Prima Pagina » Sanatate A-Z » Medicina Interna » Diureticele

Diureticele

Diureticele sunt substante care cresc eliminarea de urina (apa si sare). Unele elimina predominent apa, marind volumul urinei si provocand o diureza apoasa. Altele elimina o urina bogata in sare, numite din aceasta cauza saluretice, folosite pentru eliminarea excesului de sare si apa, retinute in edeme.

Deosebim urmatoarele substante cu actiune diuretica:

Diuretice majore

Furosemidul si acidul etacrinic. Furosemidul (Lasix, Furantril) elimina un volum mare de urina, cu o cantitate crescuta de Na, K si CI. La bolnavii cu edeme cardiace, o singura doza de 40 mg, poate duce la pierderea de 6 – 8 litri apa. Este de regula eficace, la bolnavii rezistenti la diureticelor tiazidice (saluretice). Poate fi utilizat si in doze mai mari (pana la 1 – 2 g). Bolnavii care nu raspund la doze mici de 40 mg, pot raspunde la dozele mai mari. Efectul este rapid, de scurta durata si usor controlabil. In administrarea orala, diureza incepe dupa 20 – 60′, si se mentine 4-6 ore. In administrarea i.v, efectul incepe dupa 3 – 15′ si se mentine 2-5 ore. Pot apare insa dezechilibre electrolitice: hiponatremie, hipopotasemie si mai rar hipocloremie. Poate apare si hipotensiune, hiperglicemie, hiperuricemie, accidente alergice si tulburari digestive. Este indicat in toate formele de edeme; (din insuficienta cardiaca, ciroza hepatica cu ascita, edemul pulmonar, edemul cerebral). Se administreaza ca urgenta in insuficienta renala cronica si acuta.

Acidul etacrinic (Edecrin) deosebit chimic de Furosemid, are actiune si indicatii similare. Actioneaza intens, rapid si de scurta durata, sub forma de comprimate de 0,50 g 1 – 4/zi, administrat dupa mese si sub forma de fiole de 0,025 g/fiola, 1 – 4 i.v. zilnic. Prezinta aceleasi reactii adverse.

Diuretice mercuriale

Mercurofilina (Novurit) si Salyrgan au de asemenea actiune intens diuretica pentru apa, sodiu si clor, care apare la 2 – 3 ore de la administrare (i.m., i.v. lent 1-2 ml, de 1 – 2 ori/saptamana). Dintre reactii adverse pot apare: alcaloza hipocloremica, hiponatremie, hipopotasemie, tulburari digestive renale si cardiovasculare si tulburari alergice. Mult utilizate in trecut, in prezent sunt putin folosite.

Diuretice tiazidice si inrudite

Tiazidicele sunt diuretice cu intensitate moderata si relativ durabila. Elimina urini concentrate in care predomina Na (salureza); elimina si Cl si K. Pot provoca hiponatremie si mai ales hipopotasemie, hiperglicemie si hiperuricemie. Este diureticul cu care se incepe tratamentul in cazurile usoare si moderate. Cele mai cunoscute tiazidice sunt:

Hidroclorotiazida (Nefrix, Esidrex). Diureza incepe la o ora dupa administrarea orala si se mentine 8-l2 ore. Dozele utile sunt de 25 – 100 mg, in 1 – 2 prize.

Butizida (Ufrix, Eunephron). Are proprietati similare, dar actiunea diuretica este mai puternica.

Clopamida (Brinaldix), Clortalidona (Hygroton), Clorexolona (Flonatril), sunt substante diuretice inrudite cu tiazidicele. Au durata de actiune mai lunga (24 – 48 ore). Se administreaza l/zi sau la doua zile.

Antagonista aldosteronului (Spironolactona, Triamterenul si Amiloridul)

Spironolactona (Aldactona). Actioneaza ca antagonist competitiv al aldosteronului. Are actiune diuretica modesta si creste eliminarea apei si sarii, dar cruta K. Efectul este dependent de concentratia aldosteronului. Diureza produsa creste, cand se asociaza cu diuretice, ca tiazidice, furosemid, acid etacrinic, compensand pierderea de K produsa de acestea. Indicatia principala o reprezinta edemele cu hiperaldosteronism secundar, rezistent la alte diuretice. Spironolactona este contraindicata in insuficienta renala acuta si in hipoerpotasemie. Se recomanda prudenta in insuficienta renala cronica. Aldactona se prezinta sub forma de comprimate de 0,025 g, (4 – 8/zi), cu efect dupa 24 -48 de ore, de durata. Ca reactii adverse pot apare: hiperpotasemie, hiponatermie, eruptii cutanate, tulburari digestive, somnolenta etc.

Canreona  si  Canreonatul de potasiu   (Soludactone),   substante inrudite  cu spironolactona, se administreaza i.v. in urgente.

Triamterenul (Dytac, Teriam), are actiune asemanatoare spironolactonei, dar mecanismul de actiune este diferit. Se administreaza 0,100 – 0,200 g/zi.

Amiloridul (Moduretic), este alt antagonist al aldosteronului. Diureza apare dupa 2 h de la administrare orala si se mentine 24 h.

Diuretice minore

Diureticele xantice. Dintre acestea se intrebuinteaza Aminoxilina (Miofilinul) in comprimate de 0,100 g si in fiole de 2 si 10 ml i.v. Este un diuretic slab.

Diurocardul (Clorura de amoniu) este un diuretic acidifiant. Se prezinta sub forma de drajeuri de 0,400 g si se administreaza 8 – 20/zi, timp de trei zile consecutiv, cura care se poate repeta.

Acetazolamida (Diamox Ederen) actioneaza ca inhibitor al anhidrazei carbonice. Este o sulfamida cu efect diuretic slab (comprimate de 0,250 g). Practic nu se mai foloseste, in prezent este utilizata in tratamentul glaucomului si al unor forme de epilepsie. Diclorfenamida si Metazolamida sunt alti anhibitori ai anhidrazei carbonice.

Prescriptia de diuretice poate fi facuta ori de cate ori exista in organism o retentie de apa si sodiu, dar conduita este diferita, in functie de cauza retentiei, de exemplu, intr-o insuficienta renala diureticele sunt inutile si periculoase.

Cele patru mari indicatii ale diureticelor sunt:

  1. Insuficienta cardiaca – atat in timpul decompensarii, cat si ca tratament de intretinere (uzual Nefrix).
  2. Hipertensiunea arteriala, in functie de forma clinica si de stadiu, beneficiaza de asemenea de aportul continuu al diureticelor (Nefrix, Ufrix, Furosemid, Spirolactona).
  3. Ciroza hepatica ascitogena: Triameternul, Spirolactona si corticoterapia permit sa se reduca la multi cirotici, ascita si edemele. Tizidicele sunt mai putin indicate, datorita pericolului de hipokaliemie si hiperamoniemie.
  4. Sindroamele nefrotice beneficiaza de corticoterapie.

Ca regula generala, nu trebuie prescrise diuretice la bolnavii cu semne de insuficienta renala: proteinurie, cilindrurie sau azotemie peste 0,50 g. De asemenea, diureticele nu trebuie prescrise la intamplare, ci in functie de originea edemelor, tratamentele anterioare si rezultatele laboratorului. Administrarea diureticelor se poate insoti de numeroase accidente. Obisnuit se intalnesc: sindroame de deshidratare in administrarile prelungite si pierderi de electroliti. Hipokaliemia este cea mai frecventa – urmare a administrarii acestor droguri, cu exceptia Triamterenului si a Spirolactonei. De aici, necesitatea de a se administra sistematic potasiu si de a-l doza cu regularitate. Hiponatremia se intalneste mai ales la bolnavii sub tratament diuretic si regim desodat prelungit, iar hipocloremia apare la bolnavii tratati cu mercuriale. Se recomanda sa se prescrie si clorura de amoniu.

Diureticele mercuriale mai pot provoca febra, eruptii cutanate, purpure, tulburari digestive (varsaturi, diaree, uneori scaune sanguinolente), anurie, colaps, leziuni renale, hepatice si chiar moarte subita. Tiazidicele pot determina tulburari digestive (anorexie, greturi, varsaturi), eruptii cutanate si rar, accidente sanguine. Spirolactonele pot antrena tulburari hormonale.

Articole Similare:

Ultima actualizare: marți, 8 ianuarie, 2013, 18:12

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *