Prima Pagina » Sanatate A-Z » Endocrinologie » Criptorhidia

Criptorhidia

Criptorhidia

Definitie

Este o afectiune care merita o descriere aparte, datorita frecventei sale la baieti si, mai ales, urmarilor sale. Prin criptorhidie se intelege necoborarea testiculelor in scrot. Anomalia se constata devreme, intrucat in mod normal testiculele trebuie sa fie coborate la nastere. Testiculele criptorhidice pot fi situate in canalul inghinal, in abdomen sau pot fi in afara canalului, de exemplu deasupra pubisului (ectopie). Criptorhidia este unilaterala sau bilaterala. In criptorhidiile bilaterale, prognosticul este mai sever, existand riscul sterilitatii si al hipogonadismului. In criptorhidiile unilaterale, intrucat unul din testicule esfe coborat si functioneaza normal, sexualizarea este normala si spermatogeneza se mentine, datorita testiculului aflat in scrot. In atitudinea terapeutica sunt importante depistarea la timp a anomaliei si coborarea chirurgicala a testiculului inainte de varsta pubertatii.

Testiculele se formeaza in timpul vietii intrauterine in regiunea lombara, dupa care, incepand cu luna a IV-a intrauterina incep sa coboare pana spre sfarsitul sarcinii, astfel incat la nastere majoritatea nou-nascutilor la termen au testiculele in scrot. In unele cazuri, testiculele coboara spontan in scrot in primele saptamani dupa nastere. Daca aceasta nu se intampla, criptorhidia trebuie tratata medical si chirurgical, deoarece netratata in timp util poate determina sterilitate masculina.

Cauze

Cauzele acestor anomalii nu este pe deplin cunoscuta dar exista mai multi factori implicati:

  • anomalia gubernaculum testis; acesta este un cordon ce se intinde de la polul inferior al testiculului pana la scrot ghidand coborarea acestuia;
  • defct testicular intrinsec manifestat printr-o lipsa de raspuns la gonadotrofine (testicul disgenetic);
  • deficienta de stimulare gonadotrofica demonstreaza incidenta crescuta a criptorhidiei la nou- nascutii prematur.

Coborarea testiculara este mediata hormonal (androgeni si gonadotrofina pituitara) dar o alta conditii necesara pentru ca aceasta sa se realizeze este ca testiculul sa aiba cale libera de acces spre scrot.

Situarea in scrot a testiculului are un rol decisiv in procesul de spermatogeneza deoarece temperatura din scrot se mentine cu 1ºC mai coborata decat cea a corpului iar celulele spermatogenice sunt foarte sensibile la temperatura (se pare ca probleme de fertilitate pot avea si persoanele care lucreaza timp indelungat in medii cu temperaturi foarte ridicate).

Dupa varsta de 4 ani deja structura testiculului criptorhid sufera o alterare permanenta constand intr-o depunere masiva de colagen. La pubertate testiculul criptorhid prezinta un deficit sever de componente spermatogenice. Functia endocrina este in general pastrata deoarece celulele Leydig nu sunt afectate de temperatura. In aproximativ 10 % din cazuri se mentine un deficit atat de spermatogeneza cat si endocrin chiar dupa coborarea fapt ce demonstreaza ca aceste testicule sunt disgenetice.

Factorii de risc

Riscul pentru cancerul testicular este de 20 de ori mai mare la barbatii care au avut in permanenta un testicul necoborat decat la ceilalti barbati. Din aceasta cauza barbatii care au avut in permanenta un testicul necoborat, trebuie examinati medical periodic (cel putin la doi ani), toata viata. Aceasta examinare periodica trebuie sa includa o examinare fizica a testiculului. In situatia unui testicul necoborat permanent, medicul trebuie sa stabileasca frecventa efectuarii controalelor.

Complicatii

Mai frecvent pot fi intalnite:

  • degenerarea canceroasa (risc de 10-30 ori mai mare);
  • torsiunea testiculului mai rara decat la testiculul coborat, dar mult mai grava;
  • traumatismul in conditiile in care testiculul poate fi strivit de planul pubisului;
  • sterilitatea (10% din sterilitati se datoreaza unei criptorhidii la un singur sau la ambele testicule, operate sau nu). Tulburarile de formare a spermatozoizilor se datoreaza temperaturilor crescute din abdomen.

Simptome

Nu exista simptome specifice pentru testicul necoborat. Adesea scrotul pare mai mic sau este asimetric. Complicatia cea mai de temut este torsiunea de testicul care este insotita de durere, stare generala alterata, varsaturi. Torsiunea de testicul reprezinta o urgenta pediatrica a carei rezolvare este chirurgicala.

In cazul in care ai un bebelus de sex masculin care la nastere a fost suspectat de criptorhidie, trebuie sa urmaresti urmatoarele simptome pentru a informa medicul pediatru. Scrotul unui bebelus care nu are testiculele coborate poate fi:

  • nedezvoltat – in mod normal scrotul este rotund si cateodata incretit. In cazul testiculului necoborat, scrotul poate fi mai moale si mai aplatizat (pe o parte sau pe ambele parti);
  • asimetric – in cazul in care numai un testicul este coborat, scrotul bebelusului apare dezechilibrat, cu o parte mai mare, mai plina si mai bine dezvoltata si cu una mai mica si mai plata. Partea in care testiculul nu a coborat, va fi mai plata.

Diagnostic

De obicei, criptorhidia este depistata la nastere de catre medicul neonatolog sau in timpul primului consult efectuat de medicul pediatru. In cazul in care medicul suspecteaza sau diagnosticheaza aceasta afectiune, va indruma parintii sa mearga la un medic urolog pediatru sau la un chirurg pediatru. Specialistul va examina bebelusul si prin palpare va incerca sa simta testiculele.

Daca testiculele sunt palpabile, dar nu sunt coborate in scrot, va recomanda reexaminarea bebelusului peste 3-6 luni, deoarece testiculul necoborat, coboara in mod fiziologic la locul lui in primul an. Daca un testicul necoborat nu se simte in timpul examinarii fizice, sunt necesare teste suplimentare pentru a stabili cauza.

Testiculul poate fi:

  • ectopic, adica se afla intr-o pozitie anormala, in zona inghinala;
  • retractil, adica a coborat in intregime, dar cateodata este retras din scrot, de muschiul de care este atasat;
  • absent sau malformat – aceasta situatie poate fi determinata de o anomalie aparuta in timpul dezvoltarii intrauterine a bebelusului;
  • afectat de hipospadias, care este un defect comun, de la nastere, cand uretra nu este dezvoltata pana in varful penisului. In cazul acestei anomalii uretra se deschide undeva pe fata inferioara a penisului, iar in majoritatea cazurilor de hipospadias, testiculele nu au coborat in scrot.

Diagnosticarea tipului de testicul necoborat sau excluderea altor afectiuni asemanatoare poate include: tratamentul hormonal (in care se foloseste un esantion de sange pentru a determina daca testiculul lipseste – anorchia) sau explorarea chirurgicala (care va verifica prezenta unuia sau a ambelor testicule si va evalua starea lor).

Se poate folosi laparoscopia pentru a vedea in interiorul abdomenului daca testiculele sunt nepalpabile la examenul fizic. Medicul mai poate recomanda si teste imagistice medicale, cum ar fi ecografia, rezonanta magnetica ori tomografia computerizata, desi nu sunt foarte adecvate pentru copiii mici deoarece trebuie sedati. Aceste teste pot ajuta la localizarea unui testicul necoborat. Totusi, testele imagistice sunt considerate mai folositoare la copiii mai mari, la adolescenti sau barbatii adulti, decat la nou-nascuti si copii mici.

Testele imagistice medicale, cum ar fi ultrasonografia (ecografia), rezonanta magnetica (RMN), tomografia computerizata (CT scan) pot ajuta la localizarea unui testicul necoborat. Oricum, acestea nu sunt destul de eficiente pentru a inlocui examenul fizic, testele hormonale si laparascopia. De asemenea, copiii mici trebuie sedati pentru efectuarea testelor imagistice, fapt ce le face mai putin adecvate pentru copil. Testele imagistice sunt considerate mai folositoare la copiii mai mari, la adolescenti sau barbatii adulti, decat la nou-nascuti si copii mici.

Tratament

Este deosebit de important ca tratamentul sa se instituie precoce pentru prevenirea sterilitatii masculine (in cazurile bilaterale), a traumelor psihice ce pot surveni mai tarziu si a malignizarii.  Are mai multe etape in functie de momentul prezentarii la medic (varsta pacientului) si de modificarile histopatologice aparute in structura testiculului. Cum aceste modificari apar dupa varsta de 1 an interventia de coborare a testiculului in scrot numita orhidopexie trebuie efectuata pana la aceasta varsta dar chiar si asa nu se poate garanta fertilitatea (exista probabilitatea ca testicolul sa fie alterat congenital) .

Daca la examinarea nou-nascutului medicul pediatru deceleaza absenta testiculului din scrot probabil ca va astepta timp de 6 luni (in aceasta perioda testiculul poate cobora). La fiecare consultatie este obligatorie si examinarea vizuala si prin palpare a testiculelor. Dupa varsta de 6 luni – 1 an nu mai exista nici o sansa de coborare spontana a testiculului criptorhic.

Tratamentul medicamentos: injectarea de hormon HCG (gonadotropina corionica umana), o serie de 9 injectii, cate 500U, la 2 zile (inainte de 2 ani) si cate 1500U, la 2 zile (dupa 2ani). Rata de succes aproximata este de 40% in caz de localizare inghinala si 20% in formele abdominale. Cele mai bune rezultate pana la varsta de 5 ani. Tratamentul cu hormon LH-RH (gonadoliberina) da rezultate asemanatoare.

Tratamentul chirurgical are in vedere verificarea existentei criptorhidiei, apoi eliberarea chirurgicala a testiculului printr-o disectie minutioasa si fixarea testiculului in scrot. Tratamentul chirurgical este indicat in toate cazurile de esec ale tratamentului hormonal. Daca exista o coborare ulterioara a testiculului dupa succesul initial al terapiei hormonale se poate recurge la o a doua serie de injectii cu HCG pentru a realiza o coborare definitiva (aproximativ 90% din cazuri).

Daca se decide interventia prea tarziu sau daca testiculul identificat este atrofic (degenerat) se va practica orhidectomia (extirparea testiculului).

Dupa ce copilul a fost operat pentru un testicul necoborat trebuie:

  • verificat locul operatiei pentru a observa semnele de infectie, precum roseata, tumefierea, durerea sau secretia
  • protejata zona genitala de traumatisme: copilul trebuie sa evite sa calareasca jucarii, ca de exemplu bicicleta, tricicleta timp de 2 saptamani; copiii mai mari trebuie sa evite jocurile sportive, jocurile dure, care prezinta risc de ranire a zonei genitale
  • respectate toate recomandarile privind examinarile ulterioare, in asa fel incat medicul sa poata examina copilul in vederea descoperirii semnelor de complicatii; in cazuri rare, testiculul poate parasi scrotul din nou (reascendenta) dupa operatie, necesitand tratament ulterior pentru a fi asezat din nou in scrot.

Evolutie

Barbatii care au avut sau au un testicul necoborat, chiar daca tratamentul a avut succes, au un risc crescut pentru infertilitate. Persoana care a avut un testicul necoborat si este preocupat de infertilitate, va putea obtine informatii despre optiunile terapeutice de la medic.

Barbatii care au avut sau au un testicul necoborat, au risc crescut de a dezvolta cancer testicular. Este important pentru acesti barbati sa efectueze controale medicale periodice (cel putin o data la doi ani), toata viata. Aceste examinari vor include examenul fizic al testiculelor. Persoana care are in permanenta un testicul necoborat va stabili cu medicul ritmicitatea examinarilor. In plus testiculul trebuie ferit de traumatisme, prin purtarea unei cupe de protectie pe timpul jocurilor periculoase.

Trebuie consultat medicul in privinta interventiei chirurgicale pentru vasectomie, daca persoana respectiva a avut in trecut o interventie chirurgicala pentru testicul necoborat. Cateodata prin intermediul interventiei chirurgicale pentru un testicul necoborat se extrage testiculul si se reimplanteaza in scrot. Chirugical se vor reatasa vasele de sange la vasele deferente, care furnizeaza sange testicului reimplantat. Vasele deferente sunt sectionate in timpul vasectomiei, putand afecta alimentarea cu sange a testiculului reimplantat.

Daca tanarul are un singur testicul, trebuie sa stie ca exista posibilitatea de a procura o proteza testiculara. Proteza ajuta scrotul sa para normal si ajuta persoana in cauza sa se simta mai bine. Este un subiect controversat protezarea la preadolescenti. Copilul si parintii vor decide impreuna, cat este de necesar ca scrotul sa para normal. Daca proteza este implantata inainte de pubertate, va fi necesara reimplantarea mai tarziu a unei proteze mai mari, asemanatoare marimii unui testicul adult.

Articole Similare:

Ultima actualizare: vineri, 15 februarie, 2013, 16:28

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *