Prima Pagina » Corpul Uman » Fiziologie Umana » Ciclul Cardiac

Ciclul Cardiac

Ciclul cardiac (revolutia cardiaca)

Activitatea de pompa a inimii consta dintr-o succesiune alternativa de contractii (sistole) si de relaxari (diastole). Aceasta functie se desfasoara ciclic; ansamblul format dintr-o sistola si diastola ce ii urmeaza reprezinta ciclul cardiac sau revolutia cardiaca. In cursul fiecarui ciclu cardiac, atriile si ventriculele se contracta asincron. Mai intai se contracta cele doua atrii, in timp de ventriculele sunt in diastola. Apoi se contracta cele doua ventricule, iar atriile se relaxeaza si asa mai departe. In timpul sistolei creste presiunea in cavitatile aflate in contractie, determinand scurgerea sangelui de la presiune mare la presiune mica. Prezenta valvuleleor atrioventriculare si a valvulelor semilunare asigura, de asemenea, sensul de curgere a sangelui.

Pentru un ritm cardiac de 75 de contractii pe minut, durata unui ciclu cardiac este de 0,8 s. Timpul in care atat atriile cat si ventriculele sunt relaxate reprezinta diastola generala a inimii (0,4 s).

Sistola atriala

Sistola atriala reprezinta inceputul ciclului cardiac. Contractia celor doua atrii are loc la sfarsitul diastolei generale a inimii si dureaza 0,1 s. In timpul sistolei atriale, este completata umplerea cu sange a ventriculelor. Intoarcerea sangelui spre vene este blocata partial prin contractiile inelare ale orificiilor de varsare a venelor mari in atrii. Dupa sistola, atriile intra in diastola, care dureaza 0,7 s.

Sistola ventriculara

Sistola ventriculara are loc la inceputul diastolei atriale si dureaza 0,3 s. Presiunea sangelui din ventricule creste si determina inchiderea valvulelor atrioventriculare, care nu se pot rasfrange peste atrii datorita fixarii lor prin cordajele tendinoase de muschii papilari. Singura cale de iesire ramane orificiul aortei si cel al arterei pulmonare pe care presiunea sangelui din ventricule, le deschide. Inchiderea valvulelor atriventriculare precede cu 0,05 s deschiderea valvulelor semilunare aortice si pulmonare. In acest interval scurt, ventriculii sunt cavitati inchise pline cu sange si contractia peretelui ventricular nu duce la scurtarea fibrelor musculare (deoarece sangele este incompresibil) ci numai la cresterea rapida a presiunii. Aceasta faza se numeste faza de contractie izometrica.

Cand presiunea din interiorul ventriculelor depaseste valoarea presiunii diastolice din artere, valvulele semilunare sunt deschise iar sangele este expulzat cu viteza in aorta si pulmonara.

Deschiderea valvulelor semilunare marcheaza inceputul celei de-a doua faze a sistolei ventriculare numita faza de contractie izotonica care dureaza 0,25 s. In aceasta faza fibrele miocardului ventricular se scurteaza progresiv, mentinand tot timpul o presiune relativ constanta, care asigura expulzia sangelui.

Diastola ventriculara

La sfarsitul fazei de contractie izotonica peretele ventricular incepe sa se relaxeze. Presiunea din interiorul ventriculelor scade, fapt ce permite inchiderea valvulelor semilunare. Momentul inchiderii valvulelor semilunare marcheaza inceputul diastolei ventriculare. In continuare, presiunea din ventricule, continua sa scada spre valori inferioare celei din interiorul atriilor (sub 1-3 mm Hg) si in consecinta valvulele atrioventriculare se deschid iar sangele se scurge umpland ventriculele. Intre inchiderea valvulelor semilunare si deschiderea celor atrioventriculare exista un decalaj de 0,08 s ce reprezinta faza de relaxare izometrica. Ea este urmata de faza de relaxare izotonica (0,42 s). Spre sfarsitul diastolei ventriculare se produce sistola atriala a ciclului cardiac urmator. Din cele 0,5 s ale diastolei ventriculare primele 0,4 coincid cu diastola generala a inimii.

Volumul sistolic

 Lucrul mecanic al inimii este foarte mare. Cu fiecare sistola ventriculara inima expulzeaza in medie 70 ml sange, cantitate denumia volum sistolic. Volumul sistolic depinde si de pozitia corpului. In clinostatism valorile sunt mai mari deoarece intoarcerea venoasa este facilitata; ca urmare volumul sistolic creste, in timp ce frecventa cardiaca scade, iar debitul cardiac este mentinut constant.

Capacitatea unui ventricul in ultima faza a diastolei se numeste volum telediastolic si are valoare de cca. 160 ml. La sfarsitul sistolei obisnuite, in repaus dupa expulzarea volumului de sange sistolic, in ventricul ramane o cantitate de cca. 100 ml sange, ce reprezinta volumul telesistolic.

Daca inima este in efort volumul telediastolic este acelasi, iar volumul sistolic creste. Volumul sistolic se mareste prin mobilizarea fortei de rezerva sistolica realizata de activitatea simpaticului. Cresterea fortei de contractie si indirect a volumuli sistolic este realizata de hipertrofia miocardului la sportivi cu cresterea fortei de contractie.

Debitul cardiac

Debitul cardiac (minut-volumul inimii) reprezinta cantitatea de sange expulzata de inima in timp de un minut. Se calculeaza inmultind volumul sistolic cu frecventa cardiaca (cca. 5 l/min. In repaus si 35-40 l/min. in efortirile mari).

Articole Similare:

Ultima actualizare: joi, 10 noiembrie, 2011, 12:56

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *