Prima Pagina » Corpul Uman » Genetica » Definitia si Obiectul de Studiu al Geneticii

Definitia si Obiectul de Studiu al Geneticii

Genetica este stiinta ereditatii si variabilitatii organismelor vii.

Genetica este stiinta biologica a carei obiect de studiu il constituie ereditatea si variabilitateaorganismelor, stabilind mecanismele care asigura conservarea informatiei genetice precum si cele ale modificarii ereditare.

Anul aparitiei geneticii ca stiinta este 1865, cand GREGOR MENDEL a emis primele legi ale ereditatii, redescoperite in 1900 de HUGO de VRIES, CORRENS si TSCHERMACK (BOTEZ, 1991).

Denumirea de genetica a fost introdusa de BATESON la Congresul de genetica din anul 1906.

Ereditatea, ca obiect de studiu a geneticii reprezinta insusirea descendentilor de a mosteni de la parinti caracteristici asemanatoare. Aceasta insusire asigura stabilitatea caracterelor de-a lungul generatiilor, continuitatea biologica a indivizilor in cadrul speciei de la o generatie la alta. Potentialitatea realizarii acestui caracter se face prin intermediul genelor. Gena este definita ca particula materiala a ereditatii localizata in cromozom si care conditioneaza formarea uneia sau mai multor caractere sau insusiri. Totalitatea genelor unui organism viu (cele nucleare) reprezinta genotipul. Totalitatea genelor din cadrul unui set haploid de cromozomi, transmise ca o unitate de la unul din parinti reprezinta genomul.

Felul de a fi a unui individ ca mod de manifestare a genotipului, in interactiune cu conditiile de mediu reprezinta fenotipul. Notiunile de genotip si fenotip au fost introduse de JOHANSEN in 1909 (PANFIL, 1980).

Variabilitatea ca cel de al doilea obiect de studiu a geneticii, reprezinta insusirea organismelor vii, cu diferite grade de inrudire, de a se deosebi intre ele. In natura nu exista doi indivizi identici. Chiar si gemenii uniovulari nu sunt identici din punct de vedere genetic, ei manifestand profile imunologice diferite, constituite in primele sase luni de viata (BOTEZ, 1991).

Variabilitatea poate fi ereditara si neereditara.

Variabilitatea ereditara

Variabilitatea ereditara se transmite in descendenta, de la parinti la urmasi si are ca sursa recombinarea genelor in procesul de formare a gametilor si fecundare (variabilitate recombinativa), sau prin modificarea materialului genetic sub actiunea unor factori mutageni (variabilitate mutationala)..

Variabilitatea neereditara

Variabilitatea neereditara este determinata exclusiv de influenta conditiilor de mediu si cu toate ca nu se transmite in descendenti, face parte din aspectul fenotipic al unui anumit individ. Variabilitatea fenotipica, sau diferentele constatate intre indivizi are doua surse primare si inseparabile de variabilitate: variabilitatea genotipica si variabilitatea indusa de mediu sau ecologica. Aceasta relatie poate fi exemplificata prin formula VP=VG+VE, in care VP reprezinta variabilitatea fenotipica; VG reprezinta variabilitatea genetica si VE variabilitatea ecologica.

Articole Similare:

Ultima actualizare: joi, 20 decembrie, 2012, 14:58

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *