Prima Pagina » Corpul Uman » Fiziologie Umana » Circulatia capilara

Circulatia capilara

Capilarele sunt ramificatiile cele mai fine ale arborelui vascular. Desi in capilare se afla doar 5% din volumul sangvin, rolul lor este deosebit de important deoarece acesta reprezinta sangele care participa direct la schimburile nutritive cu tesuturile. Capilarele reprezinta un segment arterial ce se desprinde dintr-o metaarteriola si un segment venos ce se continua cu o venula. La capatul arteriolar al capilarului exista un sfincter precapilar, ce regleaza patrunderea sangelui in capilar.

Lungimea medie a capilarului este de 0,5 mm. Numarul capilarelor este foarte mare; un mm3 de tesut muscular contine 1.000 de capilare iar la muschii antrenati ajunge la 3.000; suprafata totala de schimb a capilarelor cu tesuturile este de 6.500 m2. Grosimea peretelui capilar in medie este de un micron.

Proprietatile capilarelor sunt doua: permeabilitatea si motricitatea.

Permeabilitatea capilara asigura trecerea bidirectionala, intre sange si tesuturi a substantelor dizolvate; apa si substantele cu molecula mica dizolvate in plasma trec in tesuturi, iar dinspre tesuturi difuzeaza reziduurile metabolice. Toate componentele sangelui filtreaza la nivelul capilarelor, cu exceptia elementelor figurate si a proteinelor plasmei. In conditii speciale, in inflamatii, peretele capilar este traversat de catre leucocite.

Motricitatea capilara permite schimbarea lumenului capilarului in functie de activitatea metabolica tisulara. In mod normal numai o parte din numarul capilarelor sunt deschise (cu sfincterul precapilar relaxat), restul sunt colabate (turtite).

Viteza circulatiei capilare este de 0,5 mm/s, de o mie de ori mai redusa ca in aorta. Prin aceasta este favorizat schimbul de substante. Presiunea sangelui in capilare este, de asemenea, scazuta si variaza de la 35 mm Hg la capatul arteriolar, la 12 mm Hg la capatul venos al capilarului. Sensul deplasarii apei si substantelor dizolvate depinde de diferenta dintre presiunea hidrostatica si presiunea coloidosmotica din capilare. La capatul arteriolar al capilarului presiunea hidrostatica depaseste presiunea coloidosmotica (care are valoare constanta de 25 mm Hg). Din aceasta cauza are loc filtrarea apei si a substantelor nutritive spre tesuturi. La capatul venos al capilarului presiunea coloidosmotica depaseste presiunea hidrostatica si apa se reintoarce in capilar, antrenand cu ea toti produsii de catabolism celular.

Reglarea circulatiei capilare se face prin mecanisme generale si locale. Mecanismele locale sunt predominant umorale, iar mecanismele generale sunt predominant nervoase. Intensitatea circulatiei capilare este proportionala cu gradul de activitate a organelor si tesuturilor. Nu toate capilarele existente intr-un tesut sunt deschise in acelasi timp. In functie de intensitatea proceselor metabolice se deschide un numar mai mare sau mai mic de capilare.

Mecanismul cel mai important este cel umoral, chimic. Astfel hipoxia, acumularea de CO2 si scaderea pH-ului sangvin din organele active, produc o capilaro-dilatatie locala (acelasi efect are acetilcolina si histamina). Deosebit de important, este faptul ca factorii umorai de mai sus, produc tahicardie si vasoconstrictie in restul organismului, prin intermediul centrilor cardiovasomotori simpatici, asigurand astfel presiunea si debitul sangvin necesar continuarii activitatii organelor respective. Unii hormoni ca angiotensina, serotonina, adrenalina si noradrenalina produc capilaro-constrictie.

Articole Similare:

Ultima actualizare: vineri, 12 aprilie, 2013, 15:34 Afisari: 284

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *