Prima Pagina » Sanatate A-Z » Chirurgie Generala » Diverticulul de Pulsiune Epifrenic

Diverticulul de Pulsiune Epifrenic

Diverticulul de Pulsiune Epifrenic

Sunt intalniti mai rar decat cei faringo-esofagieni mai ales la persoanele in varsta, predominant la sexul masculin. Varsta este cuprinsa intre 25-82 ani. Sunt localizati pe esofagul toracic inferior la 10 cm deasupra cardiei, dar pot aparea si mai sus.

Etiopatogenie

Diverticulul epifrenic se dezvolta ca o consecinta a unor tulburari motorii esofagiene sau obstructii mecanice. Spasmele esofagiene si achalazia sunt cel mai frecvent intalnite. Contractiile esofagiene sunt de mare amplitudine, asociate cu incapacitatea SEI de a se relaxa. Aceste perturbari determina cresterea presiunii intraluminale ce favorizeaza aparitia diverticulului in zonele mai putin rezistente unde fibrele longitudinale se intrica cu cele circulare. Prezenta tulburarilor motorii justifica astfel miotomia esofagiana dupa efectuarea diverticulectomiei.

Au marimi variabile putand atinge uneori dimensiuni impresionante de 400-500 ml. Peretele pungii este constituit din totalitatea straturilor esofagiene, prezentand uneori alterari inflamatorii determinate de staza ce se produce in punga. Orificiul de comunicare cu esofagul este ingust, fara a avea relatii cu volumul acesteia. Uneori pediculul de implantare este lung determinand un aspect piriform.

Tablou clinic

Diverticulii epifrenici sunt de regula asimptomatici. Nu exista o corelatii intre marimea diverticulului si semnele clinice. De regula se manifesta printr-o senzatie de tensiune retrosternala, dureri, disfagie si regurgitatii nocturne. In general, semnele nu sunt caracteristice si pot fi confundate cu cele ale herniei hiatale, achalaziei, stricturilor, spasmului difuz. Pot aparea complicatii pulmonare dar care sunt mai rare decat in cazul diverticulului faringo-esofagian. Carcinomul primitiv este rar intalnit, ca si tumorile benigne (leiomiom sau lipom).

Diagnostic

Examenul radiologic precizeaza diagnosticul evidentiind una sau mai multe pungi diverticulare pe ultimii 10 cm ai esofagului toracic. Endoscopia nu aduce date suplimentare decat in cazul complicatiilor. Manometria este obligatorie pentru a constata natura si importanta tulburarilor motorii care impun masuri chirurgicale suplimentare.

Tratament

Tratamentul chirurgical este indicat in toate cazurile in care semnele clinice sunt evidente iar retentia in punga prezenta si persistenta. In cazul celor asimptomatici sau cu semne clinice minime se opteaza pentru tratament conservator sub supraveghere medicala.

Diverticulectomia cu esofagomiotomie este interventia standard. Abordul clasic se face prin toracotomie dreapta sau stanga, dar este posibil si abordul minim-invaziv toracoscopic. Concomitent se vor trata si bolile asociate: spasmul difuz, achalazia, stenozele etc.

Articole Similare:

Ultima actualizare: miercuri, 27 martie, 2013, 15:43 Afisari: 14

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *