Prima Pagina » Sanatate A-Z » Chirurgie Generala » Chisturile Esofagiene

Chisturile Esofagiene

Chist Esofagian

Sunt considerate a doua tumora benigna ca frecventa a esofagului, dupa leiomiom. Sunt frecvente la copii, iar la adulti afecteaza sexul masculin in proportie de 6-3 ori mai mare fata de sexul feminin. Pot fi congenitale sau chisturi de retentie ale glandelor esofagiene.

Patogenie

Se considera ca majoritatea chisturilor congenitale sau de duplicare a esofagului iau nastere datorita unor deficiente de coalescenta si erori de vacuolizare ale intestinului primitiv sau prin erori de separare a mugurelui traheo-bronsic de intestinul primitiv. Lewis considera ca ar reprezenta diverticului mici ai intestinului primitiv ce apar de timpuriu in viata intrauterina, in care nodulii epiteliali sufera o tansfomare chistica.

Olenik sustine ca chisturile esofagiene isi au originea in mugurele pulmonar; celulele din aceasta zona vor deveni parti constituente ale diverselor segmente pulmonare si intestinale, o parte dintre acestea, care patrund in tesutul mezenchimal, sunt destinate a deveni fibre musculare a esofagului, iar chisturile se dezvolta in aceasta zona.

Chisturile de retentie apar ca urmare a obstructiei glandelor mucoase esofagiene adulte; au dimensiuni reduse 2-3 cm.

Anatomie patologica

Chisturile sunt de obicei rotunde, cu sediul intramural, iar fibrele musculare care trec peste acestea sunt subtiri. Raporturile cu peretele esofagului este lax, ceea ce permite separarea cu usurinta fara a se deschide mucoasa. Cand acestea devin mari isi pierd legatura cu peretele esofagian. Continutul este clar, mucoid sau brun. Daca in structura lor se gaseste mucoasa gastrica, secretia acida este pezenta deteminand ulceratii urmate de hemoragii. Cand chistul este mare pot apare fenomene de compresiune pe organele din jur, in special pe trahee sau bronsiile principale determinand fenomene de detresa respiratorie acuta.

Simptome

La adult majoritatea chistuilor sunt asimptomatice. Odata cu cresterea in dimensiuni determina fenomene esofagiene obstructive ca umare a diminuarii lumenului conductului sau compresiunii pe trahee sau bronsii. Tabloul clinic este constituit din disfagie, regugitatii, varsaturi, anorexie si slabire in greutate, iar fenomenele respiratorii apar sub forma de dispnee, tuse, wheezing, fenomene care faciliteaza infectiile respiratoii. Durerile sunt prezente si se datoresc hemoragiilor intrachistice. La copil, fenomenele respiratorii sunt dominante.

Diagnostic 

Chisturile mari, localizate pe esofagul cervical pot fi uneori palpabile. Diagnosticul depinde de constatarile radiologice si endoscopice. Mai mult de 60% sunt prezente in primul an de viata, la copil prezentand fenomene respiratorii sau sindrom esofagian. Topografic, la copil, localizarea este mai frecventa pe esofagul superior, in timp ce la adult este pe cel inferior. Radiologic se constata o masa extramucoasa cu imagine lacunara, care poate comunica cu lumenul esofagian. Endoscopia si CT stabilesc forma, marimea si localizarea chisturilor precum si relatiile cu structurile invecinate.

Tratament 

Datorita pericolului de hemoragie, ulceratie sau supuratie, interventia chirurgicala se impune. Rezectia formatiunii, pe cale clasica sau minim-invaziva, este metoda de electie, cu rezultate favorabile in majoritatea cazurilor.

Rezectia endoscopica este posibila pentru chisturile submucoase care se pot separa usor de esofag. In caz de aderente se va efectua „smulgerea” epiteliului chistic pentru a preveni recidiva.

Marsupializaea chistului cu drenaj intern si cauterizarea mucoasei este rar folosita.

Articole Similare:

Ultima actualizare: joi, 28 martie, 2013, 10:37 Afisari: 49

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *