Prima Pagina » Sanatate A-Z » Gastroenterologie » Digestia Intestinala

Digestia Intestinala

Digestia proptiu-zisa are loc in intestinul subtire sub actiunea combinata a sucurilor: pancreatic, intestinal si a bilei, iar produsii simpli rezultati sunt resorbiti pana la valvula ileo-cecala in proportie de peste 90%.

Sucul pancreatic este un lichid incolor, inodor, alcalin (pH in jur de 8). Contine substance anorganice (bicarbonatul care contribuie la neutralizarea chimului gastric), precum si substance organice (enzimele).

In functie de principiile alimentare pe care le degradeaza, enzimele sunt: amilolitice (amilaza), lipolitice (lipaza) si proteolitice (tripsina, chimotripsina, carboxipeptidazele, elastaza).

  •  Amilaza din sucul pancreatic are actiune mai puternica decat cea salivara, hidrolizand amidonul pana la stadiul de zaharide (maltoza etc.).
  •  Lipaza  pancreatica hidrolizeaza grasimile neutre in glicerol si acizi grasi.
  • Tripsina, secretata ca proenzima inactiva (tripsinogen), este activata in lumenul intestinal sub actiunea enterokinazei, o enzima secretata de mucoasa duodenala. Tripsina activeaza chimotripsina, enzima care, de asemenea, se secreta  sub  forma inactiva (chimotripsinogen).  Tripsina  si  chimotripsina actioneaza asupra proteinelor neatacate de pepsina gastrica si asupra produsilor de scindare ai pepsinei, pe care ii degradeaza pina la stadiul de peptide (di-tri-tetrapeptide).
  •  Carboxipeptidazele,   activate   de   tripsina,   degradeaza   fragmentele oligopeptidice, in peptide mai mici.
  •  Elastaza, activata, de asemenea, de catre tripsina, hidrolizeaza proteinele fibroase.

Reglarea secretiei pancreatice se realizeaza predominant umoral si secundar nervos. Controlul umoral este exercitat de mai multi hormoni si in special de secretina si pancreozimina, care se descarca in sange din mucoasa duodenala, indata ce incepe evacuarea chimului din stomac. Vagul are efect stimulator asupra secretiei de suc pancreatic.

Bila – produsul de secretie al hepatocitelor –  este secretata permanent de catre ficat in cantitate de 500-700 ml/zi. Intre mese, sfincterul Oddi fiind inchis, bila se colecteaza si, prin reabsorbtia apei, se concentreaza in vezicula biliara, de unde este eliminata in duoden in timpul digestiei.

Bila este un lichid verde (bila colecistica) sau galben (bila hepatica), alcalin (pH 7-8), amar, continand 97-98% apa, anumiti electroliti, pigmentii biliverdina si bilirubina (produsi de degradare a hemoglobinei), saruri biliare, colesterol, lecitina. Cea mai mare parte a sarurilor biliare se resorb (circuitul hepato-entero-hepatic) si doar o mica parte este degradata sub actiunea bacteriilor intestinale.

Bila are importante roluri in digestia lipidelor, desi nu contine nici o enzima: prin sarurile biliare, reduce tensiunea superficiala si determina emulsionarea grasimilor, favorizand astfel digestia lor; activeaza lipazele; formeaza cu lipidele micelii care, fiind hidrosolubile, pot fi resorbite din intestin.

Reglarea secretiei si excretiei biliare se efectueazl in special de catre factori umorali. Secretia biliara este mai abundenta dupa mese. Sistemul nervos vegetativ influenteaza secretia biliara, parasimpaticul fiind excitosecretor si simpaticul inhibitor. Factorii principali care stimuleaza secretia biliara sunt sarurile biliare si anumiti constituenti alimentari, in special grasimile fi produssi de degradare a proteinelor.

Evacuarea bilei din vezica biliara in duoden in timpul perioadelor digestive este rezultatul contractiei fibrelor netede din peretii vezicii si al relaxarii concomitente a sfincterului Oddi, care inchide canalele excretoare biliar si pancreatic. Aceste actiuni se datoresc predominant unor mecanisme umorale, reprezentate de descarcarile de colecistokinina, care se formeaza in celulele mucoasei duodenale, la contactul cu chimul acid. Mecanismul nervos, realizat prin reflexe scurte, declansate de stimuli gastrici sau duodenali si coordonate de plexurile intramurale, este considerat de importanta secundara.

Sucul intestinal. Glandele din mucoasa duodenala secreta un lichid bogat in mucus si bicarbonat, care neutralizeaza aciditatea chimului gastric, secretia acestor glande fiind stimulata de factori chimici locali (pH-ul chimului), de factori hormonali (secretina, colecistokinina) si de factori nervosi (vagul). Nu s-a dovedit secretia unui suc intestinal care sa contina enzime hidrolitice, acestea fiind prezente la nivelul membranei apicale a enterocitelor (marginea in perie).

La acest nivel se gasesc urmatoarele enzime:

  • peptidazele intestinale  actioneaza asupra di-,  tri-  si  polipeptidelor rezultate sub actiunea enzimelor gastrice si pancreatice pe care le hidrolizeaza pana la aminoacizi;
  • dizaharidazele    (maltaza,    zaharaza,    lactaza)    actioneaza    asupra dizaharidelor,   prezente   in   continutul   intestinal,   pe   care   le   desfac   in monozaharide: glucoza, fructoza si galactoza;
  • lipaza  intestinala  are  actiune  asemanatoare  cu  cea  pancreatica – transforma lipidele in acizi grasi si glicerol si partial in monogliceride.

Reglarea secretiei intestinale se face prin mecanisme nervoase si umorale care adapteaza cantitatea si calitatile secretiei la volumul si compozitia chimului. Controlul nervos se realizeaza prin reflexe locale, declansate de stimularea mecanica si chimica a receptorilor intestinali (volumul chimului, anumiti constituenti chimici). Controlul extrinsec se exercita prin impulsuri vagale, stimuland secretia glandulara; excitarea simpaticului nu influenteaza secretia intestinala. Controlul umoral, mai putin cunoscut, se exercita de unii hormoni gastrointestinali.

Functia motorie a intestinului subtire. Intestinul in repaus prezinta ritmic (undele lente electrice) care se deplaseaza dinspre duoden, de-a lungul stratului muscular longitudinal, cu o frecventa care scade spre jejun si ileon. Aceste unde, care cresc tonusul muscular, creeaza conditii pentru aparitia contractiilor intestinale localizate miscarile de segmentare, sau propagate – miscarile peristaltice.

Miscarile de segmentare constau in contractii inelare, care apar la inter­vale regulate, de-a lungul intestinului, apoi se relaxeaza si apar alte contractii circulare in mijlocul segmentelor dintre contractiile precedente. Aceste miscari deplaseaza alternativ (in suveica) continutul intestinal, realizand un amestec mai bun cu secretiile digestive si favorizeaza contactul cu suprafata mucoasei.

Miscarile peristaltice sunt unde de contractie circulara care se propaga de-a lungul intestinului spre colon.

Reglarea miscarilor intestinale se realizeaza prin mecanisme nervoase si umorale. Mecanismul nervos este asigurat prin plexurile intramurale, asupra carora actioneaza influentele extrinseci vegetative si umorale. Sistemul parasimpatic activeaza motricitatea intestinala, iar simpaticul are efecte inhibitoare. Valvula ileo-cecala, intarita de sfincterul ileo-cecal, este inchisa in conditii obisnuite, impiedicand refluxul continutului colic in ileon si se deschide ritmic la cateva minute dupa ingestia de alimente.

Articole Similare:

Ultima actualizare: joi, 3 noiembrie, 2011, 14:27

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *