Prima Pagina » Sanatate A-Z » Dermatologie » Erizipelul

Erizipelul

Erizipel

Erizipelul este o dermo-epidermita streptococica, ce survine frecvent la varsta adulta, mai ales la varstnici.

Etiologie

Prevalent, boala este produsa de streptococul beta-hemolitic grup A si mult mai rar de stafilococ.

Epidemiologie

Sursa de infectie poate fi:

a)    endogena, cand erizipelul apare urmare a diseminarii infectiei prin contiguitate, de la nivelul portii de intrare (angina, foliculita endo-nazala, dacriocistita, etc);

b)    exogena, cand aparitia erizipelului, este consecinta patrunderii directe a streptococului:

  • prin lezarea tegumentului (posttraumatic, post-partum, prin plaga ombilicala a nou-nascutului);
  • prin intermediul leziunilor de epidermofitie interdigitala(care constituie poarta de intrare).

Patogenie

De la poarta de intrare, streptococul ajunge in derm, unde se multiplica (in spatiile limfatice), producandu-se: un infiltrat cu celule mononucleare (expresie a prezentei unei componente alergice) si extra­vazare de plasma. In urma extravazarii de plasma si a producerii de infiltrat leucocitar, la nivelul tegumentului, apare un placard cu semne celsiene prezente (edem, roseata, durere). Exudatul inflamator, este uneori masiv, producand clivarea celulelor epidermului, consecinta a caruia apar vezicule (bule) cu conti­nut sero-citrin (forma buloasa de erizipel).

Procesul inflamator se poate extinde in profunzime, in hipoderm, constituindu-se o celulita (cu evolutie uneori nefavorabila), urmare a careia^apare placardul flegmonos (forma clinica de erizipel flegmonos).

In producerea erizipelului, intervin si fenomene de hipersen- sibilizare, justificate prin lipsa aparitiei imunitatii in urma trecerii prin boala; in timp, se constituie o hipersensibilizare la polizaharidul C (care s-a dovedit ca persista mult la nivelul tegumentului, determinand o stare de sensibilizare locala). Aceasta hipersensibilizare, explica aparitia in timp, a recidivelor.

Datorita obstruarii vaselor limfatice, dupa producerea de multiple recidive, pot apare fenomene de elefantiaza.

Tablou clinic

Incubatia este scurta de 1 – 3 zile. Debutul este brutal (in plina stare de sanatate), cu febra (39°- 40°C), frisoane, stare generala alterata, uneori cefalee si varsaturi ali­mentare. La locul de aparitie a placardului, bolnavul acuza o senzatie de “jena”, perceputa diferit, sub forma de arsura sau durere vie. Concomitent, sunt prezente fenomene de limfangita si adenita satelita.

In perioada de STARE fenomenele generale infectioase persista (febra, frison). Apare si se extinde placardul cu semne celsiene prezente (tume­fiere, roseata, durere, impotenta functionala). Placardul este bine delimi­tat, cu margini elevate, la periferia sa constituindu-se un “burelet” ce se extinde rapid in “pata de ulei” avand aspect rosu lucios. Placardul poate fi localizat la nivelul fetei, pavilionului urechii, gambelor, rezultand mai multe forme clinice.

Forme clinice

Erizipelul fetei

Se instaleaza prin contiguitate, de la o infectie localizata in vecinatate: angina, foliculita endo-nazala, dacriocistita. Placardul are o topografie caracteristica: este localizat la ambii obraji, simetric, cu prinderea piramidei nazale, neafectand buza supe­rioara, avand un “aspect de fluture”; este de culoare rosie vie, cu tu­mefiere si durere marcata, fiind bine delimitat.

Erizipelul pavilionului urechii

Survine tot prin contiguitate, placardul extinzandu-se la intreg pavilionul, sensibilitatea dureroasa fiind deosebit de exprimata.

Erizipelul membrelor inferioare

Poarta de intrare este exogena, cel mai frecvent aparand conse­cinta a prezentei leziunilor de epidermofitie interdigitala (cu fisuri inter- digitale). Placardul are o delimitare difuza, fiind de o culoare mai inchisa (rosu- violaceu). Obisnuit, sunt prezente fenomene de limfangita si ade­nita satelita.

Observatie: Erizipelul recidivant apare in cazul persistentei portii de intrare (micoze interdigitale), placardul survenind totdeauna, pe aceeasi zona corporala.

Diagnostic

Diagnosticul pozitiv se stabileste in contextul datelor:

  •  epidemiologice: identificarea eventualei porti de intrare, prezenta in antecedente a recidivelor;
  •  clinice: debut brutal si obligatoriu: prezenta febrei si a frisoanelor so­lemne, urmate (dupa cateva ore) de aparitia placardului avand semne celsiene prezente;
  • paraclinice: VSH, fibrinogen, PCR – cu valori crescute, leucocitoza cu neutrofilie, titrul ASLO cu valori crescute sau care cresc in dinamica.

Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni:

A)    Eczema acuta a fetei – nu exista sindrom infectios, placardul este imprecis delimitat, leziunile sunt polimorfe (papule, vezicule) pruriginoa­se, nedureroase;

B)    Stafilococia maligna a fetei, caracterizata prin:

  • starea generala se altereaza rapid, exista sindrom infectios; boala se instaleaza prin contiguitate, de la un proces supurativ endo-nazal sau constituit la nivelul obrajilor;
  • aparitia fenomenelor locale (placardul), precede instalarea sindro­mului infectios (febra, frisoanele); concomitent se produce alterarea rapida a starii generale;
  •  placardul este bine delimitat, respecta linia mediana, este de culoare rosie violacee, rece (datorita tulburarilor de circulatie produse de stafilo- coc, care se multiplica in spatiile sangvine), tumefierea se extinde Ja ni- veul buzei superioare “aspect de buza de tapir”. La nivelul membrelor inferioare placardul este unilateral, dar are aceleasi caractere;

C)     herpes-zoster oftalmic caracterizat: de existenta unui fond de afebrilitate, de caracterul si localizarea eruptiei (are topografia traiectului nervos afectat, cu o sensibilitate dureroasa exprimata, localizata unila­teral);

D)    erizipeloid Rosenbach (produs de bacilul rujetului), boala profesio­nala (apare la macelarii care sacrifica porci). Placardul apare la nivelul degetelor, este de culoare violacee, cu o sensibilitate dureroasa moderata, pruriginos, se extinde lent, pot fi prezente subfebrilitati;

E)    flegmonul difuz, descris prin: sindrom infectios exprimat, zona infiltrata cu semne celsiene prezente cu tendinta la abcedare;

F)   flebita cu periflebita.

Tratament

Se poate trata ambulator, spitalizarea facandu-se in cazuri grave sau in formele recidivante.

Tratamentul etiologic

Tratamentul de electie este Penicilina G (2- 6mil.U/zi), admi­nistrata la interval de 12 ore, pana la disparitia completa a fenomenelor locale si ameliorarea evidenta a rezultatelor paraclinice (durata medie a tratamentului este de 10 – 14 zile). Dupa terminarea tratamentului cu Penicilina G, se administreaza un flacon de Moldamin a 1.200.000 U/pe saptamana, timp de 3 – 6 sapta­mani. In cazul alergiei la Penicilina, se poate administra un Macrolid: Eritromicina (30-40mg/kgc/zi), Claritromicina(2x500mg/zi), Azitromicina (500mg/zi,3zile). Nu se poate administra Moldamin.

Tratamentul patogenetic

In cazurile grave, cand exista fenomene de celulita extinsa, se administreaza doze mici de cortizon (HHC: 50- 100 mg/zi), timp de 5 – 7 zile.

Tratament simtomatic

Este antitermic, antialgic. Local, se pot aplica comprese cu sol. Rivanol sau Burov; in cazul existentei formei buloase de erizipel, nu se recomanda aplicarea de comprese umede, deoarece pot macera tegu­mentul si pot favoriza posibilitatea instalarii suprainfectiei tegumentului denudat; in astfel de situatii, se poate ajunge ulterior, pana la plastie chirurgicala.

Tratament chirurgical

Incizie si drenaj in cazurile de erizipel flegmonos.

Articole Similare:

Ultima actualizare: luni, 23 septembrie, 2013, 8:25 Afisari: 7

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *