Prima Pagina » Sanatate A-Z » Fiziokinetoterapie » Climatologia

Climatologia

Climatologia

Clima sau climat inseamna totalitatea factorilor atmosferici, cosmici si telurici, caracteristici pentru un anumit loc geografic.

Reiese deci ca notiunea de climat include urmatorii factori:

  • atmosferici – acestia se refera la temperatura aerului, presiunea aerului, umiditatea aerului, compozitia aerului, curentii de aer;
  • cosmici – care cuprind radiatiile solare, radiatiile cosmice;
  • telurici sau terestri – care, la randul lor, se grupeaza in factori geografici, care se refera la latitudine, altitudine, relief, vegetatie, apa; factori geologici care au in vedere natura rocilor din zona respectiva, apelor subterane, izvoarelor etc.; factori geofizici – care au in vedere radioactivitatea magnetismului terestru.

Mediul inconjurator are o influenta considerabila asupra omului si asupra starii sale de sanatate – psihica si somatica. In mediul ambiant, omul isi desfasoara viata sa, care capata amprenta acestui mediu. Din aceasta cauza, bioclimatologia studiaza tocmai aceste influente ale factorilor climaterici asupra organismului – influente care pot fi favorabile sau nocive.

Climatoterapia inseamna “terapia prin climat”. Cu alte cuvinte, pentru anumite stari de boala se indica anumite regiuni sau zone climaterice, devenite in timp, prin grija si sarguinta omului, statiuni climaterice. Pentru a intelege mai bine efectele climatoterapiei, sa trecem in revista caracteristicile factorilor ce alcatuiesc climatul.

Structura atmosferei

Atmosfera este formata din urmatoarele zone:

a) Troposfera – de 17 – 18 km grosime la ecuator si de 7 – 8 km la poli – este prima patura de aer deasupra pamantului.

b) Stratosfera se afla intre 10 si 90 km deasupra pamantului.

c) Ionosfera se afla peste 90 km.

La 20 – 30 km exista un strat de ozon subtire, care absoarbe radiatiile solare sub 300 microni lungime de unda.

Compozitia aerului

Atmosfera este compusa din mai multe elemente: azot 78%, oxigen 21%, CO2, ozon, gaze nobile (Re, Ra, He etc.), apa, NH3, iod, CI, Na, in cantitati foarte mici. Retinem elementul dominant in compozitia atmosferei: azotul.

In zona marilor orase, atmosfera mai contine si o serie de gaze toxice ca: oxid de carbon, clor, bioxid de sulf etc., ceea ce face ca astazi sa se vorbeasca atat de mult despre poluarea aerului si influenta sa nociva asupra starii de sanatate a omului.

Temperatura aerului

 Nu se poate intelege notiunea de climat fara cea de temperatura. Pentru marele public, climatul si temperatura sunt notiuni care aproape se confunda. Din cauza aceasta consideram ca temperatura este poate cel mai important element ce caracterizeaza un climat si este rezultatul a doi factori, si anume:

a) un factor direct, dat de radiatiile solare care incalzesc atmosfera;

b) un factor indirect, reprezentat de cedarea caldurii de catre sol si ape.

Stim ca temperatura este variabila, depinzand, in primul rand, de pozitia, inclinatia, distanta globului pamantesc fata de soare. Astfel se constituie anotimpurile si zilele. Si daca mai adaugam si latitudinea, adica distanta fata de ecuator, sau altitudinea fata de nivelul marii, intelegem mai usor variabilitatea temperaturii si obligatia organismului la adaptare.

Organismul uman fiind homeoterm, inseamna ca are aceasta posibilitate fiziologica, sistemul sau de termoreglare permitand viata atat la ecuator, la cele 45 – 50°, cat si in tinuturile polare, la -50°. Uneori, insa organismul nu reuseste aceasta adaptare la limitele maxime ale temperaturii atmosferice si atunci apare starea denumita insolatie sau soc caloric – daca temperatura a fost prea ridicata – sau degeratura locala sau generala (inghet) – daca temperatura a fost prea joasa.

Presiunea atmosferica

Este presiunea (forta) exercitata asupra solului de catre masa de aer. La suprafata marii este egala cu 760 mm Hg, aceasta constituind presiunea-etalon. La altitudini ridicate, presiunea scade. De exemplu, la 1 000 m presiunea scade pana la 670 mm Hg. Aviatorii pot suporta, prin antrenament, o astfel de presiune, uneori foarte scazuta, dupa cum scafandrii pot suporta o presiune mult crescuta peste limita normala (etalon).

Organele cavitare (cordul, abdomenul, vasele de sange) sunt obligate sa suporte cel mai mult aceste variatii de presiune.

Umiditatea atmosferei

Este determinata de prezenta vaporilor de apa. Din acest punct de vedere putem deosebi:

  • aer uscat, cu 55 – 75% apa;
  • aer umed mediu, cu 75 – 90% apa;
  • aer umed, cu peste 90% apa.

Umiditatea exprimata in g/m se cheama absoluta, iar cea exprimata in procente se numeste umiditate relativa. Umiditatea influenteaza termoreglarea. Aerul uscat permite transpiratia, deci evaporarea, in schimb are o actiune oarecum iritativa bronhica. Invers, aerul umed, care da o senzatie “sufocanta” prin impiedicarea evaporarii, favorizeaza expectoratia si poate seda.

Aerul cald si umed “moleseste”, scade forta musculara; aerul uscat si rece este cel “sanatos”, cum se zice in popor, fiind un bun tonifiant si asigurand calirea organismului. In schimb, aerul umed si rece favorizeaza boli afrigore: pneumonii, nefropatii, reumatisme, cataruri diferite etc.

Miscarea aerului

Este mobilizarea aerului pe suprafata pamantului sau a marilor si oceanelor. Cureatii de aer iau nastere prin diferenta de presiune constituita intre doua zone mai apropiate sau mai distantate. Viteza de deplasare a maselor de aer da si caracterul acestor curenti, care poate fi de 0,5 m/sec, in cazul adierilor, pana la 40 – 50 m/sec, (adica 150 kg/ora), in cazul teribilelor uragane (asa se numesc in zona Americii – Marea Caraibilor) sau cicloanelor (in Oceanul Indian) si taifunelor (in Pacific si extremul Orient – Japonia).

Se stie ca aceste dezlantuiri ale naturii produc adevarate calamitati, maturand din calea lor corabii, sate si orase si facand victime omenesti. Vantul influenteaza procesul de termoreglare, avand un efect calmant sau excitant, in functie de viteza sa.

Factorii cosmici

Radiatiile solare si cosmice alcatuiesc factorii cosmici. Radiatiile solare sunt cele mai importante. Ele nu ajung toate pe sol, ci numai 60 – 80% dintre ele, sub forma de raze calorice sau infrarosii, raze luminoase si raze chimice sau ultraviolete. Spectrul radiatiilor solare este variat, in functie de: anotimp (vara mai mare decat iarna); altitudine (la ecuator sunt mai multe radiatii); de starea de puritate a aerului; de momentul zilei (la pranz radiatiile sunt mai puternice); de reflexia pe suprafete mari (zapada, apa).

Factorii telurici

In grupa factorilor telurici sunt inclusi urmatorii factori terestri: geografici, geologici, geofizici.

Factorii geografici (latitudine, altitudine, relief, vegetatii) sunt capabili sa modifice climatul unei regiuni. Sa ne gandim la unele plantatii cu arbori tineri, adevarate paveze in calea vanturilor aducatoare de ploaie.

Factorii geologici sunt mai putin studiati. Totusi, natura rocilor, circulatia apelor subterane, izvoarele naturale etc. isi au participarea lor la constituirea mediului climatic.

Factorii geofizici (radioactivitatea si magnetismul terestru) au mari influente asupra organismului.

Factorii atmosferici, cosmici si telurici sunt cei care definesc calitatea climatului. Din imbinarea lor si predominanta unuia sau a altuia iau nastere diferitele climate.

In ceea ce priveste relatia directa dintre climat si organism, se pot remarca o serie de influente importante, cu rol direct asupra organismului, si anume:

a) exista boli legate de sezon, numite “sezoniere”, ca de exemplu: catarurile respiratorii, gripele (apar mai ales iarna), boala ulceroasa (legata de sezonul primavara-toamna), gastroenteritele (mai ales in sezonul de vara) etc.;

b) sunt o serie de boli care au o “meteorosensibilitate” deosebita. Se stie ca aparitia crizelor dureroase reumatice preceda aparitia bolii; la fel, diferite nevralgii, afectiuni vasculare, care apar in crize algice cu 1 – 2 inainte de schimbarea vremii. Reumaticii insa sunt prin excelenta adevarati centrii meteorologici;

c) climatul poate avea un efect nociv sau unul bun. La noi in tara se constata ca nu sunt contraste prea mari intre diferitele climate; totusi climatoterapia recomandata medical va trebui sa aiba in vedere si o serie de indicatii sau contraindicatii. Astfel: in tuberculoza pulmonara evolutiva este contraindicat climatul marin; climatul de altitudine nu este indicat bolnavilor cu nefropatii acute, scleroza renala, insuficienta cardiaca decomprensata etc.

Articole Similare:

Ultima actualizare: joi, 7 martie, 2013, 9:03 Afisari: 7

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *