Prima Pagina » Corpul Uman » Fiziologie Umana » Contractia Musculara

Contractia Musculara

Contractia MuscularaFibra musculara striata, scheletica, se gaseste sub controlul constient (voluntar) nervos, iar cea cardiaca si neteda, sub control involuntar, inconstient, vegetativ. Arcul nervos voluntar ce se termina cu contractia muschiului scheletic porneste din ariile motorii ale scoartei cerebrale. Prin intermediul neuronilor motorii, impulsul nervos se propaga pana la placa neuro-motorie. Aici exista mici vezicule care elibereaza in spatiul perisinaptic un mediator neuro-chimic (acetil-colina). Acesta se propaga treptat, provocand absorbtia intensa a ionilor de sodiu in spatiul intracelular. Fibra musculara se depolarizeaza.

Situat in legatura cu sarcolema si triadele ce invaluie discul I, sistemul canalicular T constituie o scurtatura in trecerea ionilor de sodiu spre miofibrile. Tinta spre care se indreapta o constituie chiar cisternele triadelor; scopul lor este de a „elibera“ ionii de calciu „sechestrati“ in aceste organite subcelulare.
Motivul eliberarii ionilor de Calciu este de a le favoriza interactiunea cu filamentele de troponina. Situata in capatul filamentelor de tropomiozina, troponina C (cu mare afinitate spre ionii de Calciu si Magneziu) are o activitate inhibitoare asupra tropomiozinei. Astfel, prin combinarea troponinei C cu ionii de Calciu rezulta un complex calci-troponinic, fara efect tropomiozin-inhibitor.
Abia acum filamentele de actina si miozina din complexul troponin-miozinic pot reactiona in voie, realizand punti transversale, care le ajuta in alunecarea unora pe langa altele, realizand contractia fibrei.
Cum un singur neuron deserveste mai multe fibre musculare, aceasta succesiune de pasi se realizeaza cvasisimultan in grup, favorizand contractia unui muschi intreg luat per ansamblu.

Forta de contractie depinde de numarul de fibre care se contracta. Intensitatea travaliului muscular (numarul de fibre care intra in contractie) depinde de numarul de neuroni purtatori de impuls, iar acesta de masa care se opune contractiei si de durata efortului.
Energia necesara procesului sau sirului de procese implicat-e in realizarea contractiei provine din ATP-ul scindat usor de catre miozin-ATP-aza, „eliberata“ din chingile biochimice ale troponinei.

In repaus, intre meromiozina si actina exista punti formate initial din ATP, de ambele parti, apoi din ADP de partea actinica si ADP de cea miozinica, incarcate negativ. Acestea se resing reciproc, constituind totodata „capcane“ pentru ionii incarcati cu sarcini pozitive (cationi). Daca ar ajunge acolo ionii unui metal monovalent (de Sodiu sau de Potasiu), puntile vor fi neutralizate, iar contractia nu va mai avea loc. Daca ajung ionii bivalenti (de exemplu, de Calciu si Magneziu), eliberati din cisternele sistemului T, o valenta se leaga la actina, iar cealalta la meromiozina, apropiindu-le. ATP-ul ramas pe miozina poate fi hidrolizat de ATP-aza. Sarcina negativa dispare, iarlegatura mediata de ionul bivalent se rupe. ADP miozinic este refosforilat, iar ciclul se reia. Pentru o contractie completa, sunt necesare mai multe astfel de succesiuni de reactii.

Incetarea actiunii impulsului nervos la nivel sarcolemic determina, de asemenea, scaerea concentratiilor de ioni de Sodiu din cisternele sistemului T. Efectul principal il constituie recaptarea ionilor de Calciu din spatiul interfibrilar, pana la concentratii sub nivelul de actiune al miozin-ATP-azei, ceea ce determina desolidarizarea filamentelor de actina si miozina. Retragerea ionilor de Calciu favorizeaza activarea Mg-ion-ATP-azei, inhibatoare a miozin-ATP-azei, grabind desfacerea legaturilor dintre miofilamente. Intoarcerea ionilor de Calciu in cisterne are loc cu un consum energetic de o molecula de ATP per ionul de Calciu. Miofilamentele se reincarca apoi cu ATP, restabilindu-se conditiile premergatoare contractiei.

Articole Similare:

Ultima actualizare: luni, 27 august, 2012, 12:14

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *