/3 superioara;
  • macroscopic, cea mai frecventa forma este ulcero-vegetanta;
  • microscopic – 90% din cazuri prezinta carcinom epidermoid.

Alte forme mai rare sunt: adenocarcinomul, sau foarte, rar sarcomul, limfomul, melanomul.

Semne si simptome:

Clinic se descriu o serie de simptome, din pacate, prezente in faze de obicei depasite din punct de vedere chirurgical: disfagia, regurgitarile, durerile toracice, scaderea ponderala, disfonia.

Diagnostic:

Diagnosticul se face in principal endoscopic, cu posibilitatea prelevarii si de biopsii. Se poate folosi si radiologia (bariu pasaj), util in caz de stenoze esofagiene nepasabile endoscopic. Ecoendoscopia (EUS) este necesara si utila, pentru stadializarea preoperatorie, la fel si tomografia computerizata.

Consult de specialitate:

Daca apare oricare din urmatoarele probleme, trebuie consultat un medic:

  • durere aparuta la inghitirea alimentelor;
  • pierderea in greutate;
  • durere retrosternala;
  • raguseala si tuse;
  • indigestie si pirozis (arsuri retrosternale).

Evolutie:

Evolutia cancerului esofagian este rapida, cu prognostic rezervat si o supravietuire la 5 ani de doar 5%.

Complicatii:

Complicatiile ce pot aparea inrautatesc prognosticul bolii: pneumonia de aspiratie, fistule eso-bronsice, perforatii, hemoragii.

Investigatii:

Testele care examineaza esofagul sunt folosite la detectarea si diagnosticul cancerului esofagian. Pot fi folosite urmatoarele teste si proceduri:

  • radiografia toracala: o radiografie a organelor si oaselor toracice; razele X reprezinta un tip de energie care poate traversa organismul si are proiectie pe un film, realizand o imagine a regiunilor din organism;
  • tranzit baritat: o serie de radiografii ale esofagului si stomacului; pacientul bea un lichid care contine bariu (un component metalic alb-argintiu), lichid care captuseste esofagul si care este vizibil pe radiografie; procedura se mai numeste radiografie gastrointestinala superioara seriata;
  • esofagoscopie – o procedura prin care se vizualizeaza interiorul esofagului, pentru verificarea existentei unor portiuni anormale; un endoscop (un tub subtire, cu lumina la capat) este introdus prin gura sau nas in jos, spre esofag; prin acest procedeu se pot lua portiuni de tesut pentru biopsie;
  • biopsie – extirparea unor celule sau tesuturi pentru a fi examinate microscopic; biopsia mucoasei din zone diferite ale esofagului inferior poate detecta esofagul Barrett in stadii incipiente. Biopsia se face de obicei in timpul esofagoscopiei. Uneori aceasta poate arata anomalii in esofag care nu tin de cancer, dar se pot transforma cancerigen.

Teste pentru stadializare:

Dupa ce cancerul esofagian este diagnosticat, se fac teste pentru a afla gradul de intindere a celulelor maligne in esofag sau in alte organe.
Urmatoarele teste pot fi folosite pentru stadializare:

  • bronhoscopie: procedura prin care se vizualizeaza interiorul traheei si al cailor aeriene mari si se cauta zone modificate; un bronhoscop (un tub subtire, cu lumina la capat) este introdus prin gura sau nas in jos spre trahee si plamani; se pot preleva probe de tesut pentru biopsie;
  • radiografie toracala: o radiografie a organelor si oaselor toracice; razele X reprezinta un tip de energie care poate traversa organismul si are proiectie pe un film, realizand o imagine a regiunilor din organism;
  • laringoscopie: se examineaza laringele cu o oglinda sau cu un laringoscop;
  • examinare CT: o serie de imagini detaliate ale unor regiuni din organism, luate din unghiuri diferite; imaginile sunt realizate de un computer legat de un aparat cu raze X; o substanta de contrast poate fi injectata intravenos sau poate fi inghitita pentru ca organele sau tesuturile sa fie clar vizualizate; acest test se mai numeste si tomografie computerizata, computer tomografie sau tomografie computerizata axiala;
  • ultrasonografie endoscopica: o procedura prin care se introduce un endoscop in organism; endoscopul este folosit pentru a imprastia ultrasunete de energie inalta care se vor lovi de organele interne si vor face ecouri; ecourile formeaza o imagine a tesuturilor numita sonograma; acest test se mai numeste endosonografie;
  • toracoscopie: o procedura chirurgicala prin care se cauta zone anormale ale organelor din interiorul toracelui; se face o incizie (taietura) intre doua coaste si se introduce un toracoscop in interiorul toracelui; se pot preleva probe de tesut si noduli limfatici pentru biopsie; in unele cazuri, toracoscopia se poate folosi pentru extirparea unor portiuni din esofag sau pulmon;
  • laparoscopia: un procedeu chirurgical prin care se cauta semne de boala in abdomen; se fac incizii mici in peretele abdominal, iar laparoscopul se introduce prin unul din orificii; alte instrumente pot fi introduse in aceeasi incizie sau in altele pentru a extirpa organe sau pentru prelevarea de biopsii;
  • scanarea PET (tomografia cu emisie de pozitroni): se cauta celule maligne in organism; se injecteaza intravenos o cantitate mica de glucoza radioactiva iar scanerul se invarte in jurul corpului si marcheaza imagistic zonele unde glucoza este folosita in organism; celulele maligne apar mai intens luminate in imagine pentru ca ele sunt mai active si consuma mai multa glucoza decat celulele normale; folosirea acestui test in stadializarea cancerului esofagian este studiata in trialurile clinice.

Stadializare:

Stadializarea este procesul prin care se cuantifica gradul de extindere al celulelor maligne in esofag si in alte organe. Informatiile adunate din procesul de stadializare determina stadiul bolii. Este important de stiut stadiul bolii pentru a planifica tratamentul. Un cancer esofagian progreseaza din stadiul 0 in stadiul IV, celulele maligne crescand prin straturile peretelui esofagian si afectand nodulii limfatici sau alte organe.
Stadiul 0 – (carcinom in situ) cancerul se gaseste numai la nivelul celulelor din mucoasa esofagiana.
Stadiul I – cancerul s-a extins dincolo de mucoasa, spre stratul tisular urmator al peretelui esofagian.
Stadiul II – este impartit in stadiul II A si II B, depinzand de locul de extindere:

  • stadiul II A – cancerul a atins musculara esofagiana sau peretele exterior al acestuia;
  • stadiul II B – cancerul este extins la oricare din cele trei straturi ale esofagului si la nivelul nodulilor limfatici.

Stadiul III – cancerul a atins peretele exterior esofagian si eventual tesuturile sau nodulii limfatici adiacenti.
Stadiul IV – este impartit in stadiul IV A si stadiul IV B:

  • stadiu IVA – sunt afectati noduli limfatici adiacenti sau la distanta;
  • stadiul IVB – sunt afectati noduli limfatici si organe la distanta.

Cancerul esofagian recurent: este o afectiune care reapare dupa ce a fost tratata. Acesta poate reapare in esofag sau in orice alta regiune a corpului.

Tratament:

Exista diferite tipuri de tratament pentru pacientii cu cancer esofagian. Unele tratamente sunt standard (tratamentul folosit in mod curent), iar altele sunt testate in trialuri clinice. Inainte de inceperea tratamentului, pacientul trebuie sa se gandeasca la posibilitatea de a lua parte la un trial clinic. Un trial clinic de tratament este un studiu de cercetare al carui scop este de a imbunatati tratamentul curent sau de a obtine informatii despre noi tratamente pentru pacientii cu cancer. Cand un trial clinic demonstreaza eficacitatea mai mare a unui tratament, acesta poate deveni tratamentul standard. Trialurile clinice se realizeaza in mai multe regiuni ale tarii. Alegerea tratamentului adecvat este o decizie care implica pacientul, familia si echipa terapeutica.

Sunt folosite cinci tipuri de tratament standard:

tratamentul chirurgical: este cel mai obisnuit tratament pentru cancerul esofagian; pot fi inlaturate chirurgical anumite parti din esofag, operatia numindu-se esofagectomie;
radioterapia: este un tratament care foloseste raze X de energie inalta sau alte tipuri de radiatii pentru a distruge celulele maligne; exista doua tipuri de radioterapie: radioterapia externa, care foloseste un aparat pentru a trimite radiatii spre regiunea in care se afla tumora si radioterapia interna, care foloseste substante radioactive insamantate in ace, seminte, fire sau catetere care sunt asezate in interiorul sau langa tumora; tipul de radioterapie este ales in functie de genul si stadializarea cancerului care urmeaza a fi tratat (se poate introduce un tub de plastic in esofag pentru a-l tine deschis in timpul radioterapiei, acest procedeu numindu-se dilatatie sau intubatie intraluminala);
chimioterapia: este un tratament medicamentos folosit pentru a opri cresterea celulelor maligne, fie determinand moartea celulelor, fie impiedicand diviziunea celulelor; cand chimioterapia este administrata per os (tratament oral), intravenos sau intramuscular, medicamentele ajung prin torentul sangvin la nivelul celulelor maligne raspandite in tot corpul (chimioterapie sistemica); cand substantele chimioterapice sunt administrate direct in coloana vertebrala, intr-un organ sau intr-o cavitate cum ar fi abdomenul, medicamentele actioneaza asupra celulelor maligne din regiunea respectiva (chimioterapie regionala); modul de administrare al chimioterapiei depinde de stadializarea cancerului;
terapia cu laser: foloseste un fascicol de laser pentru a distruge celulele canceroase;
electrocoagularea: foloseste un curent electric pentru distrugerea celulelor maligne;

Tratamentul endoscopic: consta in rezectia endoscopica mucosala, mucosectomia se adreseaza cancerelor esofagiene incipiente. Protezarea endoscopica este o metoda de paleatie, pentru cresterea calitatii vietii si tratarea disfagiei (in cazuri avansate). Se folosesc actual proteze expandabile, realizate din metale cu „memorie”. Dilatarea endoscopica a tumorii este necesara adesea inainte de aplicarea protezei. Dupa aplicarea protezei (care face sa dispara disfagia si pacientul sa se poata alimenta), urmeaza un tratament chimio si radioterapeutic.

Alte genuri de tratament sunt testate in trialuri clinice. Pacientii au necesitati nutritionale speciale in timpul tratamentului pentru cancerul esofagian. Multi dintre acesti pacienti se alimenteaza greu deoarece prezinta dureri la inghitirea alimentelor. Esofagul poate fi ingustat de tumora ca o reactie adversa a tratamentului. Unii pacienti pot primi substante nutritive intravenos, iar altii pot necesita o sonda nazogastrica (un tub flexibil de plastic care e introdus prin nas sau gura pana in stomac) pana in momentul in care se pot alimenta singuri.

Tratament in functie de stadiul bolii:

Stadiul 0 (carcinom in situ): tratamentul este de obicei chirurgical.
Stadiul I: tratamentul poate include unul din urmatoarele:

  • tratament chirurgical;
  • trialuri clinice de chimioterapie si radioterapie, cu sau fara tratament chirurgical;
  • trialuri clinice de terapii noi folosite inainte sau dupa tratament chirurgical (acestea se refera la terapii specifice studiate in cadrul trialurilor si nu la toate tratamentele noi aflate in studiu).

Stadiul II: tratamentul in acest stadiu poate include:

  • tratament chirurgical;
  • trialuri clinice de chimioterapie si radioterapie, cu sau fara tratament chirurgical;
  • trialuri clinice de terapii noi folosite inainte sau dupa tratament chirugical.

Stadiul III: tratamentul poate include unul din urmatoarele:

  • tratament chirurgical;
  • trialuri clinice de chimioterapie si radioterapie, cu sau fara tratament chirurgical;
  • trialuri clinice de terapii noi folosite inainte sau dupa tratament chirugical.

Stadiul IV: tratamentul in acest stadiu poate fi:

  • radioterapie externa sau interna ca tratament paliativ, pentru a usura simptomatologia si a imbunatati calitatea vietii;
  • tratament cu laser sau electrocoagulare ca tratament paliativ, pentru a usura simptomatologia si a imbunatati calitatea vietii;
  • chimioterapie;
  • trialuri clinice de chimioterapie.

Tratamentul cancerului esofagian recurent poate fi: oricare tratament standard folosit ca terapie paliativa, pentru a usura simptomatologia si a imbunatati calitatea vietii, trialuri clinice de terapii noi folosite inainte sau dupa tratamentul chirurgical.

Chimioterapia – se poate face cu Bleomicina, Cisplatina, 5- fluorouracil. Atat radioterapia cat si chimioterapia pot duce uneori la remisiuni tumorale spectaculoase.

Articole Similare:

Ultima actualizare: sâmbătă, 10 septembrie, 2011, 13:36

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *