Prima Pagina » Corpul Uman » Fiziologie Umana » Circulatia venoasa

Circulatia venoasa

Venele sunt vasele prin care sangele se intoarce la inima. Numarul venelor fiind mai mare decat cel al arterelor contin o cantitate de trei ori mai mare de sange decat cea existenta in artere. Proprietatile venelor sunt extensibilitatea si motricitatea.

Extensibilitatea venoasa permite ca venele sa fie adevarate rezerve de sange, fiind considerate vasele capacitatii. Venele pot cuprinde volume variate de sange fara ca presiunea venoasa sa varieze. Aceasta proprietate este foarte evidenta in anumite teritorii (splina, ficat, tesut subcutanat) si reprezinta substratul anatomic al functiei de organe de depozit a sangelui.

Motricitatea venoasa este proprietatea venelor de a-si schimba calibrul si de a rezista in fata unor presiuni hidrostatice mari. Mobilizarea sangelui stagnant din organele de rezerva se realizeaza prin contractia venulelor din aceste organe, in caz de efort fizic, cand este nevoie de mai mult sange circulant care sa asigure transportul oxigenului si al substantelor nutritive spre muschii in activitate.

Presiunea sangelui din vene este foarte redusa si scade de la capatul venos al capilarului (12 mm Hg) spre atriul drept, unde presiunea este egala cu 0 sau chiar -1 mm Hg. La om, in pozitie ortostatica, presiunea in venele membrelor inferioare poate creste foarte mult (50-90 mm Hg).

Viteza sangelui creste dinspre venele mici (cu suprafata totala de sectiune mai mare decat a venelor cave) spre atriul drept. In venele mici viteza este de 1 mm/s si la varsarea venelor cave este de 200 mm/s.

Factorii circulatiei venoase:

Intoarcerea sangelui la inima este determinata de urmatorii factori:

  • Forta de contractie a inimii este principala cauza a intregii circulatii a sangelui. Desi ea scade foarte mult la trecerea prin arteriole si capilare, mai ramane o forta reziduala suficienta sa impinga sangele venos inapoi spre inima.
  • Aspiratia cardiaca. Cordul exercita atat o aspiratie sistolica, in timpul fazei de expulzie ventriculara, cand planseul atrioventricular coboara si  volumul atriilor se mareste, cat si o aspiratie diastolica (scaderea brusca de presiune la nivelul atriilor in momentul deschiderii valvulelor  atrioventriculare).
  • Aspiratia toracica. Intre cele doua foite pleurale exista tot timpul o presiune mai joasa decat presiunea atmosferica cu 2 mm Hg in expiratie si cu 6 mm Hg in inspiratie. Aceasta depresiune se transmite si venelor mari si atriului drept care sunt destinse mai ales in inspiratie si astfel presiunea sangelui din interiorul lor scade. Manevra Valsalva (expiratie fortata cu glota inchisa) produce efecte inverse, transformand presiunea intratoracica din negativa in pozitiva si ingreuneaza mult circulatia de intoarcere avand ca efect scaderea volumului sistolic si cresterea presiunii venoase periferice.
  • Presa abdominala. In cavitatea abdominala este o presiune pozitiva care se exercita si asupra venelor de la acest nivel. In inspiratie diafragma coboara si determina cresterea presiunii abdominale. Sangele se va deplasa spre torace unde presiunea venoasa este mai joasa.
  • Gravitatia favorizeaza intoarcerea sangelui din teritoriile situate deasupra atriului drept, dar impiedica revenirea sangelui din teritoriile aflate dedesubt. De aceea statul in picioare este daunator pentru circulatia de intoarcere, presiunea din venele membrelor inferioare creste mult si solicita peretii venelor care pot ceda, venele se dilata si apar varicele. Daca individul sta culcat, sangele circula la fel de usor atat in venele capului cat si in cele ale membrelor inferioare.
  • Valvulele venoase contribuie la orientarea scurgerii sangelui de la periferie spre centru.
  • Contractiile ritmice ale muschilor scheletici exercita un adevarat masaj asupra venelor profunde, favorizand intoarcerea venoasa.
  • Activitatea pulsatila a arterei vecine cu vena are un efect similar.

In timpul efectuarii eforturilor sportive unii dintre acesti factori nu mai actioneaza sau chiar impiedica circulatia de intoarcere. A. Demeter explica aparitia starilor de rau in aceste cazuri. Astfel, in timpul eforturilor izometrice intense si prelungite se produce o presiune intracraniana si intratoracica crescuta ce micsoreaza circulatia de intoarcere ceea ce determina scaderea debitului cardiac si prabusirea tensiunii arteriale. In continuare, inima trimite o cantitate mai mica de sange catre encefal si cu o presiune mica.

Ca rezultat apar fenomene de ameteala si chiar lipotimie (reducerea debitului sangvin cerebral) si hemoragii nazale (epistaxis) din cauza cresterii bruste a presiunii venoase la nivelul capului si gatului. O situatie asemanatoare se realizeaza in socul de gravitatie cand se intrerupe brusc un efort dinamic maximal si ca urmare a suprimarii contractilor si relaxarilor musculaturii membrelor inferioare nu mai este facilitata circulatia venoasa; membrele inferioare devin adevarati bureti plini cu sange, scade debitul cardiac, iar irigatia encefalului este diminuata. Din aceasta cauza, dupa terminarea probei se recomanda deplasarea usoara in teren sau adoptarea pozitiei clinostatice.

Articole Similare:

Indicii:
Ultima actualizare: joi, 10 noiembrie, 2011, 13:34 Afisari: 178

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>