Prima Pagina » Sanatate A-Z » Oncologie » Cancerul Tiroidian Medular

Cancerul Tiroidian Medular

Desi este o entitate patologica individualizata relativ recent, prin lucrarile lui Hazard J., Hawk W. si Crile G., in 1959, cancerul tiroidian medular este neoplazia tiroidiana cea mai bine studiata in cazul careia este posibila depistarea in stadii infraclinice.

Cancerul tiroidian medular se individualizeaza de celelalte cancere tiroidiene prin trei caracteristici esentiale:

  1. este un cancer secretant;
  2. adeseori este asociat unei vaste patologii;
  3. este frecvent, daca nu intotdeauna familial.

Semne clinice

Semnele clinice ale CTM sunt putin specifice, majoritatea pacientilor (26-31%) prezentandu-se pentru un nodul palpabil, rece la examenul scintigrafic. Alteori bolnavul se prezinta pentru o adenopatie laterocervicala, din cauza unui sindrom diareic sau pentru o metastaza la distanta.

Datorita acestei lipse de specificitate clinica, adesea diagnosticul de CTM este pus retrospectiv de catre anatomopatolog, celelalte semne clinice intrand in cadrul sindroamelor de endocrinopatie multipla tip MEN II.

Acest sindrom, include doua entitati:

  1. sindromul MEN IIa, descris de Sipple, care asociaza la CTM un feocromocitom si o hiperparatiroidie primara;
  2. sindromul MEN IIb, descris de Gorlin, asociaza la CTM un feocromocitom, sindrom marfanoid si/sau ganglioneuromatoza.

Semnele radiologice sunt sarace si daca exista (de exemplu calcificari sau mase mediastinale metastatice), traduc o afectare intinsa.

Detectia biologica

CTM este caracterizat prin secretia mare de calcitonina bazala sau dupa un test de stimulare. Hipercalcitoninemia nu este riguros specifica CTM. Au fost semnalate o multitudine de substante secretate de tumora cum ar fi: katacalcina (precursor al calcitoninei), ACTH, somatostatina, prostaglandine, serotonina, histaminaza, ACE, a caror importanta ca markeri ai CTM este mai putin bine determinata.

Prognosticul CTM, forma sporadica, este in ansamblu mai putin sever – 46% supravietuire la 10 ani – fata de sindromul MEN IIb, unde pacientii nu depasesc 40 de ani. Pentru sindromul MEN IIa prognosticul este cu atat mai bun cu cat afectiunea a fost tratata mai precoce, riscul de recidiva fiind cu atat mai mare cu cat pacientul este mai in varsta la momentul interventiei. Descoperirea intraoperatorie a unei invazii a planurilor posterioare este un element de prognostic nefavorabil.

Atitudinea terapeutica in cancerul tiroidian medular

Tratamentul C.T.M. este intotdeauna chirurgical. Daca in formele sporadice o hemitiroidectomie poate fi admisa, pentru formele familiale tiroidectomia totala este indispensabila datorita caracterului bilateral si multifocal al leziunilor neoplazice. De asemenea, este necesara o explorare a lanturilor ganglionare jugulocarotidiene si recurentiale, justificand uneori o evidare ganglionara functionala sau conventionala. Invazia lantului recurential impune in anumite circumstante si un chiuraj mediastinal prin toracotomie. Necesitatea chiurajului ganglionar este relevata de diverse statistici care afirma ca 50 % din tumorile de 1 mm, au deja invazii ganglionare (Melvin)[5,28].

Tratamentele adjuvante sunt in ansamblul lor deceptionante; de regula sunt utilizate in cadrul unor programe prospective.

Supravegherea postoperatorie se va face prin dozarea Ct la sase luni interval in primul an postoperator. Normalizarea titrului de Ct are o semnificatie prognostica buna, orice crestere a titrului seric al Ct semnificand recidiva.

Prognostic

Prognosticul C.T.M. este dependent de prezenta sau absenta metastazelor ganglionare. Supravietuirea la 10 ani este de 46%, forma sporadica avand in general un prognostic mai bun decat sindroamele MEN II.

Articole Similare:

Ultima actualizare: marți, 9 aprilie, 2013, 12:19 Afisari: 10

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *