Prima Pagina » Sanatate A-Z » Medicina Interna » Endocardita Bacteriana

Endocardita Bacteriana

Definitie

Proces inflamator endocardic care apare in cadrul unor infectii generale cu diversi germeni. Se caracterizeaza prin manifestari de septicemie, embolii periferice si leziuni ulcerovegetante ale endocardului valvular parietal.

Forme clinice

Exista doua principale forme clinice, evolutive:

endocardita bacteriana subacuta (endocardita lenta), cu evolutie indelungata, patogenic secundara, deoarece grefa septica se constituie pe un endocard anterior lezat (valvulopatie dobandita sau congenitala);

–  endocardita bacteriana acuta (endocardita maligna acuta) cu evolutie rapida, patogenic primitiva, deoarece grefa septica se constituie pe un endocard anterior normal. Cu exceptia situatiilor extreme, intre cele doua forme, nu se mai poate face astazi o delimitare neta, existand numeroase forme de trecere, similitudini etiologice si terapeutice.

Patogenie

Desi in scadere, in ultimii ani, endocardita lenta este o boala destul de frecventa. Se intalneste mai ales intre 20 si 40 de ani, cu toate ca nici celelalte varste nu sunt crutate.

Cel mai frecvent agent etiologic este Str. viridans (aproximativ 75%), mai rar enterococul, stafilococul alb sau auriu, gonococul, pneumococul etc. Existenta unei cardiopatii anterioare, de obicei reumatismale (stenoza mitrala sau insuficienta aortica), mai rar congenitala, se intalneste aproape totdeauna la aceasta categorie de bolnavi.

Se cunosc si forme clinice in care infectia se grefeaza pe un cord sanatos. Aparitia bolii este favorizata de o serie de factori declansatori, ca extractii dentare, amigdalectomii, investigatii genito-urinare (cateterism vezical, cistoscopie), bronhoscopii, avorturi etc., care fac ca germenii existenti in diferite focare de infectie (dentare, amigdaliene, genito-urinare, cutanate, pulmonare etc.) sa patrunda in sange si sa se grefeze pe valvula lezata.

In producerea bolii joaca un rol important raportul dintre virulenta germenilor si puterea de aparare a organismului.

Cand puterea de aparare este scazuta si germenii sunt foarte virulenti, apare endocardita maligna acuta; cand fortele de aparare ale organismului sunt mari si virulenta germenilor scazuta apar endocarditele abacteriene, iar cand fortele de aparare si virulenta sunt in echilibru, apare endocardita lenta.

Anatomie patologica

Leziunile caracteristice constau in vegetatii localizate pe valvulele mitrale sau aortice, alcatuite din hematii, leucocite si fibrina. Vegetatiile contin microbi, sunt friabile, se desprind usor si provoaca embolii septice in circulatia mare (splina, rinichi, creier). Desprinderea vegetatiilor duce la ulceratii si perforatii, cu accentuarea deformarilor valvulare.

Simptomatologie

Debutul este aproape totdeauna insidios si se caracterizeaza prin febra neregulata, astenie, paloare, anorexie si transpiratii – semne care apar la un vechi valvular. Semnul revelator este febra – care persista un timp indelungat – saptamani si chiar luni – pana ce diagnosticul se precizeaza.

In perioada de stare se intalnesc:

  • semne generale toxiinfectioase: febra neregulata, cu frisoane si transpiratii, astenie marcata, anorexie cu pierdere in greutate, splina moderat marita si dureroasa, dureri musculare si articulare;
  • simptome cardiace: semnele leziunii valvulare pe care s-a grefat boala; uneori, semne de atingere miocardica (galop, tulburari de ritm) sau coronariana (crize de angor sau infarct miocardic), hipotensiune arteriala si agravare sau instalarea insuficientei cardiace;
  • manifestari cutanate: paliditate de un galben-murdar, petesii, eruptii hemoragice pe membre, nodozitati mici si dureroase rosii-violacee care apar in pulpa degetelor (noduli Osler), hipocratism digital;
  • semne de embolie in arterele membrelor (durere, paloare, hipotermie si disparitia pulsului), in arterele cerebrale (hemiplegie), in artera pulmonara (infarct pulmonar) etc.;
  • semne renale constand in embolii renale (coli violente si hematurie) sau leziuni de glomerulonefrita (hematurie, albuminurie etc.).

Examen de laborator

Hemocultura este examenul capital. Sangele se recolteaza pe mai multe tipuri de medii de cultura, in apogeul febrei si dupa frison (in special seara). Se recolteaza mai multe hemoculturi (3 – 8 in primele 24 – 48 de ore), inainte ca bolnavul sa fi inceput tratamentul cu antibiotice. Daca acesta a fost instituit, se sisteaza si se recolteaza hemoculturi la 24 – 36 de ore de la suprimare. In cazul unor hemoculturi negative, se practica arterioculturi. Exista si cazuri cu hemocultura constant negativa cu prognostic sever.

Diagnostic

Diagnosticul pozitiv de endocardita lenta este sugerat de o stare febrila sau subfebrila – uneori evidentiata doar prin termometrizare din 2 in 2 ore – asociata cu paloare, sufluri organice cardiace microembolii septice cutanate (noduli Osler), pulmonare (spute hemoptoice) sau renale (hematurie microscopica), insotit de splenomegalie.

Diagnosticul diferential se face in special cu febra dintr-o cardiopatie valvulara. In acest scop trebuie eliminate afectiunile febrile intercurente, mai ales endocardita reumatismala, pentru care pledeaza varsta mai tanara, poliartritele, absenta splenomegaliei, a emboliilor si a hemoculturii pozitive. Tratamentul de proba cu acid acetilsalicilic, Aminofenazona da rezultate bune si rapide in diagnosticul diferential.

Articole Similare:

Ultima actualizare: joi, 17 ianuarie, 2013, 10:48

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *