Prima Pagina » Corpul Uman » Fiziologie Umana » Caracterele Procesului Epidemiologic cu Helicobacter Pylori

Caracterele Procesului Epidemiologic cu Helicobacter Pylori

Caracterele Procesului Epidemiologic cu Helicobacter PyloriDesi intens studiat, procesul epidemiologic al infectiei cu H. pylori nu este inca pe deplin elucidat. Dificultatile legate de precizarea sa constau in varsta mica la care se face infectarea, simptomatologia necaracteristica, stearsa sau absenta, persistenta permanenta a infectiei cu imposibilitatea stabilirii momentului infectarii etc. Singurele certitudini legate de epidemiologia infectiei cu H. pylori sunt caracterul determinant pe care il au factorii socio-economici, achizitionarea infectiei, de regula, in copilarie si faptul ca principalul rezervor al agentului patogen este omul infectat.

Sursa de infectie:

Principalul rezervor de H. pylori in populatie in reprezinta omul infectat, de obicei asimptomatic. La scurt timp dupa instalare, infectia capata un caracter cronic, indiferent de prezenta sau absenta simptomelor, iar purtatorul devine o sursa permanenta de germeni pe care ii elimina pe cale digestiva.

Alte surse de infectie, inca intens disputate, mai pot fi animalele domestice sau peridomestice (soareci, sobolani, hamsteri etc), incriminate fiind indeosebi pisica si cainele. Aceste observatii se bazeaza pe posibilitatea colonizarii de catre H. pylori a mucoasei digestive a unor animale (soarece, sobolan, hamster, pisica, caine etc) . S-au izolat tulpini native de H. pylori  prezente in tubul digestiv al acestor animale, la nivel de esofag, stomac, intestin subtire, colon si rect, demonstrandu-se totodata si posibilitatea transmiterii infectiei la soareci pe cale oral-orala. Cu toate acestea, rolul animalelor in transmiterea infectiei cu H. pylori se afla inca in stadiul de ipoteza si ramane sa fie precizat, neexistind dovezi clare in acest sens.

Calea de transmitere:

Ca si alte bacterii Gram, H. pylori poseda o buna rezistenta in mediul extern. Astfel, formele spiralate pot rezista circa 16 ore in apa (chiar mai mult daca temperatura este scazuta), de unde a si fost izolata in unele cazuri. Din ce in ce mai multe date sunt disponibile despre formele cocoide ale bacteriei. Acestea par a fi forme „de rezistenta” pe care H. pylori le ia in conditii neprielnice, si unele cercetari indica faptul ca aceste forme pot persista in apa un timp foarte indelungat. Apare probabil faptul ca transmiterea hidrica reprezinta principalul mod de transmitere a infectiei, cu atat mai mult cu cat este demonstrat ca formele cocoide pastreaza toate proprietatile care ii permit bacteriei sa colonizeze mucoasa gastrica si sa determine leziuni histologice active. Desi transmiterea hidrica este incriminata mai ales in cazul tarilor in curs de dezvoltare, ea poate juca un rol important, chiar predominant, si in tarile dezvoltate (de exemplu, Japonia), unde se coreleaza mai ales cu consumul apei din fantana.

Prezenta H. pylori a fost demonstrata in placa dentara, ceea ce a dus la presupunerea ca poate fi transmisa pe cale oral-orala. Aceasta ipoteza este sustinuta de rolul amplificator pe care in are prezenta unui copil mic in familie asupra transmisiei H. pylori, stiut fiind ca regurgitatiile ofera bacteriei posibilitatea de a atinge si coloniza mucoasa bucala. Studiile pe soareci si caini au aratat ca transmiterea oral-orala intre animale care locuiesc in acelasi habitat este nu numai posibila, ci chiar mai probabila decat transmiterea fecal-orala. Apare astfel ca evidenta posibilitatea acestui tip de transmitere, insa aceasta este limitata numai la cazurile in care sunt prezenti copii mici si/sau exista conditii improprii de locuit (aglomeratie). Este presupusa aceasta limitare deoarece nu s-a evidentiat o corelatie a ratei infectiei la sotii care nu au copii, si nici nu s-a evidentiat un risc crescut pentru cei care lucreaza in medicina dentara. Impotriva unei cai de transmitere oral-orala pledeaza si faptul ca nu s-a inregistrat o corelatie pozitiva intre infectia cu H. pylori si alte infectii cunoscute ca fiind transmise pe aceasta cale.

O alta posibilitate de infectie mult discutata si controversata este transmiterea iatrogena. Desi aceasta teorie a fost confirmata de unele studii, nu a fost identificata calea propriu-zisa de transmitere, fiind suspectate caile fecal-orala sau gastric-orala (prin intermediul echipamentelor medicale).

In concluzie, desi  nu a fost identificat un mod exact de transmitere care sa fie aplicabil tuturor cazurilor de infectie cu H. pylori, este clar stabilit ca aceasta se face pe cale enterala. Foarte probabil, mecanismele transmiterii variaza de la caz la caz, in functie de numerosi factori, in principal legati de igiena casnica si personala.

Factorii dinamizatori-favorizanti:

Infectia cu H. pylori este cel mai tipic exemplu de infectie achizitionata in copilarie, astfel incat factorii care actioneaza in aceasta perioada sunt de cea mai mare importanta .

In regiunile cu o prevalenta mare a infectiei, factorul cel mai strans legat de aceasta este varsta. In cadrul aceleasi populatii, prevalenta infectiei prezinta largi variatii, avand un trend ascendent odata cu inaintarea in varsta.

Rata de achizitie este determinata in principal de factorii care reflecta statusul socioeconomic individual. In acest context, zona geografica devine un important factor de predictie, datorita diferentelor majore existente din acest punct de vedere intre diverse teritorii.

Principalii factori dinamizatori-favorizanti pot fi sintetizati dupa cum urmeaza:

  1. Varsta;
  2. Statusul socioeconomic scazut;
  3. Locuinte aglomerate;
  4. Familia cu multi copii;
  5. Prezenta unui sugar in familie;
  6. Domiciliul intr-o tara in curs de dezvoltare;
  7. Deficiente ale igienei personale, casnice, alimentare sau comunitare – indeosebi sursele necorespunzatoare de apa potabila;
  8. Expunerea profesionala la continutul gastric al indivizilor infectati (medici gastroenterologi, asistente medicale).

Unele studii au incercat sa demonstreze rolul factorilor genetici in evolutia infectiei cu H. pylori. Rezultatele au aratat ca patrimoniul genetic este important indeosebi pentru modul in care gazda va raspunde la agresiunea bacteriana si tipul de leziuni produse in evolutie, in timp ce achizitia infectiei este determinata in principal de factorii de mediu.

Transmiterea infectiei nu au fost influentata in nici un studiu de sexul sau rasa participantilor, iar la adulti nici de consumul izolat de alcool sau de tutun, traiul intr-o comunitate inchisa sau conditiile actuale de viata .

Articole Similare:

Ultima actualizare: luni, 12 noiembrie, 2012, 15:02

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *