Prima Pagina » Sanatate A-Z » Gastroenterologie » Efectele H. Pylori Asupra Fiziologiei Gastroduodenale

Efectele H. Pylori Asupra Fiziologiei Gastroduodenale

Efectele H. Pylori Asupra Fiziologiei GastroduodenaleEfectele infectiei cronice cu H. pylori asupra fiziologiei tractului gastro-intestinal variaza in functie de factori individuali, vechimea si localizarea infectiei, virulenta tulpinii infectante, factori exogeni etc. In functie de mecanismul de producere, multitudinea de efecte pot fi clasificate in:

  • modificari determinate direct de H. pylori;
  • modificari induse prin intermediul mediatorilor inflamatiei cronice.

Modificari determinate direct de H. pylori:

Intervin indeosebi in faza acuta a infectiei (primele 4 saptamani), cand infiltratul inflamator cronic este in curs de organizare. Sunt determinate de produse bacteriene (enzime, toxine, produsi de degradare) care eliberati in mediu, interactioneaza cu componentele mucoasei gastrice, perturbandu-le functiile. Dintre efectele directe provocate de H. pylori, mai importante sunt cele care permit bacteriei colonizarea si supravietuirea intr-un mediu ostil.

Scaderea aciditatii la nivel gastric, evidenta in primele faze ale infectiei, este realizata prin mai multe mecanisme:

  • productia de ureaza;
  • productia unei toxine care inactiveaza K+/H+ – ATP-aza;
  • producerea unui antagonist histaminic care inhiba celulele enterocromatofin-like (ECL).

Leziuni distructive la nivelul epiteliului gastric, determinate de:

  • activitatea vacuolizanta a vacA;
  • modificari ale microcirculatiei gastrice prin sinteza de PAF (care produce agregare plachetara) si scaderea sintezei de PG, cu reducerea cantitatii de glicoproteine protectoare din mucusul gastric;
  • producerea de NH4+ care poate induce hiperplazie sau atrofie;
  • stimularea proliferarii daca gradul colonizarii este redus;
  • in densitate mare (peste 100 bacterii/celula) H. pylori creste apoptoza si induce atrofia mucoasei gastrice.
Scaderea secretiei duodenale de HCO3
Scaderea secretiei duodenale de HCO3 aparuta ca raspuns la aciditate. Aceasta se datoreaza unui produs de degradare al cagA, ADMA (asimetrical dimethyl-arginine), care inhiba NOSi locala, implicata in stimularea anhidrazei carbonice. Concentratie de ADMA este de 65 ori mai mare la cei cu H. pylori decat la normali.
Scaderea  nivelului vitaminelor:

Scaderea  nivelului vitaminelor C, E si β-carotenilor din mucoasa gastrica (mai ales de catre tulpinile cagA+), importanti agenti antioxidanti cu rol in prevenirea carcinogenezei.

Scaderea aciditatii gastrice este vitala pentru supravietuirea bacteriei in primele stadii ale infectiei, in timp ce inhibarea secretiei duodenale de HCO3 este specifica gastritei antrale cronice, in care s-a produs deja metaplazia gastrica a mucoasei duodenale. In acest caz, mentinerea unui mediu acid in duoden permite extinderea colonizarii si la acest nivel.

Modificari induse prin intermediul mediatorilor inflamatiei cronice:

Exista numeroase date experimentale care atesta faptul ca principalele modificari induse pe termen lung de infectie cu H. pylori sunt determinate de mediatorii inflamatiei cronice. Raspunsul imun, desi ineficient, este foarte puternic, ducand la sinteza a numerosi agenti proinflamatori. Efectele actiunii acestora se manifesta atat local, cu exagerarea leziunilor produse de bacteria insasi, cat mai ales general, determinand aparitia unui status proinflamator sistemic.

Principalii hormoni reglatori asupra carora se exercita efectele produsilor sistemului imun sunt gastrina si somatostatina. In infectia cronica cu H. pylori, nivelul seric al gastrinei este crescut, iar cel al somatostatinei este scazut. Efectul nemijlocit al acestor perturbari este reprezentat de cresterea secretiei acide gastrice. Secretia de gastrina bazala sau stimulata este crescuta in infectia cronica cu H. pylori. Nivelurile de gastrina sunt crescute indiferent daca sunt determinate in sange sau la nivelul mucoasei gastrice.

Cresterea a fost pusa in evidenta atat in vivo cat si in vitro, fiind determinata de actiunea a numeroase citokine:

  • IL6, IL8 si TNFα care stimuleaza celulele G;
  • IL2 si IFNγ (dependent de doza);
  • PAF stimuleaza secretia celulelor parietale.

Efectele citokinelor asupra fiziologiei gastrice sunt variate si complexe. Unele dintre acestea (IL1β) actioneaza in primele faze ale infectiei in sensul inhibarii secretiei acide. Altele (EGF, TGFα) au roluri importante la nivelul mucoasei gastrice (scad secretia acida si induc proliferarea si regenerarea mucoasei), dar in cursul infectiei cronice productia lor este scazuta.

Tot prin intermediul mediatorilor inflamatiei, H. pylori determina perturbarea functiilor antrului la mai multe nivele:

  • intarzierea evacuarii gastrice si disfunctii ale propulsiei antropilorice;
  • perturbarea inhibarii secretiei acide de catre distensia antrului sau aciditatea antrala exagerata.

H. pylori inhiba functia celulelor D antrale si scade secretia de somatostatina, ceea ce duce la cresterea secretiei de gastrina, histamina si H+. Mai mult, numarul de celule D este scazut, ca si capacitatea de legare a somatostatinei la receptori.

Prin toate aceste efecte, H. pylori induce o crestere importanta a aciditatii gastrice indeosebi in fazele initiale ale infectiei cronice. Daca sistemul imun al gazdei reuseste sa mentina localizarea antrala a bacteriei si sa impiedice colonizarea corpului gastric (asa cum se intampla cel mai frecvent), hiperaciditatea are un caracter persistent si poate provoca aparitia ulcerului peptic. Astfel, cresterea aciditatii are loc doar daca mucoasa oxintica este intacta, iar leziunile inflamatorii sunt localizate numai la nivel antral.

In conditiile unei colonizari extinse si progresive a mucoasei gastrice, care cuprinde inclusiv zona parietala, predomina efectul de inhibare directa de catre H. pylori a secretiei acide, iar pH_ul gastric creste in pofida nivelurilor sistemice si locale crescute de gastrina. La acest efect se adauga si leziunile celulare extinse care vor duce in final la atrofia mucoasei gastrice si aclorhidrie histaminorefractara, prin absenta celulelor parietale. Inducerea atrofiei mucoasei gastrice se poate realiza si indirect, prin intermediul autoanticorpilor prezenti in cursul infectiei cronice (anti Lex, anti hsp 60), care pot declansa un raspuns imun aberant orientat impotriva propriilor celule parietale.

In concluzie, se poate afirma ca in cursul infectiei cu H. pylori exista mai multe stadii distincte in care fiziologia gastroduodenala este modificata in diverse moduri:

  1. in faza acuta, pana la aparitia infiltratului inflamator interstitial cronic, cand aciditatea scade prin efect direct al H. pylori si interventia IL1β;
  2. dupa saptamana a 4-a a infectiei, cand odata cu aparitia infiltratului inflamator cu caracter cronic cresc TNFα, IL2, IL6, IL8, IFNγ, PAF etc, care refac secretia acida si o exacerbeaza.

Dupa o lunga perioada, se produce o scadere a debitelor acide, daca se produce atrofia mucoasei parietale sau infectia depaseste nivelul antrului.

Articole Similare:

Ultima actualizare: luni, 12 noiembrie, 2012, 16:51

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *