Prima Pagina » Sanatate A-Z » Gastroenterologie » Colopatia uremica

Colopatia uremica

Diareea:

Diareea aparuta in uremie este, de regula, consecinta unei afectiuni inflamatorii a co­lonului cauzata de infectii bacteriene, virale, infestari parazitare sau produse de ischemie. Simptomatologia asociata sindromului diareic include colici abdominale, febra, leucocitoza, uneori scaune sanguinolente.

Rehidratarea este piatra de temelie a terapiei, indiferent de etiologia afectiunii. Rehidratarea orala cu solutii de tip GESOL se aplica imediat, indiferent de tipul de diaree si varsta. Contraindicatiile rehidratarii per os implica internarea bolnavului pentru rehidratare parenterala.

Dieta urmareste crutarea tubului digestiv. In functie de starea bolnavului si gradul de deshidratare, alimentele pot fi intrerupte complet pentru 8-12-24 de ore. Se elimina fibrele alimentare (legume, fructe etc), lactatele, branzeturile fermentate, mezelurile, sosurile, alimentele picante. Se utilizeaza Loperamid (Imodium), initial doua capsule, apoi o capsula dupa fiecare scaun, fara a se depasi opt capsule pe zi, la adult, iar la copii peste 9 ani, o capsula de patru ori pe zi, pe o perioada de maximum 4-5 zile. Pot fi utile in special prin reducerea meteorismului. Se utilizeaza carbune activat (Carbo medicinalis), argile (Smecta).

Antisepticele intestinale au un efect “eubiotic” prin inhibarea cu precadere a bacteriilor intestinale multiplicate excesiv. Administrarea lor in cure scurte poate fi utila si, in orice caz, nenociva.

Deoarece obtinerea rezultatelor examenelor copro-parazitologice cere cel putin cateva zile, decizia de a institui sau nu tratament antimicrobian se ia pe baza impresiei clinice.

In prezenta unui bolnav febril, care pare sa fie intoxicat sau deshidratat masiv, fara semne de autolimitare a procesului infectios este necesara instituirea unui tratament cu agenti antiinfectiosi, alesi pe baza unor criterii probabilistice.

Infectia bacteriana:

Infectarea bacteriana a colonului actio­neaza fie prin enterotoxine care irita mucoa­sa provocand hipersecretie de mucus, apa si saruri, fie prin citotoxine care provoaca lezi­uni tisulare. Germenii cauzali frecvent intal­niti sunt Escherichia coli, Campylobacter, Yersinia, Salmonella, Shigella si Clostridi­wn difficile.

Colonizarea intestinului cu suse patoge­ne poate fi consecinta unui dezechilibru al florei produs de administrarea intempestiva de antibiotice sau, in cazul dializatilor, unei contaminari in cadrul centrului de dializa.

Survenind pe organism imunodeprimat, infectiile colonice grave pot sa se complice cu septicemie la acesti bolnavi. Tratamentul consta in antibiotice cu spectru larg sau conform antibiogramei, insotite de hidratare si echilibrarea electrolitica.

Colita ischemica:

Este frecventa la dializati, fiind cauzata de unul sau mai multi din urmatorii factori: ateroscleroza ac­celerata, hiperlipemia, deficitul de antitrombina III, hipotensiunea predialitica. De re­gula sunt afectate vasele de calibru mai mic (ca in microangiopatia diabetica).

Diagnosticul corect al colitei uremice presupune  examene coproparazitologice, coproculturi, examene serologice pentru vi­rusuri, Yersinia enterocolitica sau Amuebu, colonoscopie cu probe histologice analizate ulterior si microbiologice pentru bacterii, vi­rusuri sau fungi.

In infectia cu Clostridium difficile, frec­venta la uremici, se poate constata endoscopic un aspect particular, cu mucoasa galbena si prezenta de pseudomembrane. Tratamentul este ghidat dupa etiologie, constand in antibiotice sau antiparazitare.

In gastroduodenitele virale, poate fi utila administrarea de Loperamid (Imodium) sau Difenoxilat hidroclorid-atropina sulfat (Lo-motil). La pacientii cu afectiuni intestinale inflamatorii, tratamentul este acelasi ca la cei cu functie renala normala, cu exceptia Sulfasalazinei, a carei doza trebuie redusa la 50%.

In cazul colitei cu Clostridium difficile, se recomanda Vancomicina per os, iar in caz de recurenta (ceea ce se intampla in 14-20% din cazuri) se va apela la Metronidazol, Bacitracina sau Lactuloza.

Colita ischemica complicata cu gangrena sau perforatie necesita perfuzarea unor can­titati mari de lichide (in consecinta, se impu­ne dializa zilnica) si, bineinteles, ridica pro­blema interventiilor chirurgicale.

Dilatatia pseudoobstructiva a colonului:

Descrisa in 1948 de catre Ogilvie, se poate intalni in cadrul colitei uremice. Desi se cunoaste ca aceste pseudo-obstructii sunt mai frecvente in intestinul subtire, in anumi­te conditii patologice, cum ar fi neuropatia diabetica, amiloidoza, sclerodermia, este spe­cifica localizarea la nivelul colonului in ca­drul uremiei. Pe acest fond, cand dilatatia lumenului depaseste 12cm la nivelul cecului, pot apare perforatii colonice cu frecventa de 30-50%.

Factorii specifici uremicului dializat care contribuie la aparitia acestei complicatii sunt: utilizarea gelurilor de aluminiu, perturbatiile hidro-electrolitice. neuropatia auto­noma si folosirea de medicamente care afec­teaza motilitatea intestinala. Aceasta complicatie severa ridica pro­bleme dificile de diagnostic diferential, in­trand in discutie volvulusul, ocluzia meca­nica prin bride aderentiale, colita ischemica, obstructia neoplazica sau prin fecalom.

Perforatia colonica:

Manifestare de extrema gravitate, perfo­ratia colonica apare, de regula, ca o conse­cinta a unei pseudoobstructii nediagnostica­te, ulceratii stercorale (frecvent sigmoidiene), diverticulozei sau colitei ischemice. Exista si o perforatie colonica spontana, in absenta oricarei etiologii cunoscute, pentru care a fost propusa o etiologie vasculitica. Rata mortaliatii este mare in cazul aces­tei complicatii.

Tratamentul in aceste situatii impune as­piratie nazo-gastrica, deflatie prin colonoscop sau tub Faucher, administrare de lichi­de in perfuzie si, bineinteles, interventie chi­rurgicala, constand in colectomie subtotala sau cecostomie.

Articole Similare:

Ultima actualizare: miercuri, 9 noiembrie, 2011, 15:34

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *