Prima Pagina » Sanatate A-Z » Pediatrie » Diagnosticul Pozitiv si Diferential al Rahitismului

Diagnosticul Pozitiv si Diferential al Rahitismului

Diagnosticul Pozitiv si Diferential al Rahitismului

Incidenta maxima a debutului rahitismului este cuprinsa intre 3-6 luni, si se manifesta cu paloare, hipotonie musculara, intarziere pondero-staturala, splenomegalie si uneori complicatii revelatorii:

  • tetanie rahitica;
  • laringo-spasm;
  • hipocalcemie;
  • convulsii.

Copii sunt agitati, irascibili, nelinistiti, transpirati, cu tulburari de somn. In perioada de stare se constata hipotonie musculara dovedita de intarzieri in sustinerea capului a pozitiei sezande, a mersului, meteorism abdominal cu hernia liniei albe, abdomen trilobat, cu aspect batracian, cifoza dorso-lombara in pozitie sezanda, modificari ale rigiditatii cutiei toracice si, in formele severe, hipotonia scade forta de contractie musculara, evocatoare pentru o miopatie.

Modificarile scheletului se observa initial la nivelul capului si apoi la torace si membre. Apar frecvente infectii mai ales respiratorii, hiperexcitabilitate nervoasa, uneori cu aparitia semnelor de tetanie.

Semne radiologice

A . Oasele lungi: modificari la nivelul metafizelor epifizelor si diafizelor.

Modificarile metafizelor sunt cele mai precoce si constau in:

  • largirea transversala;
  • linia metafizara (normal – usor convexa) incurbata, cu aspect de „cupa” si aparitia de spiculi laterali;
  • aspect franjurat, neragulat al zonei de tesut cartilaginos.

Modificari epifizare:

  • largirea spatiului metafizo-epifizare;
  • intarzierea aparitiei nucleilor de osificare, radio-transparenta crescuta si contur lateral neregulat;
  • Aceste modificari sunt foarte vizibile pe radiografia de pumn.

Modificari diafizare:

  • demineralizarea accentuata, tradusa printr-o radiotransparenta exagerata a osului;
  • subtierea corticalei;
  • dedublari costale.

La copilul mai mare apar:

  • ingrosarea corticalei (prin proliferarea excesiva a tesutului osteoid cu un raport cortico-diafizar mai mare de 5%);
  • deformari diafizare = genu varum, genu valgum;
  • pseudofracturi in formele severe;
  • fracturile veritabile sunt rare.

B . Torace.

Coaste: largirea, incubarea in afara a extremitatilor lor anterioare, demineralizare, fracturi, calus exuberant – in formele severe.

C . Craniu:

  • intarzierea osificarii suturilor;
  • subtierea tabelelor osoase;
  • ingrosarea tablei externe in zonele frontalesi occipitale (la copilul peste 2 ani);
  • uneori craniostenoza precoce.

D . Coloana vertebrala:

  • dublu contur al corpurilor vertebrale (profil);
  • scolioze, cifoze.

Semne biologice: traduc anomalii ale metabolismului fosfo-calcic.

Se disting trei stadii evolutive:

Stadiul I – la debutul carentei in vitamina D:

  • hipocalcemie;
  • fosfatemie normala = este stadiul in care pot aparea convulsii.

Stadiul II – corespunzand agravarii carentei in vitamina D:

  • calcemie normala;
  • hipofosfatemie;
  • hipocalcemie.

Stadiul III – corespunde unei carente prelungite si severe, in care reactia paratiroidelor se epuizeaza:

  • hipocalcemie;
  • hipofosfatemie;
  • hipocalciurie;
  • fosfataza alcalina creste.

Diagnostic diferential

1 . Osteocondrodistrofiile se caracterizeaza prin anomalii metafizare mici produse de tulburarea metabolismului fosfocalcic.

2 . Hipofosfatazia, boala ereditara cu transmitere autozomal recesiva, e insotita de anomalii metafizare asemanatoare celor din rahitism dar fosfatemia este normala; calcemia este normala sau crescuta, fosfatazele alcaline serice sunt scazute.

3 . Rahitismele vitamino-rezistente sunt de luat in calcul in fata unui rahitism care nu raspunde la tratamentul cu vitamina D in doze mari.

Cauzele principale ale acestora sunt reprezentate de:

  • tulburari ale absorbtiei vitaminei D = celiakie, fibroza chistica, colestaze prelungite;
  • tulburari ale metabolismului vitaminei D;
  • rahitismul ereditar pseudo-carential;
  • insuficienta renala cronica cu deficit in 1-α hidroxilaza;
  • tratament anticonvulsivant cu fenobarbital sau fenitoina;
  • carenta calcica, mai frecvent la prematur prin erori de regim alimentar; de exemplu = diareea cronica cu intoleranta la proteinele laptelui de vaca si regim fara lapte, carne mixata fara adaos de calciu;
  • tulburari ale metabolismului calciului;
  • rahitismul hipofosfatemic familial, cu transmitere dominanta X-linkata, apare in jurul varstei de 1 an, se caracterizeaza prin tulburari de crestere si deformari osoase severe: fosfatemia este foarte scazuta, calcemia este nromala;
  • carenta in fosfor la copiii cu nutrtie parenterala totala, saraca in fosfor;
  • prematurii de gradul III si IV alimentati exclusiv cu lapte matern, al carui continut in fosfor si calciu este insuficient pentru nevoile acestora;
  • tubulopatii;
  • acidoza renala primitiva;
  • sindromul Löwe (sindrom oculo-cerebro-nazal care se cu dismorfism facial, nanism armonic, manifestari neurologice, oculare, renale si modificari craniene, toracice si ale membrelor).

Articole Similare:

Ultima actualizare: miercuri, 10 aprilie, 2013, 9:48 Afisari: 38

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *