Prima Pagina » Sanatate A-Z » Farmacologie » Chimioterapia Activa in Tuberculoza

Chimioterapia Activa in Tuberculoza

Baze microbiologice si patologice

Micobacteriile sunt caracterizate prin prezenta lipidelor la suprafata celulei bacteriene, caic le confera in laborator proprietati de acido-rezistenta. In genul Mycobacterium exista mai mult de 30 de germeni, dar foarte multi dintre ei sunt nepatogeni pentru om. M. tuberculosis si M. bovis produc tuberculoza, M. leprae produce lepra, M. avium si alte micobacterii atipice produc boli mai rare la om.

Tuberculoza, apare prin infectia cu M. tuberculosis, care se transmite prin contact direct pe cale respiratorie. Bacilii patrund in plaman sub forma de picaturi aerosolizate, apoi sunt ingerati de macrofage si transportati la ganglionii limfatici regionali (aici, raspandirea este oprita). De asemenea, bacilii pot trece in sange, iar prin intermediul sistemului circulator disemineaza.

Indiferent de locul in care se gasesc bacilii tuberculosi (plamani, ganglioni limfatici, focare diseminate), leziunile se vindeca prin interventia monocitelor care se transforma in macrofage si se organizeaza in granuloame. Microorganismele pot supravietui in interiorul macrofagelor, dar nu se mai raspandesc, insa pot fi reactivate.

Dupa prima infectie, bacilii se inmultesc in interiorul celulei timp de 2-8 saptamani, iar or­ganismul gazda dezvolta hipersensibilitate, (mediata celular), care poate fi evidentiata prin testul de reactivitate cutanata la derivatii proteici purificati ai tuberculinei (reprezinta un ames­tec brut de antigene).

Tuberculoza poate fi clasificata in:

  • TBC primara – infectie de obicei asimptomatica, ce poate evolua ca o pneumonie nespecifica in regiunile pulmonare inferioare sau mijlocii, insotita de limfadenopatie hilara; poate evolua direct spre boala clinica.
  • TBC reactivata – boala cronica, cu simptome constitutionale ca: pierdere in greutate, transpiratii nocturne, febra.
  • TBC pulmonara – boala cu debut insidios, in care incepe afectarea segmentului apical posterior al lobilor superiori si segmentele superioare ale lobilor pulmonari inferiori. Semnele clinice sunt: tuse cu expectoratie redusa, nepurulenta, hemoptizie.
  • TBC extrapulmonara – consta in extinderea infectiei la nivelul altor organe: genitourinar, ocular, meningeal, gastrointestinal, cutanat (lupus vulgaris) etc.

Baze farmacologice

Definitie:

Medicamentele antituberculoase sunt substante naturale, de semisinteza sau, de sinteza active in infectiile pulmonare si extrapulmonare produse de micobacterii.

Clasificare:

Dupa utilizarea in terapie, chimioterapicele antituberculoasele se clasifica in:

a)      Chimioterapice antituberculoase majore, deprima alegere: izoniazida, rifampicina, etambutol, pirazinamida, streptomicina;

b)       Chimioterapice antituberculoase minore, de a doua alegere (de rezerva): etionamida, protionamida, acid aminosalicilic, cicloserina, capreomicina, kanamicina, amikacina, ansamicina, ofloxacina, ciprofloxacina.

Mecanisme de actiune:

Mecanismele de actiune specifice diferitelor grupe de medicamente antituberculoase, sunt:

  • Inhibitia sintezei acizilor grasi (acizi cu numar mare de atomi de carbon), care sunt precursori ai acidului micolic, constituent major al peretelui bacterian: izoniazida.
  • Inhibarea sintezei proteice prin:
  1. complexarea ARN polimerazei (prin legarea de subunitatea β), cu scaderea formarii ARN: rifampicina.
  2. inhibarea sintezei proteice ribozomale prin fixarea pe subunitatea ribozomala 30S: streptomicina, kanamicina, amikacina.
  • Inhibitia sintezei peretelui bacterian: cicloserina.
  • Inhibitia ADN girazei bacteriene: ofloxacina, ciprofloxacina.
  • Impiedicarea sintezei acidului folie prin antagonism competitiv cu acidul p-amino-benzoic: acid aminosalicilic.

Baze farmacoterapice

Tratamentul tuberculozei este reglementat prin Programul national antituberculos, care prevede o serie de masuri menite sa diminue frecventa bolii: medicatie si servicii medicale ga­tuite, continuarea activitatii profesionale in cazul formelor necontagioase de boala (sub frag­ment antituberculos), reintegrarea socio-profesionala a bolnavului cand numai este contagios, etc.

Reguli privind chimioterapia antituberculoasa:

  • Se aplica intotdeauna polichimioterapie, sub supraveghere stricta medicala, care are drept scop:
  1. eradicarea infectiei prin actiune bactericida (efect asupra micobacteriilor aflate in diviziune activa), sau bacteriostatica (efect asupra micobacteriilor semidormante, care nu sunt in diviziune).
  2. eradicarea mutantilor rezistenti.
  • Se tine cont de tipul populatiei micobacteriene pe care actioneaza chimioterapicele antituberculoase, astfel:
  1. CT active pe populatii mari de bacili tuberculosi, aflate in multiplicare rapida (fia nivelul cavernelor, in mediu neutru): izoniazida, rifampicina, streptomicina, etambutol, acid aminosalicilic.
  2. CT active pe populatii mici de bacili tuberculosi, care se multiplica lent (in macrofage, in mediu acid): pirazinamida, izoniazida, rifampicina.
  3. CT active pe bacili care se multiplica lent in leziuni cazeoase: rifampicina
  4. CT active asupra mutantilor rezistenti: asocierea izoniazida-rifampicina.
  • Medicatia de prima alegere o constituie antituberculoasele majore.
  • Durata tratamentului este in general 6-8 luni, iar schemele de tratament sunt diferite;
  1. tratament continuu, 6 zile/saptamana (6/7) sau 7 zile/saptamana (7/7), in primele 2 luni
  2. tratament intermitent, 3 zile /saptamana (3/7), in urmatoarele luni.
  • Monitorizarea tratamentului se face pe baza examenului bacteriologici
  • Schemele de tratament cuprinse in Programul national antituberculos (Ordinul Ministerului Sanatatii nr. 733/1997), sunt:

a)  Regim de tratament antituberculos I, aplicat in caz de tuberculoza pulmonara si extrapulmonara, tuberculoza contagioasa (durata tratamentului este 6-7 luni):

  • primele 2-3 luni, se face tratament continuu 6 zile/saptamana (6/7) sau 7 zile/saptamana (7/7) cu: izoniazida + rifampicina + pirazinamida + streptomicina
  • urmatoarele 4 luni (sau 6 luni), se face tratament intermitent, 3 zile/saptamana (3/7), cu asocierea izoniazida + rifampicina.

b)  Regim de tratament antituberculos II, aplicat in forme usoare de tuberculoza pul­monara si extrapulmonara (durata tratamentului este mai scurta, 4-6 luni):

  • primele 2 luni, tratamentul este continuu, 6 zile/saptamana (6/7) sau 7 zile/ sap­tamana (7/7), eu asocierea izoniazida + rifampicina + pirazinamida;
  • urmatoarele 2-4 luni se aplica schema 3/7, cu asocierea izoniazida + rifampicina.

c)  Retratament – aplicat in caz de recaderi sau esec al chimioterapiei initiale (are durata 8 luni):

  • primele 2 luni, se asociaza 5 chimioterapice antituberculoase: izoniazida + rifampicina + pirazinamida + streptomicina + etambutol;
  • luna a 3 a, se asociaza 4 chimioterapice antituberculoase: izoniazida + rifampicina + pirazinamida + etambutol;
  • urmatoarele 5 luni se asociaza 3 chimioterapice antituberculoase: izoniazida + rifampicina + etambutol.

Pentru micobacteriile rezistente la care primul retratament nu are efect, se adauga antituberculoase minore.

Profilaxia tuberculozei active se face in cazurile:

  • pozitivarea testului la tuberculina;
  • la persoane aflate in contact cu bolnavi suferind de tuberculoza activa;
  • bolnavi cu tuberculoza veche si risc de reactivare ca urmare a unui tratament imunodepresiv, antineoplazic, interventii chirurgicale.

Articole Similare:

Ultima actualizare: vineri, 12 aprilie, 2013, 12:32 Afisari: 23

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *