Prima Pagina » Sanatate A-Z » Neurologie » Coreea Cronica Huntington

Coreea Cronica Huntington

Coreea Cronica Huntington

Definitie

Coreea Huntington este o boala ere­ditara cu transmitere dominanta,care apare cel mai adesea intr-o fami­lie care a fost deja afectata, iar copilul unui bolnav prezinta riscul, in unul din doua cazuri, sa fie afectat. Coreea cronica Huntington apare la adulti si este o boala degenerativa ereditara. Leziunile intereseaza corpii striati, cortexul si cerebelul. Desi miscarile sunt asemanatoare cu cele din coreea acuta, sindromul psihic merge progresiv spre dementa, alaturi de persistenta si agravarea miscarilor coreice.

Cauze

Coreea Huntington este o afectiune neurodegenerativa progresiva, cu transmitere autozomal dominanta, caracterizata fenotipic prin miscari involuntare, distonie, declin cognitiv si tulburari comportamentale. Prevalenta bolii este 5-10:100000 cazuri.

Trasaturile neuropatologice ale coreei Huntington includ degenerescenta neuronala selectiva din caudat si putamen. Afectarea preferentiala a neuronilor spinosi mijlocii GABA-ergici ai caii indirecte de control al miscarilor din ganglionii bazali constituie baza neurobiologica a coreei (deteriorarea sistemelor colinergice si GABA-ergice din corpii striati afecteaza inhibitia GABA-ergica a celulelor din globus pallidus); interneuronii striatali nu sunt in general afectati; alte regiuni cerebrale ce pot fi implicate sunt: substanta neagra, hipocampul, precum si alte zone din cortex. Au fost propuse mai multe mecanisme pentru distrugerea neuronala, cum ar fi exotoxicitatea (efectul neurotoxic al aminoacizilor excitatori in prezenta activarii excesive a receptorilor postsinaptici), stres-ul oxidativ, perturbarea metabolismului energetic si apoptoza.

HTT (HD) este singura gena asociata cu boala Huntington; unica mutatie descrisa consta in expansiunea repetitiilor trinucleotidului CAG; Nancy Wexler, avand experienta bolii in propria familie, a descoperit in 1983 localizarea genei HD pe bratul scurt al cromozomului 4.

Simptome

In mod tipic, primele simptome apar intre 35 si 50 ani insa afectiunea poate debuta la orice varsta. Din cauza aparitiei tardive a simptomelor, o persoana afectata de coreea Huntington poate avea copii inainte de a sti ca sufera de aceasta boala.

Primele simptome nu sunt foarte specifice: modificari de personalitate si de caracter, dezinteres progresiv fata de orice, sindrom depresiv, tendinta la agresivitate, tulburari de atentie si scaderea performantelor intelectuale. In faza de boala care se manifesta se pot observa: miscari involuntare si incoerente (coreea), ample, rapide si adesea asociate cu gesturi de nervozitate. Localizate, la inceput, in extremitatile membrelor, inainte de a atinge radacinile (solduri, umeri), trunchiul si fata, responsabile pentru posibilele directionari incorecte ale alimentelor, ele sunt putin invalidante, la inceput, apoi se accentueaza pana-l impiedica pe bolnav sa duca o viata normala.

Boala a fost descrisa pentru prima data in 1872 de catre medicul american George Huntington. Termenul „coree” isi are originea in cuvantul grec khoreia = dans si caracterizeaza miscarile involuntare rapide, nerepetitive, ample si bruste specifice bolii; aceste miscari pot varia in severitate, de la agitatie insotita de o exagerare intermitenta usoara a gesturilor si expresiei, miscari nervoase ale mainilor, mers ondulant instabil pana la un flux continuu de miscari violente, invalidante. Coreea este prezenta la peste 90% dintre pacienti si se agraveaza in cursul primilor 10 ani de evolutie. Pe masura ce boala avanseaza coreea este inlocuita treptat de distonie si manifestari parkinsoniene, cum ar fi bradikinezia, rigiditatea, instabilitatea posturala.

In stadiile tardive se instaleaza un sindrom akinetic-rigid, in care miscarile coreice sunt minime sau absente. Afectarea functiei motorii voluntare reprezinta un semn precoce de boala; dizartria si tulburarile oculomotorii se dezvolta de asemenea in stadiile initiale, in timp ce disfagia apare tarziu.

Boala Huntigton juvenila (varianta Westfal; 5-10% din cazuri) debuteaza inainte de varsta de 20 ani si se caracterizeaza prin manifestari parkinsoniene, distonie, dementa, epilepsie si coree usoara sau chiar absenta.

Toate persoanele afectate de coreea Huntington prezinta un declin global progresiv al functiilor cognitive. Tulburari cognitive sunt variate, de la dificultati de atentie si simpla uitare, pana la dementa. Deteriorarea este cu atat mai rapida, cu cat boala apare mai devreme, tulburari de comportament, cu episoade de hiperactivitate, de apatie, si chiar de letargie, tulburari obsesiv-compulsive, tendinta de suicid, idei delirante (paranoia), iritabilitate, tulburari alimentare, cu pierderea in greutate etc. Agravarea este progresiva, fara remisie si iremediabila. Acest tablou clinic este caracteristic dementei subcorticale (diferita de cea care apare in boala Alzheimer), despre care se crede ca reflecta disfunctia circuitului neuronal fronto-subcortical.

Tulburarile comportamentale sunt reprezentate in principal de boala afectiva. Depresia este mai prevalenta; doar un numar mic de pacienti prezinta atacuri maniacale caracteristice bolii bipolare. Se poate inregistra o rata mai mare de suicid; persoanele afectate pot dezvolta de asemenea psihoza, simptome obsesiv-compulsive, tulburari sexuale, afectarea somnului si modificari de personalitate.

Diagnostic

RMN cerebral. Acesta deceleaza atrofierea nucleului caudat, apoi al ansamblului cortexului.

Diagnosticul genetic analizeaza cromozomul 4 si numarul repetarilor tripletului respectiv.

Alte examinari specifice, cum ar fi tomografia cu emisie de pozitroni – PET, ofera un rezultat mai sigur. Se poate realiza si un control prenatal, in cazul in care unul dintre parinti este afectat de aceasta boala, pentru a se verifica daca si copilul este afectat si el si pentru a se lua o decizie importanta si dificila, in caz contrar.

Teste predictive:

Diagnosticul predictiv se adreseaza persoanelor care nu sunt bolnave, dar care sunt susceptibile de a fi, ca urma­re a legaturilor de rudenie cu persoa­ne afectate de aceasta boala, volun­tare, majore si informate cu privire la teribilele consecinte ale unui eventual rezultat pozitiv. Persoana este supu­sa unei pregatiri si unei urmariri medi­cale atente, pentru efectuarea testu­lui genetic. Este strict interzisa practi­carea unui test pe o persoana mino­ra, cu exceptia testului prenatal.

Tratament

Tratamentul cu psiholeptice si tranchilizante este numai relativ activ. Nu exista tratament curativ (pentru vindecarea completa) al bolii. Exista medicamente ce pot ajuta la controlul miscarilor involuntare si a tulburarilor de comportament.

Unii pacienti beneficiaza de pe urma antidepresivelor; carbamazepina poate fi utila pentru tulburarile de comportament. Agentii precum L- dopa sau agonistii dopaminei pot fi de ajutor in forma rigida a bolii dar pot exacerba corea si provoca halucinatii si psihoza.

Numai consecintele tulburarilor sunt tratate de neuroleptice, chineziterapie, ergoterapie si ortofonie. Cercetari active privind tratmentul se fac pe urmatoarele trei directii importante:

  • grefa de neuroni, fetali in creier, testata la Spitalul Universitar din Creteil, Franta.
  • terapia genica, in vederea modi¬ficarii genei mutate.
  •  cisteamina, o molecula care ar bloca toxicitatea huntingtinei, tes¬tata de CNRS si l’INSERM la Institutul Curie.

Articole Similare:

Ultima actualizare: joi, 21 februarie, 2013, 12:44

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *