Prima Pagina » Sanatate A-Z » Gastroenterologie » Esofagul Barrett (Endobrahiesofagul) la Bolnavii cu Esofagita de Reflux

Esofagul Barrett (Endobrahiesofagul) la Bolnavii cu Esofagita de Reflux

Esofagul Barrett (Endobrahiesofagul) la Bolnavii cu Esofagita de Reflux

Termenul de endobrahiesofag este o notiune mai larga care tinde sa inlocuiasca notiunea clasica de esofag Barrett. Frecventa acestuia este de 10-15% la bolnavii cu esofagita de reflux severa. Se caracterizeaza prin transformarea metaplazica a epiteliului epidermoid, (squamos de tip malpighian) care acopera normal esofagul distal, cu un epiteliu cilindric.

Anatomie patologica

Clasic, lungimea epiteliului metaplazic poate atinge minimum 3 cm prin ascensionarea jonctiunii cardio-tuberozitare. In realitate epiteliul cilindric poate atinge mijlocul esofagului sau mai sus. R.G.E. sever este factorul patogenic principal in determinarea acestor transformari ale mucoasei esofagiene.

Considerand posibilitatea localizarii zonei de metaplazie sub limita de 3 cm clasic descrisa, autorii anglo-saxoni clasifica aceasta complicatie in:

  • Barrett lung (long segment Barrett’s esophagus – L.S.B.E.) – cu jonctiunea situata la peste 3 cm de cardia;
  • Barrett scurt (short segment Barrett’s esophagus – S.S.B.E.) – jonctiunea situata sub 3 cm de cardia;
  • Barrett microscopic, cu zone de metaplazie izolata situate la diferite niveluri, inclusiv peste linia Z.

Din punct de vedere macroscopic mucoasa esofagiana distala poate fi acoperita difuz de un epiteliu cilindric, fie cu limita superioara regulata, fie neregulata asimetrica, la nivelul careia se constata insule de tesut malpighian.

Histologic, in esofagul Barrett se descriu trei tipuri celulare:

  1. o mucoasa de tip jonctional comparabila cu mucoasa gastrica normala a cardiei;
  2. un epiteliu de tip fundic asemanator cu mucoasa corpului gastric,ce contine celule parietale si principale;
  3. epiteliu intestinal specializat care cuprinde celule cilindrice in diferite stadii de diferentiere, celule caliciforme si unele celule neuroendocrine (ce fac parte din sistemul APUD) . Acestea secreta mucina acida, somatostatin, secretina etc.

Prezenta epiteliului Barrett constituie un risc crescut de degenerare, astfel ca pacientii ce prezinta acest sindrom au un risc crescut de transformare maligna, de 40 de ori mai mare ca in populatia generala. Prin citoflowmetrie la acesti pacienti s-a demonstrat cresterea expresiei genei p53 si a cromozomului 5q, care au probabil un rol in transformarea maligna.

Aparitia adenocarcinomului reprezinta complicatia cea mai redutabila a esofagului Barrett. Prin studii histopatologice s-a demonstrat ca adenocarcinomul primitiv se dezvolta numai in prezenta esofagului Barrett.

Transformarea maligna a epiteliului trece prin stadii diferite de displazie:

  • displazie usoara, caracterizata prin pseudostratificarea nucleilor, ca si anomalii citologice care creeaza aspectul de epiteliu regenerativ;
  • displazie severa, manifestata prin anomalii citologice (anizocarioza, modificarea raportului nucleu/citoplasma), anomalii arhitecturale si aparitia unei dezorganizari celulare. Membrana bazala nu este afectata, asa ca aceasta forma de displazie constituie „carcinomul in situ”.

In evolutia esofagului Barrett, pe langa transformarea maligna, pot sa apara complicatii ce impun un tratament de urgenta:

  • ulcere hemoragice, localizate la nivelul jonctiunii, intre cele doua epitelii (epidermoid si cilindric);
  • ulcer Barrett care este mai profund si de dimensiuni mari, situat pe epiteliul cilindric. Existenta acestuia poate predispune la aparitia hemoragiilor masive, a durerii toracice; evolueaza ca un ulcer gastric.
  • perforatia, cu consecinte grave daca este mediastinala;
  • stenoza esofagiana, situata de obicei in zona de tranzitie epiteliala; este stransa si scurta;
  • adenocarcinomul, care se dezvolta pe epiteliul cilindric de tip intestinal.

Manifestari clinice

Tabloul clinic este identic cu cel al R.G.E. Pacientii pot prezenta pirozis, dureri toracice, regurgitatii, disfagie (atunci cand se instaleaza stenoza). De remarcat absenta pirozisului in refluxul esofagian alcalin.

Diagnostic 

Diagnosticul esofagului Barrett se bazeaza pe examenul radiologic si cel endoscopic:

  • examenul radiologic cu substanta de contrast constata tulburari de motilitate esofagiana (contractii tertiare), precum si existenta de stenoze, ulceratii si esofagita severa;
  • endoscopia este examenul care stabileste diagnosticul de esofag Barrett. Zonele de metaplazie apar de culoare roz-rosie, ce contrasteaza cu epiteliul squamos care este cenusiu. Pentru diagnosticul precoce si a exclude o displazie, sunt necesare biopsii multiple. I.S.D.E. (Societatea Internationala a Bolilor Esofagiene) recomanda efectuarea de biopsii in cele patru cadrane, la distanta de maximum 2 cm una de alta. Cresterea acuratetii biopsiilor endoscopie se poate realiza prin aplicarea unui colorant (albastru de metilen) care evidentiaza epiteliul anormal facilitand diagnosticul. Aceasta metoda scade numarul biopsiilor pe pacient si reduce costul in raport cu biopsiile multiple.

Existenta unui focar de displazie necesita examinarea de catre cel putin doi specialisti anatomo – patologi. Toate aceste masuri isi gasesc utilitatea in depistarea precoce a adenocarcinomului pe esofag Barrett (10-20%). Prezenta epiteliului Barrett reprezinta o indicatie stricta pentru urmarirea evolutiei leziunilor prin endoscopie planificata.

Este necesara monitorizarea in raport cu leziunile constatate:

  • daca exista un endobrahiesofag uniform, fara existenta de epiteliu specializat de tip intestinal, se recomanda control endoscopic anual;
  • in prezenta unei metaplazii intestinale fara displazie, se face control endoscopic la 6 luni cu prelevare de biopsii;
  • o displazie usoara impune o supraveghere si un control mai riguros dupa 3 luni de tratament cu inhibitori ai secretiei acide;
  • o displazie severa, confirmata microscopic poate fi in realitate un adenocarcinom care impune tratament radical.

Mai nou, spectroscopia prin fluorescenta cu laser permite identificarea displaziei prin endoscopie, fara recoltarea de biopsii.

Articole Similare:

Ultima actualizare: miercuri, 27 martie, 2013, 13:01 Afisari: 64

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *