Prima Pagina » Sanatate A-Z » Hematologie » Eritrocitele (hematii sau globule rosii)

Eritrocitele (hematii sau globule rosii)

EritrociteleEritropoieza are loc in maduva osoasa. Conventional, se descriu urmatoarele stadii de dezvoltare: proeritroblast, eritroblast, bazofil, eritroblast policromatofil, eritroblast oxifil si eritrocit. Eritropoieza este reglata de un hormon (eritropoietina), in formarea careia joaca un rol anoxia renala. Eritrocitul este o solutie concentrata de hemoglobina situata in interiorul unei membrane.

Hemoglobina este alcauita din globina – o proteina conditionata genetic -, din protoporfirina si din fier. Durata de viata a eritrocitului este in medie 120 de zile, hemoliza fiziologica producandu-se in splina (filtrul cel mai sensibil pentru eritrocitele imbatranite) si foarte putin in sange.

Rolul eritrocitului consta in transportul gazelor (O2 si CO2). Noile elemente care intra in circulatie dupa pierderea nucleului se numesc reticulocite. Acestea sunt hematii tinere si in mod normal reprezinta 1% din hematiile circulante. Marimea unei hematii adulte este de 7,5 microni. In stari patologice se pot intalni hematii mici de 3 – 6 microni (microcite) si hematii mari, de peste 10 microni (macrocite). Numarul hematiilor este la barbat de 4,5 – 5 milioane/mm iar la femeie de 4 – 4,5 milioane. Cresterea numarului acestora poarta denumirea de poliglobulie iar scaderea de anemie.

Raportul dintre masa de hematii si volumul plasmatic se numeste hematocrit si are ca valori medii la barbat 46%, iar la femei 42%. Hematocritul creste in poliglobulie si plasmoragii si scade in anemii si hidremii.

Hemoglobulina – constituentul principal al hematiei – se determina cu hemoglobinometrul Sahli pe baza aprecierii colorimetrice, cu un tub-etalon sau prin metoda fotometrica. Normal, la barbat se gasesc 16 g/100 ml sange iar la femeie 14 g/100 ml sange. Hemoglobina scade in anemii. Relatia dintre numarul de hematii/mm si continutul in hemoglobina se numeste valoare globulara sau indice de culoare (continutul fiecarui eritrocit in Hb) si se calculeaza impartind continutul hemoglobina (Hb) exprimat in procente fata de normal (100%) prin dublul primelor doua cifre ale numarului de hematii dintr-un milimentru cub. De exemplu: daca Hb este de 16 g, ceea ce inseamna 100%, iar hematiile 5 000 000, valoarea globulara este egala cu 1.

Concentratia medie in hemoglobina pe hematie, tinand seama de volumul acesteia, exprima concentratia mijlocie la suta a hemoglobinei pe hematie si se calculeaza impartind gramele de Hb la 100 ml sange prin hematocrit. Normal: 32 – 38%; scade in anemia feripriva.

Rezistenta globulara – valoare care apreciaza fragilitatea eritrocitelor – se cerceteaza investigand rezistenta osmotica, adica rezistenta eritrocitelor ia solutii hipotone de clorura de sodiu. Normal, hemoliza (distrugerea hematiilor cu eliberarea Hb) incepe la concentratie de 4,4, g%o NaCl si este completa la 3,4 g%o. In sindroamele hemolitice scade rezistenta globulara 5%o) si creste hemoliza.

Viteza de sedimentare a hematiilor (V.S.H.) este o constanta biologica de mare interes in patologie. Daca se adauga un anticoagulant (citrat de sodiu) sangelui recoltat intr-o mica eprubeta metoda Westergreen), globulele se depun pe fundul tubului, datorita greutatii lor specifice care este superioara celei a plasmei. Valorile normale la o ora sunt de 6-12 mm la barbat si de 10 – 16 mm la femeie. Cresterea V.S.H. indica un proces evolutiv, a carui intensitate este cu atat mai mare, cu cat valorile sunt mai mari. V.S.H. depinde de proteinele sanguine si indeosebi de fibrinogen si de alfa globuline.

In diagnosticul anemiilor se practica si dozarea fierului seric. La 100 ml ser la barbat se gasesc lOOg, iar la femeie 90g. Valorile cresc in ciroza pigmentara si scad in anemiile hipocrome.

Pentru aprecierea gradului de distrugere a hematiilor se dozeaza urobilina in materiile fecale. Eliminari crescute apar in anemiile hemolitice si in anemia pernicioasa (Piermer).

In unele stari patologice, in sangele periferic apar si hematii anormale: megalocite si megaloblasti, in anemia Biermer; eritroblasti, in anemia hemolitica; reticulocite depasind valoarea normala de 1%, in hemoragii, criza hemolitica, tratamentul cu fier sau extracte hepatice.

In starile patologice pot aparea diferite anomalii ale hematiilor: variatii anormale ale dimensiunilor (anizocitoza cu prezenta macrocitelor sau microcitelor), deformari ale globulelor – “in para”, “in virgula”, “in bastonas” (poikilocitoza) -, anomalii de coloratie (policromatofilie) etc.

Articole Similare:

Ultima actualizare: joi, 31 ianuarie, 2013, 15:15

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *