Prima Pagina » Sanatate A-Z » Gastroenterologie » Esofagita la Pacientii Hemodializati

Esofagita la Pacientii Hemodializati

Esofagita este cea mai comuna leziune a tubului digestiv identificata la autopsia pacientilor hemodializati. Se relateaza o crestere a inci­dentei herniei hiatale la uremicii avansati, in special la cei cu polichistoza renala.

Odinofagia sau disfagia aparuta la un pacient uremic ar trebui sa ridice suspiciunea unei esofagite. Esofagita reprezinta cauza hemoragiei digestive superioare  la 10% din 17% din pacientii cu insuficienta renala cronica. Intr-un studiu cu 85 de pacienti, din 60% de pacienti care prezentau manifestari digestive 13% aveau esofagita. Mai putin commune ulcerattiile esofagiene, leziunile hemoragice ale esofagului, si foarte rar hematomul intraparietal spontan au fost deasemenea observate. Acesta din urma poate fi diagnosticat cu ajutorul radiografiei esofagiene simple care releva o masa esofagiana care obstrueaza partial lumenul esofagian.

Organismele patogene pot cauza esofagita la pacientii uremici. Infectia virala sau fungica este mai frecventa la pacientii aflati in tratament cu imunosupresoare dupa transplant renal. Endoscopia nu permite diagnosticarea ei. Candidoza esofagiana este  diagnosticata cu certitudine prin biopsia si brosajul esofagian. Aceasta se trateaza cu Ketoconazol si Amfotericina B. Esofagita herpex simplex se caracterizeaza prin leziuni veziculare organizate in buchete. Incluziunile intranucleare eozinofilice pot fi observate la un examen citologic. Tratamentul consta in Acyclovir sau Foscarnet (in caz de rezistenta la Acyclovir). Ambele forme de esofagite infectioase pot sangera masiv.

In caz de esofagita cauzata de M.Tuberculosis, se foloseste terapia antituberculoasa. In esofagita din boala Behcet, tratamentul consta in costicosteroizi si apoi clorambucil. Daca este esofagita metastatica, se recomanda radioterapie si dilatarea stricturilor, in timp ce interventia chirurgicala este necesara in caz de fistule si stricturi.

Agentii antineoplazici se administreaza cu prudenta, deoarece sunt toxici renal, mai ales in asociere cu ciclosporina. Medicatia antivirala, administrata in caz de esofagita cauzata de Citomegalvirus sau Epstein-Barr virus, trebuie administrata cu prudenta la pacientii uremici sau in asociere cu medicamente nefrotoxice.

In caz de hemoragie digestiva superioara, tratamentul medical necesita: internare obligatorie a bolnavului, repaus la pat, asigurarea unor cai venoase de acces sigure, aspiratia digestiva superioara pe sonda nazo-gastrica, combaterea agitatiei, oxigenoterapia, repaus digestiv absolut. Hemostaza presupune masuri hemostatice locale: pungi cu gheata; refrigeratia gastrica; administrarea locala de vasopresoare.

Hemostaza medicamentoasa: tonice capilare (adrenostazin, venostat); vasopresina; propranololul; medicatia antiacida; inhibitorii H2; prostaglandinele; sucralfatul; inhibitorii pompei de protoni. Sondele de compresiune: Sengstaken-Blackemore; Lincoln-Nachals; Guevara. Hemostaza endoscopica. Hemostaza angiografica (perfuzie intraarteriala de vasopresina, tratament de obliterare vasculara). Compensarea pierderilor reprezinta al doilea mare obiectiv in tratamentul HDS. Incepe concomitent cu hemostaza si presupune terapia volemica, reechilibrarea hidroelectrolitica, hematologica, acido-bazica si combaterea azotemiei.

Articole Similare:

Ultima actualizare: miercuri, 9 noiembrie, 2011, 14:46

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *