Prima Pagina » Sanatate A-Z » Endocrinologie » Cancerul Tiroidian

Cancerul Tiroidian

Cancerul TiroidianCancerul de tiroida este o afectiune endocrina relativ frecventa, aparand indeosebi la purtatorii de gusa. Cancerul tiroidian este cel mai intalnit cancer al sistemului endocrin (glandele cu secretie interna din organism) si afecteaza de trei ori mai multe femei decat barbati. Aceasta boala actioneaza asupra tiroidei, glanda situata la baza gatului.

Hormonii produsi de tiroida controleaza ritmul cardiac, presiunea sanguina, temperatura corporala si greutatea pe care o avem. Asadar, toate vor fi influentate daca se instaleaza cancerul la acest nivel.

Simptome

Tiroida este de obicei marita, nodulara, nedureroasa, aderenta la trahee, pe care o comprima atunci cand tumoarea atinge dimensiuni mari. Compresiunea nervului recurent provoaca raguseala, deoarece produce paralizia coardei vocale. Printre fenomenele de compresiune se mai numara si jena la deglutitie, senzatia de tuse, greutatea la respiratie. Pot exista forme de cancer si cu noduli de consistenta moale. Semnul constant si obligatoriu este gusa. Gusa nodulara, cu unul sau mai multi noduli, este suspecta de cancer. Suspiciunea creste cand glanda se dezvolta rapid sau cand, in cazul unei gusi vechi, se constata cresterea brusca a acesteia. Duritatea gusii este de obicei un semn de degenerare maligna.

Cauze

Din pacate inca nu se cunoaste cauza exacta a cancerului tiroidian, dar se stie ca cei expusi la multiple iradieri atat din mediu cat si prin terapii medicale, au un risc mai mare de dezvoltare a acestui tip de cancer. O radiografie dentara nu va creste riscul aparitiei cancerului. Insa tratamente iradiante anterioare ale capului, gatului sau toracelui (mai ales in timpul copilariei) pot creste sansele aparitiei cancerului tiroidian. Iradierea era utilizata intre 1920 si 1950 pentru tratarea acneei sau amigdalelor marite, dar actualmente nu se mai foloseste in tratarea afectiunilor benigne.

Unul dintre cancerele tiroidiene, numit cancer tiroidian medular se transmite ereditar. Poate fi mostenita o anumita gena care creste riscul aparitiei acestui cancer.

Factori de risc

Unele persoane prezinta factori de risc cunoscuti.Totusi, majoritatea nu prezinta nici unul din factotii cunoscuti:

  • dieta saraca in iod, care este o mare problema in tarile neindustrializate. La noi in tara iodul se adauga la sarea de masa sau in alte alimente
  • antecedente de iradieri terapeutice la nivelul gatului sau capului in copilarie. Cu ani in urma iradierea era utilizata pentru a trata acneea, micoza scalpului, infectiile si pentru micsorarea amigdalelor si vegetatiilor adenoidiene. Iradierea la maturitate nu prezinta aceste riscuri
  • expunerea la mari cantitati de radiatii ca de exemplu dupa acidentul de la Cernobal din 1986. Persoanele implicate in curatarea locului si cei care locuiau in apropiere au un procent mai mare de cancer tiroidian. Acest lucru a fost valabil si pentru adulti
  • tiroidita Hashimoto in antecedente creste ricul limfomului tiroidian
  • alte boli transmise ereditar, ca de exemplu sindromul Gardner si polipoza familiala. Aproximativ 20% din cancerele tiroidiene sunt in asociere cu alte boli mostenite
  • varsta, majoritatea cancerelor tiroidiene fiind diagnosticate intre 30 si 50 de ani, desi poate aparea la orice varsta
  • sexul, cancerul tiroidian fiind mai frecvent la femei.

Forme clinice

Exista 4 tipuri de cancer tiroidian, fiecare cu particularitatile sale:

1. Cancerul tiroidian papilar:

  • cel mai des intalnit;
  • de obicei este neagresiv si nu se extinde mai departe de zona gatului.

2. Cancerul tiroidian folicular:

  • celulele canceroase pot invada vasele sanguine, fiind favorizata metastaza (raspandirea la distanta a tumorii);
  • poate fi mai agresiv in cazul pacientilor varstnici.

3. Cancerul tiroidian medular:

  • se transmite cel mai des ereditar;
  • afecteaza in mod egal femeile si barbatii.

4. Cancerul tiroidian anaplastic:

  • cel mai rar;
  • este agresiv si ajunge rapid in stadiul terminal;
  • raspunde cel mai putin la tratament.

Diagnostic

Diagnosticul clinic de cancer tiroidian este doar prezumtiv. Pentru precizarea diagnosticului se recurge la o serie de teste. Cel mai important este testul scintigramei tiroidiene: se da bolnavului sa bea o cantitate anumita de iod radioactiv si se cerceteaza apoi profilul tiroidian, care in mod normal are aspect de fluture; daca pe scintigrama apar noduli “reci”, adica noduli care nu capteaza iodul, se presupune existenta unei tumori maligne. Diagnosticul de certitudine este dat insa numai de examenul histologic al tesutului tiroidian.

Ecografia este o investigatile extrem de utila in cazul unei suspiciuni de cancer tiroidian deoarece poate masura si descrie cu acuratete nodulii prezenti. Exista anumite elemente ecografice care, atunci cand sunt prezente, sugereaza ca un nodul tiroidian este malign. De asemenea, ecografia poate vizualiza ganglionii limfatici de la nivelul gatului, detectand precoce metastazele ganglionare, inainte de a fi palpabile.

Pentru stabilirea cu certitudine a diagnosticului exista doua posibilitati:

  • Punctia tiroidiana cu ac subtire – o investigatie minim invaziva, care nu necesita anestezie si poate fi facuta in ambulator; disconfortul provocat este similar cu cel al unei injectii intramusculare;
  • Examenul anatomopatologic efectuat din tesut tiroidian obtinut dupa operatie.

Ar putea fi necesare si unele analize de sange:

  • determinarea nivelului seric al tireoglobulinei, care creste in general in prezenta cancerului tiroidian, dar nu numai;
  • determinarea calcitoninei serice, care poate fi crescut in prezenta cancerului tiroidian medular;
  • determinarea antigenului carcinoembrionar, care ajuta la prognosticul terapeutic. Daca nivelul antigenului carcinoembrionar este mare ar putea fi prezent cancerul tiroidian medular, care este mai dificil de tratat decat alte tipuri de cancer.

Tratament

Tratamentul cancerului tiroidian este operator si consta in extirparea glandei in totalitate (tiroidectomie totala) si a eventualilor ganglioni cervicali, in caz de metastazare. In ultimul timp se aplica tot mai mult terapia cu iod radioactiv in doze mari si repetate. Daca tratamentul este instituit precoce, se pot obtine supravietuiri apreciabile, mai ales in formele cu malignitate redusa.

Tratamentul chirurgical:

  • este indicat in toate cazurile de cancer tiroidian;
  • tipul de operatie adecvat in majoritatea cazurilor este tiroidectomia totala, care consta in scoaterea completa a tiroidei;
  • in functie de tipul si extinderea tumorii se scot si ganglionii limfatici de la nivelul gatului, in incercarea de a elimina toate celulele canceroase;
  • ecografia tiroidiana efectuata inaintea operatiei are un rol foarte important in determinarea localizarii si dimensiunilor tumorii, precum si in evaluarea ganglionilor limfatici cervicali;
  • riscurile cele mai importante sunt lezarea glandelor paratiroide, cu hipocalcemie si afectarea nervilor laringelui, cu raguseala cronica.

Tratamentul cu iod radioactiv:

Principiul care sta la baza folosirii iodului radioactiv in tratamentul cancerului tiroidian este urmatorul: celulele maligne care apar in cancerul tiroidian papilar si in cancerul tiroidian folicular pastreaza capacitatea celulelor tiroidiene normale de a extrage iodul din sange si de a-l concentra intracelular. Dupa ce administram iod radioactiv acesta este captat de celulele tiroidiene (normale sau maligne) care au mai ramas dupa operatie, ducand la distrugerea lor, fara afectarea semnificativa a altor tesuturi. De aceea, spre deosebire de cele mai multe tratamente folosite in diverse cancere, acesta este bine tolerat, iar efectele adverse sunt de obicei usoare si tranzitorii.

Deoarece intrarea iodului in celulele tiroidiene este stimulata de TSH este necesar ca, inainte de a administra iodul radioactiv, valoarea TSH sa fie crescuta (peste 25-30 mcUI/ml) pentru a asigura eficienta tratamentului. Acest nivel al TSH se obtine oprind tratamentul de substitutie cu l-tiroxina pentru 4-6 saptamani. De multe ori, aceasta perioada de cateva saptamani este greu de suportat de pacient din cauza simptomelor determinate de lipsa hormonilor tiroidieni. In aceste cazuri se poate adminsitra TSH sub forma unui medicament (Thyrogen) care va stimula intraraea iodului radioactiv in celule, fara a mai fi nevoie de oprirea tratamentului de substitutie. Daca in cursul urmaririi ulterioare a pacientului se descopera o recidiva a cancerului, tratamentul cu iod radioactiv se poate repeta, avand eficienta de multe ori chiar si in cazul metastazelor.

Precizari importante:

  • doar formele de cancer tiroidian diferentiat (papilar si folicular) se preteaza la acest tratament; alte tipuri de cancer tiroidian (medular, anaplastic, limfom, etc) nu capteaza iodul si nu beneficiaza de administrarea iodului radioactiv;
  • nu toate cazurile de cancer tiroidian diferentiat necesita tratament cu iod radioactiv; daca tumora a fost mica si nu exista suspiciunea extinderii la tesuturile din jur sau la distanta, riscul de recidiva a cancerului dupa operatie este foarte mic si nu justifica folosirea iodului radioactiv.

Tratamentul cu hormoni tiroidieni:

Dupa ce tiroida este indepartata chirurgical pacientul necesita administrarea de hormoni tiroidieni pentru a nu aparea manifestarile de hipotiroidie. Acest lucru este valabil la orice pacient caruia i se scoate tiroida, indiferent de cauza. La pacientii cu cancer tiroidian operat tratamentul cu hormoni tiroidieni mai are un rol important: mentinerea TSH la un nivel usor sub limita inferioara a normalului pentru a scadea riscul de recidiva. Este cunoscut ca TSH-ul stimuleaza celulele tiroidiene (normale sau canceroase) sa se divida, de accea este recomandat ca valoarea acestuia sa fie sub 0.1 mcUI/ml (dar nu nedetectabil!), pentru a nu stimula cresterea unor eventuale celule maligne ramase in organism. Aceasta valoare tinta se obtine administrand l-tiroxina (Euthyrox) in doza ceva mai mare decat in hipotiroidismul de alte cauze. Controale periodice sunt necesar pana se gaseste doza potrivita, care variaza destul de mult de la un pacient la altul. Exceptia de la aceasta regula este administrarea iodului radioactiv, cand nivelul TSH trebuie sa fie crescut pentru a asigura eficienta tratamentului.

Iradierea conventionala si tratamentele cu citostatice:

Sunt utilizate destul de rar in tratarea cancerelor de tiroida. Pot fi indicate atunci cand tumora este neoperabila sau pacientul nu poate tolera interventia chirurgicala. Iradierea conventionala poate fi utila in cazul cancerului tiroidian medular, atunci cand, dupa operatie, mai exista tesut malign la nivel cervical sau mediastinal. De asemenea, in cazurile rare de limfom tiroidian, iradierea este un tratament eficient. Folosirea citostaticelor este arareori necesara, iar raspunsul la aceste tratamente este variabil.

Ordinea tratamentelor in cancerul tiroidian:

  • tratamentul chirurgical este primul folosit in majoritatea cazurilor;
  • dupa operatie, daca este necesar, se administreaza o doza de iod radioactiv pentru a elimina celulele ramase; tratamentul poate fi repetat in functie de rezultatul evaluarilor periodice;
  • cu exceptia perioadelor premergatoare tratamentului cu iod radioactiv se va administra tratament permanent cu hormoni tiroidieni, pentru a mentine TSH la un nivel care sa nu promoveze cresterea celulelor ramase.

Tratament ambulator:

Exista metode de ameliorare a starii de sanatate sau de reducere a efectelor secundare ale terapiei pentru cancerul tiroidian. Pentru unii poate fi suficienta dieta echilibrata, odihna si exercitiile fizice pentru a controla simptomele:

Tratamentul ambulator al constipatiei cuprinde exercitii fizice usoare, hidratarea suficienta, consumul de fructe, legume si alimente care contin fibre. Se va consulta medicul inaintea utilizarii laxativelor. Tratamentul fatigabilitatii presupune odihna in plus. Oboseala poate fi resimtita spre finalul terapiei sau imediat dupa terminarea cesteia.

Tratarea pielii uscate:

  • descoperirea pielii cat mai mult timp posibil;
  • utilizarea apei si sapunului cu prudenta;
  • folosirea unei creme emoliente sau a laptelui de corp zilnic;
  • pielea nu se scarpina.

Tratamentul greturilor si al varsaturilor va cuprinde prevenirea deshidratarii, care se poate manifesta prin xerostomie (senzatia de gura uscata), saliva vascoasa si urina inchisa la culoare. Tratarea diareei cuprinde crutarea stomacului si prevenirea deshidratarii. Se va consulta medicul inaintea utilizarii medicamentelor antidiareice.

In timpul tratamentului pot apare:

  • caderea parului. Daca sunt necesare doze crescute de iod radioactiv poate apare caderea parului, dar moderat, putand trece neobservata de anturaj
  • tulburari de somn, pentru care ar putea fi utile exercitiile fizice usoare, orar regulat de somn si evitarea somnului in timpul zilei
  • prezenta oricarui tip de cancer poate fi stresanta. Ar putea fi de ajutor discutiile cu ceilalti, consilierea de specialitate. Tehnicile de relaxare ca yoga sau exercitiile de vizualizare ar putea fi de asemenea de ajutor in reducerea stresului
  • durerea, care poate sau nu sa fie prezenta. Daca exista durere medicul va poate prescrie medicatie sau pot fi utilizate terapii de reducere a discomfortului, care trebuie insa discutate cu specialistul inainte.

Prognostic

 Majoritatea cazurilor de cancer tiroidian diferentiat (papilar si folicular) beneficiaza de tratament eficient si sunt vindecabile. Totusi, varsta avansata, dimensiunea initiala crescuta a tumorii, extensia bolii la nivel ganglionar sau prezenta metastazelor sunt factori de gravitate care pot afecta supravietuirea.

Cancerul tiroidian medular este mai agresiv decat formele de carcinom diferentiat. Este esential ca intereventia chirurgicala sa fie facuta intr-o faza cat mai precoce, inainte ca tumora sa disemineze. Asa cum am precizat, acest tip de cancer tiroidian nu beneficiaza de tratamentul cu iod radioactiv, iar rapunsul la radioterapia conventionala sau citostatice nu este, de multe ori, eficient.

Cancerul tiroidian anaplastic este o tumora extrem de agresiva, care duce la deces in majoritatea cazurilor in mai putin de un an. Nu exista tratament eficient impotriva acestei forme.

Limfomul tiroidian raspunde de multe ori la iradierea conventionala.

Profilaxie

Cancerul tiroidian nu poate fi prevenit. Majoritatea persoanelor avand cancer tiroidian nu prezentau nici un factor de risc pentru acesta. Testul genetic poate determina riscul crescut pentru cancerul tiroidian medular. Daca testul este pozitiv glanda tiroida poate fi indepartata pentru a preveni aparitia cancerului ulterior in cursul vieti.

Articole Similare:

Ultima actualizare: joi, 14 februarie, 2013, 16:31

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *