Prima Pagina » Sanatate A-Z » Neurologie » Epilepsia

Epilepsia

Epilepsia

Definitie

Este un sindrom clinic paroxistic, cronic, cu debut si sfarsit brusc, caracterizat in cazul crizelor majore de pierderea cunostintei, insotita de convulsii tonicoclonice. Cand crizele de epilepsie se repeta, se vorbeste despre epilepsia-boala. Epilepsia este o dereglare a sistemului nervos care produce descarcari bruste si intense de activitate electrica in creier. Aceasta activitate electrica anormala de la acest nivel se manifesta clinic prin convulsii care afecteaza controlul miscarii, al vorbirii, al vederii sau chiar al starii de constienta.

Persoanele cu epilepsie au convulsii repetate care apar de-a lungul vietii si care, fara tratament corect, devin mai severe si mai frecvente in timp. Cel mai adesea, tratamentul implica administrarea zilnica a unor medicamente specifice. Nu toti cei care au convulsii au si epilepsie. Uneori, accesele sunt rezultatul unui traumatism, al unei agresiuni sau al altor boli, fara legatura cu epilepsia.

In aceste cazuri, persoana nu mai are crize odata ce a disparut cauza care le provoca. Prin urmare, epilepsia este o dereglare cronica, pe termen lung, care cauzeaza crize convulsive repetate in absenta tratamentului, dar uneori, chiar in ciuda tratamentului. Desi epilepsia este uneori urmarea altor boli, de cele mai multe ori cauza este necunoscuta. Epilepsia incepe cel mai adesea in copilarie sau dupa varsta de 60 de ani, desi se poate dezvolta la orice varsta.

Factori de risc

Factorii care cresc riscul de a face epilepsie sunt urmatorii:

  • existenta unor cazuri de epilepsie in familie (predispozitie genetica);
  • o rana serioasa la cap (o fractura a unui os al craniului sau o leziune in profunzimea creierului) cu pierderea cunostintei sau amnezie pentru mai mult de 24 de ore – cu cat leziunea este mai grava, cu atat mai mare este riscul de aparitie a epilepsiei posttraumatice;
  • o lovitura sau boli care au afectat vasele de sange din creier;
  • tumorile cerebrale;
  • infectii ale sistemului nervos central, cum ar fi encefalita sau meningita;
  • intoxicatii voluntare sau involuntare cu plumb, cu alte toxice sau fum;
  • probleme de dezvoltare a creierului inainte de nastere;
  • consumul de alcool sau droguri pe o perioada lunga;
  • convulsiile febrile in copilarie;
  • boala Alzheimer.

Insa epilepsia se poate dezvolta chiar daca o persoana nu prezinta niciunul dintre factorii de risc enumerati mai sus. Aceasta situatie este intalnita mai ales in formele de epilepsie infantila.

Cauze

In ordinea frecventei, principalele cauze sunt:

a) traumatismul craniocerebral, cand epilepsia poate aparea imediat (prin edem cerebral precoce) dupa un interval de cateva ore (hematom sau edem cerebral), sau tardiv, dupa luni sau ani;

b) neoformatiile intracraniene, in care crizele sunt la inceput limitate si se insotesc de semne de hipertensiune intracraniana;

c) tulburarile vasculare cerebrale (ramolisment, encefalopatie hipertensiva, hemoragie meningiana, tromboflebite cerebrale, embolii) etc.;

d) epilepsia esentiala, in care nu se gaseste nici o etiologie sau leziune care sa justifice boala. In acest caz crizele sunt generalizate si apar inca din copilarie;

e) alte cauze mai rare sunt: traumatisme obstetricale, intoxicatii cu alcool, oxid de carbon, tulburari metabolice (uremie, hipoglicemie), procese infectioase cerebrale (encefalite etc.).

Forme clinice

Epilepsia generalizata: 

Criza majora este precedata de prodroame (migrena, nevralgii, parestezii), care apar cu ore sau zile inainte, si semne care preceda imediat criza si care poarta numele de “aura”. Aura poate fi motorie (miscari rapide ale membrelor, clipitul pleoapelor), senzitiva (furnicaturi, arsuri), senzoriala (zgomote, voci, scantei, mirosuri diverse), psihica (anxietate). Ea preceda cu cateva zeci de secunde criza si permite bolnavului sa ia pozitii de protectie. Aura nu apare insa intotdeauna.

Debutul este in general brutal, cu paloare brusca, strigat si pierderea cunostintei, cu prabusirea bolnavului. Se descriu obisnuit -o faza tonica, scurta, care dureaza 20 – 30 de secunde, cu rigiditatea membrelor, cianoza fetei, dintii stransi, ochii imobili si toracele in expiratie fortata, si o a doua faza, numita clonica, care dureaza 1-2 minute si se caracterizeaza prin miscari violente ale capului si maxilarelor, cu muscarea limbii si aparitia la nivelul gurii a unei spume abundente si uneori sanguinolente, convulsii ale membrelor si emisiuni involuntare de urina si materii fecale. Uneori criza convulsiva este urmata de o stare comatoasa, care dureaza mai multe ore, cu reflexe abolite si respiratie stertoroasa. Dupa criza apar uneori semne de deficit motor (pareze, contractura). Amnezia crizei este totala.

Criza minora de epilepsie apare mai frecvent la copii si se caracterizeaza de obicei prin absente si contractii muscualare partiale, cu o durata de cateva zeci de secunde. Absenta (forma cea mai frecventa) este o suprimare a functiilor psihice de scurta durata, in timpul carora bolnavul isi opreste orice activitate, persistand numai automatismele simple (mersul, deglutitia, mestecatul etc.). In formele usoare, bolnavii devin palizi, scapa obiectele din mana si isi revin fara sa stie ce s-a intamplat.

Epilepsia localizata: 

Este cunoscuta si sub numele de crize jacksoniene si se caracterizeaza prin miscari clonice, care incep intotdeauna in acelasi loc (mana, picior sau fata) si se propaga la segmentele vecine. Tulburarea nu este insotita de pierderea cunostintei, bolnavul asistand la desfasurarea crizei.

Echivalentele epileptice:

Se caracterizeaza prin faptul ca bolnavul actioneaza intr-o stare asa-numita crepusculara, mergand fara scop sau indeplinind gesturi de care nu este constient. La fel starea de rau epileptic, caracterizata prin crize subintrante.

Simptome

Convulsiile sunt singurul simptom vizibil al epilepsiei. Exista mai multe tipuri de convulsii, iar simptomele fiecarui tip in parte se manifesta diferit la diferite persoane. Convulsiile pot dura de la cateva secunde pana la cateva minute. Constienta poate fi pierduta sau mentinuta in timpul convulsiilor, depinzand de tipul de epilepsie. Unii bolnavi isi amintesc ce s-a intamplat in timpul convulsiilor, in timp ce altii nici nu realizeaza ca au facut convulsii.

Convulsiile in timpul carora bolnavul cade sau muschii devin rigizi (tepeni) sau isi pierde controlul sunt usor de recunoscut. Dar multe convulsii nu implica aceste reactii, si pot fi foarte greu de recunoscut. Unele convulsii se manifesta printr-o privire fixa si pierduta timp de cateva secunde. Altele constau in cateva spasme musculare, sau in caderea capului din pozitia normala sau perceptia unor mirosuri (de obicei neplacute) si unor imagini pe care doar bolnavul le simte. Convulsiile epileptice survin, adesea, fara o avertizare in prealabil, cu toate ca unii bolnavi mentioneaza o “aura” inainte de inceperea convulsiilor. Convulsiile inceteaza atunci cand activitatea electrica anormala se incheie si activitatea cerebrala revine la normal.

Convulsiile sunt de doua tipuri: partiale si generalizate. 

Desi epilepsia este una dintre cele mai comune tulburari neurologice care implica sistemul nervos, specialistii nu pot explica exact cum sau care sunt motivele pentru care aceasta boala apare si cum sau de ce apar descarcarile electrice anormale la nivel cerebral. Epilepsia nu are o evolutie previzibila. Poate aparea la orice varsta si se poate agrava dupa o perioada de ameliorare.

Desi neobisnuit, aceasta boala care afecteaza initial o anumita arie a creierului poate sa se extinda si intr-o alta arie cerebrala. Unele tipuri de epilepsie ale copilului dispar odata ce acesta ajunge la varsta adolescentei. Alte tipuri pot persista toata viata. Epilepsia cauzata de un traumatism craniocerebral poate disparea dupa cativa ani sau poate persista toata viata.

Nu exista nici un tratament care sa vindece epilepsia, dar din fericire, exista tratamente care sa controleze aparitia convulsiilor epileptice si care pot preveni repetarea acestora.

Diagnostic

Acesta se face pe baza unui examen clinic si a inregistrarii grafice a activitatii cerebrale, sub forma de electroencefalograma. In mod obligatoriu, este necesara excluderea prin examen computer tomografic sau RMN a unei cauze care sa induca manifestarile epileptice, cum ar fi tumorile cerebrale.

Epilepsia nu este o forma de retardare mentala sau o boala mentala. Desi cateva forme de epilepsie infantila sunt asociate cu inteligenta submedie si probleme de dezvoltare fizica si mentala, epilepsia nu cauzeaza aceste probleme. Convulsiile pot parea ciudate si pot speria, dar ele nu fac o persoana nebuna, violenta sau periculoasa.

Epilepsia si convulsiile pe care aceasta le cauzeaza pot deranja independenta unei persoane, respectul de sine si calitatea vietii. Unii oameni cu epilepsie pot avea greutati in obtinerea carnetului de sofer. Pentru femeile cu epilepsie, sarcina poate fi mai complicata sau mai dificila.

Copiii cu epilepsie pot avea probleme la scoala. Adultii cu epilepsie pot avea alegeri limitate in ceea ce priveste cariera, deoarece ei nu pot face anumite lucruri. Copiii si adultii pot fi confruntati cu discriminarea in scoala, la lucru si in ce priveste viata sociala, din cauza conceptiilor gresite si a fricii vizavi de epilepsie.

Diagnosticul diferential trebuie sa elimine simularea, tetania, criza isterica. Ultima tulburare este declansata de emotii si conflicte psihice, criza se desfasoara in prezenta unor martori, iar bolnavii isi aleg de obicei locul caderii.

Tratament

Regimul de viata al bolnavului epileptic consta in program regulat de somn de 8 ore, fara consum de alcool, cu restrictie de sare, dulciuri si excitante. Alegerea profesiunii este capitala, natura bolii contraindicand toate profesiunile care impun activitate la inaltime, in apa, masini in mers etc.

Baza tratamentului medical consta in administrarea de Fenobarbital in doze de 1 cg/an de varsta/zi. La adult, doza variaza dupa necesitati intre 10 si 40 kg/zi, asociat cu Fenitoin sau Etotoin (2-4 tablete/zia), Primidon sau Trepal. In timpul crizei, bolnavul trebuie mentinut culcat, cu cravata, gulerul si centura desfacute si, eventual, imobilizat pentru evitarea loviturilor datorita convulsiilor.

Multe din preparatele antiepileptice licenziate au fost descoperite, cel putin in parte, ca urmare a unor circumstante intamplatoare. Strategia clasica uzitata in comunitatea stiintifica este de a se baza mai putin pe sansa si de a incerca si a creea bazandu-se pe rationamente stiintifice. In acest context s-au obtinut cateva succese partiale. Vigabatrin a fost primul anticonvulsivant “modelat”, si in ciuda riscului inalt de deficite de camp vizual si a potentialului de dezvoltare a tulburarilor psihiatrice el continua sa joace rolul sau in sindromul West, o forma rara si extrem de severa a epilepsiei infantile. Alte exemple de medicamente noi cu eficacitate variata includ Gabapentin, Pregabalin, Tigabine, Topiramate, Levetiracetam si Zosinamide.

Tratamentul chirurgical:

Scopul clasic al interventiei chirurgicale in epilepsie este eliminarea completa a focarului epileptogen fara careva deficite neurologice. Exista metode variate de evaluare a raspunsului clinic aplicate in managementul chirurgical al sindroamelor epileptice. In mod clasic, ca markeri au fost utilizati frecventa acceselor si mortalitatea generala , dar cu timpul importanta morbiditatii si a calitatii vietii pacientilor a devenit tot mai recunoscuta. Evaluarea eficacitatii interventiei chirurgicale, la fel ca si in medicatia entiepileptica, trebuie sa ia in consideratie acesti factori complecsi.

Interventiile chirurgicale se divizeaza in doua grupuri dupa scopul pe care acestea il urmaresc: cele efectuate cu scop curativ si cele realizate ca o procedura paliativa.

Criteriile de selectie variaza de la un centru la altul, dar in general pacientii sunt considerati a fi candidati pentru interventie chirurgicala atunci cand indeplinesc urmatoarele criterii:

  • Crizele focale cu o leziune indentificabila la imagistica (in cele mai multe cazuri) care se supune unui abord chirurgical;
  • Date electrofiziologice suportive, frecvent sub forma EEG clasica sau invaziva;
  • Refractar la tratament medicamentos sau efecte adverse intolerabile;
  • Lipsa contraindicatiilor pentru operatie.

Cea mai frecventa si mai utilizata tehnica chirurgicala in epilepsie este rezectia anteromediala sau neocorticala localizata din scleroza temporala meziala (MTS). Acesta tehnica reprezinta circa 75% din toate interventiile la adult. Extirparea focala a leziunii hipocampale sclerotice unilaterale cu rezectie anteromediala la pacientii selectati corespunzator are o rata de succes de circa 60-70%. Rezultatele rezectiei neocorticale sunt mai putin imbucuratoare cu o rata de succes de 50% dar cu o rata generala de ameliorare de 85%. Morbiditatea si mortalitatea chirurgicala este in general mica in acest grup. Rezultatele la un an de zile par sa prezica exact rezultatele pe termen lung. Deficitul cel mai frecvent intalnit postoperator este lezarea ansei Meyer cauzand defect de camp vizual in cadranul superior homonim, ceea ce il lipseste pe pacient de posibilitatea de a detine permis de conducere in Marea Britanie. O imbunatatire a localizarii leziunii a survenit ca urmare a introducerii electroencefalografiei intracraniale si a utilizarii judicioase a RMN functionale in localizarea ariilor limbajului si altor regiuni cortical importante. In general, in cadrul tehnicilor chirurgicale se observa o tendinta spre ameliorare si se spera ca progresele imagistice asa ca identificarea in vivo a fascicolelor substantei albe cu ajutorul tractografiei DW vor scadea riscul de afectare a campurilor vizuale.

O alta tehnica curativa importanta este inlaturarea formatiunilor de volum si displaziilor corticale focale care sunt epileptogene. Este dificil de a interpreta rezultatele in acest grup de pacienti din cauza unui sir variat de procese patologice, or pronosticul fiind in dependenta de cauza care se afla la baza. Un studiu retrospectiv recent a analizat 120 de cazuri de displazie corticala focala (inclusiv MTS) si a stabilit ca subtipul histologic si varsta la debut nu sunt factori de pronostic. Se pare ca pacientii cu tumori neuroepiteliale disembrioplastice (DNET), leziuni cistice si malformatii vasculare au o rata de refractaritate cel putin egala cu cea din MTS.

La pacientii cu epilepsie care nu au raspuns la tratament medicamentos si chirurgical, operatiile paliative sunt de o importanta primordiala. De rezectii radicale pot beneficia pacientii cu epilepsie refractara datorata defectelor vasculare, disfunctiilor dobandite, malformatiilor sau tulburarilor de dezvoltare care nu au raspuns la excizia leziunii. Aceste operatii pot fi destul de radicale si se pot extinde pana la emisferectomie la copii. In sindromul Lennox-Gastaut inciza corpului calos este utilizata cateodata cu efect moderat, cu toate ca nici un studiu inca nu a evaluat eficacitatea acestei tehnici. O metoda interesanta de reducere a frecventei acceselor este realizarea unei serii de incizii corticale sub pia mater cu scopul de inhibare a depolarizarii paroxismale corticale. Eficacitatea acestei tehnici este inca discutata cu toate ca s-au raportat rate inalte de succes. Beneficiul aparent al operatiilor paliative este frecvent interpretat in termeni de reducere a frecventei acceselor. Deciziile clinice si criteriile de selectie in acest domeniu sunt frecvent dificile, lipsind evidentele pentru a determina cea mai buna strategie.

Articole Similare:

Ultima actualizare: joi, 21 februarie, 2013, 15:15

Un comenentariu la Epilepsia

  1. toader 04/03/2013 at 11:28

    baiatul meu are epilepsie. recent i-am facut i r m cerebral .diagnosticul este-hipotrofie hipocampala cu largirea coarnelor temporale ale ventriculului lateral.va rog frumos daca se poate sa-mi explicati ce inseamna,daca exista posibilitate de a se vindeca , de a i se ameliora crizele .face crize zilnice .are 3 medicamente ,la fiecare medicament a avut reactii adverse.se poate intervenii chirurgical?si daca da unde se fac aceste interventii? multumesc din suflet

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *